The New York Times scrie despre România: „Sistemul subfinanţat de sănătate scârţâie sub presiunea pandemiei COVID-19”

Din România lucrurilor mărunte. Cum are Statul grijă de cei ce-l întrețin

Anul trecut, când ordinul pe unitate a fost de a închide tot, fără discernământ, primii care au fost obligați să tragă obloanele au fost medicii stomatologi. Mi-l aduc, și acum, aminte pe răposatul ministru când, cu aer grav, anunța: „Se închid cabinetele de medicină dentară, frizeriile, coafurile, saloanele de înfrumusețare”. Cei care au avut „sfânta pilă” au putut lucra „urgențe” fără să îi mai aprobe DSP-ul, plus că, fiind puși în gardă, aveau deja stocuri.

Noi, la Grajduri, ne-am dat seama că este „groasă” în momentul în care am avut nevoie să comandăm măști, pe care le foloseam în mod curent și furnizorul a ridicat din umeri. Era cam pe la mijlocul lui februarie, adică fix acum un an. Noroc că nu facem comenzile când ajungem chiar pe fundul sacului, așa că am început să spălăm toate măștile folosite. „Mirosind” pericolul, am comandat în urgență, fiecare, câte un bax de mănuși chirurgicale. Imediat după au dispărut, apoi au început să reapară la prețul astronomic de 500 de lei cutia, de la 22 de lei cutia, de mănuși speciale cu vitamine și uleiuri esențiale. Tot în acea perioadă, furnizorul de produse dezinfectante, profitând de faptul că erau două comenzi și multe produse, a venit în cabinet, ne-a lăsat cutiile și facturile. Plătim și a dat să plece. Colega mea a avut inspirația de a verifica facturile și conținutul cutiilor, dar din ce era facturat nu se regăsea 100% în produse; lipseau pachetele cu șervețele dezinfectante pentru suprafețe și o soluție pentru dezinfectat circuitul de aspirație. Strânge din dinți nemulțumit de vigilență și ne aduce doar șervețelele. După multe telefoane și insistențe, găsim într-o dimineață, aruncată lângă gard, soluția pentru aspirație.

Dintre toate specialitățile medicale, noi suntem cei mai expuși. Lucrăm la o distanță de 10-20 de centimetri de gura și nasul pacientului, cu instrumente ce ridică nori de praf dentar, cu bacterii și salivă. Nimeni, dar nimeni nu a dat un semnal de alarmă că ar putea veni un virus ce bântuie în Europa, știut fiind faptul că turismul stomatologic este unul obișnuit. Norocul nostru că prevenția și suspiciunea în ceea ce privește patologia generală a unui pacient sunt o a doua noastră natură. Adică, așa cum practica ne-a învățat că românul se caută de boli doar dacă îl ia cu targa, considerăm întotdeauna că cel din față poate fi purtător de orice, mai ales vreo hepatită contagioasă, și, în consecință, protocolul este unul strict.  Mereu am procedat astfel, pe principiul că dacă noi nu ne protejăm, nimeni altcineva nu o va face. Așa cum s-a dovedit și pe toată durata Pandemiei până în prezent.

Noi lucrăm o stomatologie generală de bază, acrilate și compozite, foarte rar porțelan, uneori mai punem proteze scheletate dar varianta cea mai ieftină, cu croșete. Nu intrăm la categoria de haute-couture stomatologic; implantologie, zirconiu, fațetări de porțelan sau ortodonție. De ce am precizat acest lucru? Pentru a putea aprofunda subiectul deja anunțat.

Cum spuneam, nimeni, dar nimeni din asociațiile profesionale, Colegiu, DSP, de Minister nici nu mai vorbesc, nu au spus nimic, măcar ca un semn al exclamării că este posibil să urmeze ceva. (Dar cum s-a dat stingerea, toți știau să ne găsească să ne donăm rezervele de dezinfectanți, mănuși, măști.) Așa că lockdown-ul ne-a luat destul de pe nepregătite; am mai rămas și fără omul de curte care avea grijă de căței. Avea un băiat venit din Franța și nu ne-a anunțat că intră în carantină, prin urmare am fost nevoite să renunțăm la serviciile dumnealui.

În marea lui mărinimie, domnul Stat a zis că dă ajutoare. Nu toți au beneficiat de ele. Colegiul a anunțat această posibilitate la începutul lunii mai. Doar cei care au avut contabili deștepți s-au putut înscrie pentru șomaj. Noi am fost printre cei norocoși. Aplauze, vă rog! Pentru două luni, domnul Stat ne-a dat aproximativ 7000 de lei. Acum s-a încheiat anul fiscal și ne anunță contabila că până la 25.05 trebuiesc returnați, pentru cele două luni 3000 de lei. Repet, doar pentru două luni. Nu pun la socoteală restul de taxe și impozite.

Păi, să vă spun cam ce înseamnă 3000 de lei. Având contract cu CAS, avem un preț impus pe o obturație cu material fotopolimerizabil de 94 de lei. Aceasta înseamnă că eu ar trebui să pun 32 de plombe, deci măcar 16 pacienți. Dar nu oricum. 32 de plombe din prețul cărora eu să nu îmi scad materialele, trusa de lucru cu sterilizarea (soluțiile timp 1 și 2, punga de sigilare, șervețelul, autoclavul), aspiratorul, paharul pentru clătit, șervețelul pentru pacient, halatul și botoșii pentru pacient, halatul și botoșii pentru mine, impozitul pe venit…iar pentru manoperă nu știu dacă mai rămâne ceva, dacă nu cumva sunt deja în minus. Statul, în imensa sa înțelepciune, nu a mărit nici măcar cu un ban prețul per manoperă, deși toate consumabilele s-au scumpit foarte mult, plus că au fost introduse în circuit consumabile noi.

Încă o anomalie a politicilor fiscale ale Statului o reprezintă faptul că eu tot ceea ce plătesc drept contribuție către Stat, anul următor este considerată venit, nu cheltuială; ca și cum de banii aceia eu am fost în Tenerife, nu am plătit salariile unor incompetenți din funcțiile publice. Fie-le numele lăudat!
Așa că, povestea cu austeritatea care vine peste noi nu mă mai sperie de mult. În schimb, pot constata un soi de plăpânzenie peste cei din jur. O teamă de orice și din orice.

Având părinți în vârstă, care au trecut prin război, prin foametea din 1946, inundațiile din 1970 am o genă puternică de supraviețuire. La accidentul de la Cernobîl aveam 10 ani și m-a trimis învățătoarea să aduc cutiile cu pastilele de iod de la Sanepid, pentru că eram cea mai înaltă din clasă. La începutul lui decembrie 1989, era să-mi pierd vederea, pentru că profesoara de matematică m-a trimis în policlinică să-i aduc niște rezultate la analize, pe un vânt puternic, și o crenguță mi-a intrat într-un ochi, făcându-mi leziune de cornee. În plus, comunismul trăit într-un oraș precum Vasluiul, în care verile erau caniculare și iernile Siberiene, fără lumină (aveam lampă cu gaz și citeam la lanternă), fără căldură, iar noaptea nu mai știai în ce să te îmbraci să nu te trezești înghețat, când dădeam foc la vată înmuiată în spirt într-o crăticioară în baie să mă pot spăla, m-a învățat că doar cel rezistent supraviețuiește și că nu există nimic exterior să te poată sau să vrea a te proteja.

Cum are Statul grijă de cei ce-l întrețin?
Simplu!
Nu are!
Deloc!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Cum are Statul grijă de cei ce-l întrețin”

  • S-a întâmplat si la case mai mari. În primavara, în Franta, au murit 30 de medici generalisti, cei mai multi în perioada în care decidentii francezi sustineau ca exista masti pentru toti medicii, ceea ce era o mare minciuna. Pentru asta, fostului si actualului prim-ministru si ministru al Sanatatii li s-au deschis dosare penale. Dar nimeni nu crede ca acestia vor fi pedepsiti vreodata.

  • Stimata doamna, n-as fi zis ca sunteti stomatolog. Dar poate de aia lasati oamenii cu gura cascata. 🙂
    Da, statul se poarta cu noi de parca ne face o favoare cand ii platim contributiile. Uneori trebuie sa te certi cu el ca sa le platesti. Alteori le platesti, dar in contul gresit, si figurezi intr-o parte cu datorie si in alta cu surplus. Si nu se compenseaza singure, iar pentru datorie primesti amenda, ca asa-i in tenis.
    Ca sa nu mai zic ca declaratia aia unica imi da mari batai de cap, cu toti cei 12+5 ani de scoala facuti pe vremea cand scoala chiar se facea. Si nu numai declaratia, tot ce tine de Anaf trebuie sa te resemnezi ca e facut altfel decat la oamenii normali. Si da, poti sa faci contestatie, dar primesti un raspuns care, dupa ce l-ai citit de 3 ori, renunti sa mai intelegi ceva.
    Asta e noua oranduire sociala, Statul e noul suveran atotputernic si noi suntem noii muncitori pe plantatie.

  • Stie cineva de ce, de vreun an, imbracamintea noua are un miros chimic care nu iese nici dupa mai multe spalari? E vreun dezinfectant sau ce se intampla?

    • Au existat mai demult si exista si acum articole de îmbracaminte si încaltaminte chinezesti care au un miros de care nu te poti scapa. Este asa din cauza unor substante toxice din componenta vopselelor. Daca îmi aduc bine aminte, unora le-a fost afectat piciorul din acest motiv. Eu nu am încredere nici în articolele pe care scrie ca nu sunt produse în China, toate pot sa fie chinezesti si sa fim pacaliti.