The New York Times scrie despre România: „Sistemul subfinanţat de sănătate scârţâie sub presiunea pandemiei COVID-19”

Din România lucrurilor mărunte. De ce nu cred în voluntariat și acte caritabile

Citind un imn de slavă adus ministrului Sănătății mi-a atras atenția glorificarea consilierilor ministeriali care, după spusele creatorului de ode, „nu sunt remunerați în vreun fel, ci trag voluntar”. Să crezi că acei consilieri sunt acolo doar pentru binele comunității, total dezinteresat, cred că trebuie să fii foarte naiv, iar dacă tu știi exact de ce aceștia prestează voluntar, dar încerci să ne convingi despre bunele dumnealor intenții, înseamnă că ne consideri proști.

Istoria noastră pe această planetă nu a prea avut niciodată legătura cu bunătatea, mai ales cu cea lipsită de substrat. Trecutul ne este unul sângeros, bazat pe nevoia de cucerire, de oprimare, de îmbogățire și încălcare al oricărui fel de libertate, doar pentru a arăta cine este mai puternic. Ba, mai mult, pot afirma că războaiele au fost un mijloc foarte bun de a progresa. Dacă plecai în cucerire era clar că trebuie să îți diversifici metodele și tehnica de atac, inteligența și iscusința călăuzelor, și nu doar să te bazezi pe efective mari de oameni. Dacă trebuia să te aperi, de asemenea, nevoia de supraviețuire te obliga să prevezi planurile dușmanului, să-ți întărești structurile defensive și să faci față provocărilor și surprizelor. Deci, conflictele au adus, odată cu distrugerea, și progresul. Medicina a evoluat foarte mult datorită tuturor războaielor, pentru că frontul era cel mai bun poligon experimental, de la medicamente până la operații diverse. Experimentele nu puteau face rău soldaților, ci poate să le aducă o șansă de supraviețuire. Marele profesor Gheorghe Timoșca (7.07.1922 – 4.04.2011) sub a cărui conducere, în 1965, s-a înființat Facultatea de Medicină Dentară din Iași ca structură universitară independentă, un geniu în Chirurgia Maxilo-Facială românească, a plecat voluntar în războiul din Coreea (1950 – 1953), tocmai pentru a putea experimenta tehnici noi în acest domeniu, care la vremea respectivă era unul de pionierat.

Cum timpul războaielor sângeroase a trecut, cel puțin la nivel declarativ, nevoia de experiment și încercare a rămas, căutându-și alt loc de joacă. Pentru că în momentul de față se tot flutură ostentativ povestea cu „drepturile și libertățile omului”, nu mai poți experimenta la voia întâmplării tot ceea ce îți trece prin cap, fie chiar și în numele științei, și nici nu mai poți folosi oamenii drept cobai, chiar la vedere. Așa au apărut „Fundațiile Umanitare” și voluntariatul pentru studiile clinice. La adăpostul Fundațiilor Umanitare se pot alege cazuri defavorizate cu patologii complicate, pe care se pot pune în aplicare tehnici operatorii noi sau pe baza cărora se poate aduna o cazuistică pe care, operând, lucrând în condiții de spital, nu prea ai avea cum să o dobândești; fie că respectivele cazuri nu riscă să devină experiment pe banii lor și atunci pleacă din start într-un loc cu succes garantat, fie sunt prea puține pentru a deveni un lot experimental valoros. Atunci s-a găsit această metodă prin care unii chirurgi, medici, oameni de știință pot învăța și experimenta feriți de orice fel de acuzații. Cei în cauză, loturile experimentale, fiind oricum la limita sărăciei și supraviețuirii, consideră mană cerească faptul că găsesc o asemenea șansă. Nu vreau să înțelegeți că nu aș fi de acord ca și aceștia să beneficieze de tratament printr-o oportunitate de acest gen. Departe de mine acest gând! Oricine are dreptul! Eu nu sunt de acord cu IPOCRIZIA, cu falsitatea și minciuna care se ascunde în spatele celui care pozează drept salvator caritabil, dezinteresat la nivel personal. Pentru că nu pot crede că tu, Fundație, investești în operația unui copil cu o gravă patologie cardiacă (canalul atrioventricular comun complet) ce mai este diagnosticat și cu Sindrom Down pentru că tu chiar crezi că acest copil se poate întoarce, la un moment dat, apt pentru o viață socială normală.

Așa că, îmi iau dreptul de a pune la îndoială faptul că domnii consilieri onorifici ar suferi toți de Sindromul Salvatorului și s-ar dedica Sistemului Medical fără nicio urmă de interes în privința contractelor ce urmează să fie semnate de Minister cu diverse clinici private, a banilor care se vor derula prin proiecte și contracte cu CAS și, prin urmare, pot considera că preferă „voluntariatul” doar pentru a-și pune la adăpost propriile interese sau clinicile din care provin.

Dacă am avea curajul să spunem adevărul, deși cred că mulți în sinea lor se mint pe sine așa cum respiră, ridicătorii de ode ar muri de foame, iar noi, restul, am fi mult mai mulțumiți, pentru că nu am mai fi forțați să acceptăm lucruri împotriva bunului simț și a oricărei evidențe.

Probabil că voi stârni animozități și chiar ură prin cele afirmate, dar dacă măcar o singură persoană înțelege și schimbă cheia prin care percepe niște lucruri este suficient.

Pentru a sublinia nevoia de adevăr și renunțarea la ipocrizie vă voi da exemplu personal despre ceea ce înseamnă să trăiești în adevăr cu tine. Am afirmat că am ales să lucrez la țară pentru a ajuta. Adevărat. Eu am fost ani de zile sub dominația Sindromului Salvatorului, dar dincolo de acest fapt (recunoscut deja în articolul Niște Oameni) era nevoia de pământ, de copaci, de animale pe lângă casă și faptul că oricum ar fi fost vremurile, bani de subzistență tot ar fi existat. Pentru acest blog scriu de plăcere, gratis, voluntar. Adevărat. Dar dincolo de acest fapt, o fac pentru că este șansa după care am oftat toată viața (am dat la medicină forțată de părinți, cu amenințarea „Vrei să ajungi profesor la țară?” – dar am ajuns doctor la țară). Scriu zilnic, indiferent de ora la care ajung seara acasă după muncă. Fac acest lucru pentru că este un exercițiu grozav, din foarte multe puncte de vedere, inclusiv acela de a-mi ordona mintea, și pentru faptul că ani de zile am înghițit în sec cu ciudă când Maestrul Cristoiu pomenea de cineva crescut sub îndrumarea domniei sale. Mă frustram, dar în același timp eram fix ca în bancul cu evreul care se ruga la Dumnezeu să îl ajute să câștige la loto până când Dumnezeu enervat îi spune „Te ajut, dar cumpără și tu un bilet!”. Așa că mi-am făcut curaj și „am cumpărat” biletul, adică am scris și am trimis.

Fac voluntariat, dar ar fi o ipocrizie să mă plâng și să mă vait cât stau eu în fiecare zi să scriu și să citesc când, de fapt, câștigul personal, intelectual, sufletesc este imens lângă acești doi oameni minunați, Maestru Ion Cristoiu și doamna Cora Muntean.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

30 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. De ce nu cred în voluntariat și acte caritabile”

  • pe unde o fi Sabina…?

    • Sabiiiiinaaaaaaaa!

    • Pe fb. 🙂 Si daca s-au deschis scolile, parca si preda…

      • Si cum io nu le am nici cuvfb ul, nici cu scoala…, creca o sa ne vedem cam rar…

        • Mi e clar, deja.
          O sa mi se faca dor de ea…
          E…unica!

      • Dupa ce posteaza pe fb, pare ca lucreaza la imaginile pentru o carte.
        Imi sunt dragi oamenii care prefera sa scrie carti lasand netul si amestecul in balacareala asta de pe el (numita uneori si jurnalizm).

  • Are perfecta dreptate cucoana,sa lasam dreaqu ipocrizia,si sa mai privim realitatea in fata,asa e,nimeni pe lumea asta nu face un bine dezinteresat,toti au interese,agende cu o anumita finalitate in gand,care i mana n lupta,nu ca sa faca, vezi Doamne bine dezinteresat,sa fim seriosi.Nu exista asa ceva la specia numita om.

    • tudy, de ce „cucoana”. poti sa-i spui simplu „dna doctor”.

  • buna! de ce nu postezi video te rog!?

    • :))))
      doaaaamne ce tare ai fost!:)))

      • oops, voi nu stiti ce diferit (in bine) e sa scrii cu stiloul. Am vreo 14 si mai vreau. 🙂

        • Si io scriu cu un stilou, insa in al meu picura cerneala scrisa deja in biblioteci aninate pe pereti din patru camere, asa ca stiloul meu scrie…cam singur:))))))

          • cofee, astea sint…Vremurile Maestrilor, iar stilul lor e stilul Ou,…cu superpozitiile aferente:)))))

          • recunosc, mi-a placut raspunsul. 🙂

          • aici am vrut de fapt sa scriu „recunosc, mi-a placut raspunsul.” 🙂 a ajuns la alt comentariu, nu stiu de ce.

  • pentru a fi intelese mai cuprinzator, razboaiele mondiale ar trebui privite prin felul in care ele se dezvolta, se desavarsesc.
    or urmatorul pas, urmatorul nivel de dezvoltare al unui razboi mondial e…revolutia mondiala.

    or revolutia mondiala e fix povestea revolutiei, insa a uneia care se exprima plenar.
    dezvoltare exista si intre doi termeni ai unei progresii fibonacci, insa cei care aduc o temelie noua in proces sint exclusiv termenii fibonacci.
    odata cu inaintarea pe progresia dezvoltarii, intre cele doua plete ale ‘dezvoltarii’, Acumularea si Daruirea, se manifesta armonii, caz in care apar razboaiele mondiale, astea aducind cu sine salturi fundamentale in dezvoltare, dupa care armoniile se cizeleaza suplimentar, aparand in poveste revolutia mondiala, care aduce cu sine cele mai spectaculoase salturi posibile…in Univers!, in Dezvoltare.

    daia am si tot spus ca ce traim acusica se numeste revolutie mondiala, ca ea e mai capabila de innoire de 1,6 ori decat un razboi mondial, prin urmare demoleaza de 1,6 ori mai adanc decit o face razboiul mondial, permitind manifestarea unor ( unui?….) sisteme sociale ultracapabile, taman pe masura nivelului fulminant de dezvoltare care sta sa…rasara in Civilizatie.

    orice proces tinde sa urmeaze o dezvoltare de tip fibonacci, iar starea spre care se indreapta e una a echilibrului absolut!,
    prin urmare dezvoltarea de tip fibonacci e implacabila in Univers! ( tot ce e dovedit ca fiind incapabil sa se dezvolte in stil fibonacci e declarat Incapabil )
    acest proces in foarfeca e fundamental in Univers.

    indiferent cum arata Calea, ea desavarseste in stil plenar, e o poveste a desavarsirii plenare, si e asa pentru ca ea nu se refera la sine insasi…
    indiferent cum esti…fii si mai si!, asta e ‘calea spre desavarsire, calea care te duce catre Bine, catre Rau ( numa ca in strafundul Raului se gaseste Inima Binelui si…invers ), asa ca Binele si Raul devine Bine SI Rau, devine Inima SI Minte , caz in care s-a atind ultimul nivel al Filozofiei: Superpozitiile Mintii.
    toti oamenii vor fi ce sint si mai mult decit sint!…
    si apoi…si mai mult!…
    si mai apoi si mai si mai mult decat sant!:))),
    pina cind ajung sa se suprapuna peste Minte
    pina cind ajung sa se suprapuna peste Inima.

    dupa cum se vede…io scriu de drag, adica…imi place:))
    imi place sa pornesc de la gandurile cuiva si sa strecor zicerea lui prin mine insumi, si dupaia sa ma minunez ce a iesit!:))))
    deci io dabia astept ca tu sa scrii, Smarandita, ca sa vad ce mi rasare prin cap, citeodata s prin inima,…am impresia:)), ca reactiuni la zicerile tale!:)),
    uite asa…voi, cei care publicati pe blogul Maestrului, ziceti!,
    iar eu am ce comenta!:)), in general punind la indoiala ce ziceti voi:))

    Voluntariatul e o daruire…matematica!:))), deci nu mai e daruire deloc:)),
    sau, mai altfel spus, daruirea e una, voluntariatul cu totul altceva…

    • online, poti sa reformulezi?

      • pot, dar din experienta rezultatul e acelasi:))

        • multumesc online, e clar acum.
          eu cred ca fibo e doar pentru forme doar si numai in bidimensional. explicat simplu, daca o generalizezi la n-dimensiuni, in proiectiile bidimensionale, de ex, se pierde. daca asta se intamplla la forme, nu stiu cat e de corect sa o migram in alte domenii.

          • tu ce crezi?

          • eu cred ca e vb despre un Intreg. Care dispare, daca intervin proiectiile. Disparind intregul, dispare si dinamica fibonacci.

            MaspI naintea ‘dinamicii fibonacci’ se afla ‘dinacica intregului’, iar aceasta isi are esenta in dinamica din sanul Oului Absolut, adica in dinamica din sanul Sfintei Treimi…

          • ‘foarfeca’ despre care am zis mai sus, si pe care am lasat o asa, n am mai reformulat o, e fundamentala in Creatie.
            Dezvoltarea Maximala, adica Dezvoltarea Fibonacci, e calea catre starea de Echilibru Absolut, Universul fiind plenar eficient:)). Prin urmare Dinamica Fibonacci nu mai e o optiune, ci chiar singura ecuatie de miscare disponibila.

          • Habar nam cit e de corect, insa e Drept!:)))
            2, Pluralul, a rasarit din! 1, Singularul, Zero, adica Oul Absolut, care cuprinde Singularul si Pluralul, e Totul, nu Nimicul.
            Orice progresie fibonacci incepe cu Cifra 3. Cautand esenta unei progresii fibonacci dai de Cifra 3, implacabil, insa daca vei cauta esenta progresiei fibonacci care se refera la Acumulare, deci e pe numere pozitive, dai de o progresie fibonacci…in Oglinda, care e pe numere negative si care se refera la Daruire…
            Dezvoltarea Fibonacci are la Temelie o Daruire in acelasi stil!, fara de care progresia n ar fi existat.
            Prin urmare mai intai Daruirea, si abia apoi, negresit, implacabil, se manifesta Acumularea, insa…indirect, fara s o doresti…
            S A spus si altfel, cind s a spus asa: cautati le pe cele ale Cerului si cele ale Pamantului vi se vor adauga voua…:)
            -Deci daia m ai cum sa scoti din poveste dinamica fibonacci, pentru ca ea e cunoscuta in Creatie cu numele asta: Iubire:))), adica Daruire Plenara…

            Opinia mea despre Matematica, deci despre varianta desavarsita a matematicii e asta: e Secatura Creatiei, e Seaca pina la maduva.e plina de Minte si golita de Inima.
            Prin urmare stiinta tuturor stiintelor, adica Dinamica Fibonacci, fiind..fibo…e…cu matematici:))), deci Seaca!, insa…e singura capabila sa Cloneze…Iubirea. Clona Iubirii e Antiiubirea.
            Si cum Iubirea e ecuatia de miscare a Oului Absolut, Antiiubirea e ecuatia de miscare a Oului…din Oglinda, care e relativ, mai nainte sa fie si absolut:)))
            Oului din Oglinda i se mai spune Lumea Mare…:))))
            Deci n ai cum sa scapi de fibo ca ecuatia Civilizatiei spre asta si tinde, spre o exprimare fibo, de treaba asta ocupindu se Computerul Cuantic,, adica…Tunul Babel, varianta noua:)), deci desavarsita…..in mod relativ, …dar e ea desacarsita, chit ca e in stil relativ? e!:)))

          • Intregul opereaza cu toate dimensiunile, prin urmare…cui ii mai pasa cite sint?!:))), …alea xote or fi, verifica ecuatia Intregului:))
            Io folosesc si logica inversa, e…maibda dreptul:)))

          • e seaca si rece pentru ca e o stiinta-instrument (sa zicem, e putin mai complicat), nu o stiinta a naturii.
            poti ajunge la adevaruri folosind instrumentul, dar in aceeasi masura poti falsifica adevarul cu el.

          • Matematica e…Amprenta Iubirii, pe Pamant, adica amprenta pe care Iubirea o lasa cind se misca pe Pamant, cuibul Iubirii fiind in Cer. Cerul si Pamantul..ale Curcubeului, evident…

          • Matematica e o Desavarsire, se suprapune peste Minte tot asa cum Iubirea se suprapune peste Inima( in care regasesti si Mintea, Vesnic…

      • in plina revolutie mondiala, care e ceva si mai si decat un razboi mondial, ‘voluntariatul si actele de caritate’ trebuie despletite in superpozitii:

        daruire…de sine
        daruire…matematica:)), care in sine e o acumulare.

        daruirea de sine e cu ras-plata, ea fiind taramul lui Drept ( si povestea Iubirii 🙂 )
        daruirea pur matematica e cu plata, ea fiind taramul lui Corect ( ma daruiesc pe loc!, insa…mie ce mi iese,…gen:)) )

        exemplu:
        actul de daruire plenara,
        insa superpozitia ‘daruire Matematica’
        e…Raiul pe Pamant! 🙂
        caz in care ti se da….totul!, inclusiv Nemurirea :),
        …asta act de caritate!:)))),
        insa…ti se ia…cealalta superpozitie a lu’ ‘totul’, care e Vesnicia!:)))))
        vorba vine ‘ti se ia’…, ca de fapt unii oameni vor renunta de dragul Nemuririi!…la Vesnicie, deci o vor face cu…drag:))

        a deosebi intre superpozitiile ‘voluntariatului si actului de caritate’,
        adica intre daruirea, stiul Minte, si daruirea…stilul Inima 🙂
        e ceva…pe masura omului. asta e faza tare de tot, ca tre sa gandesti cu mintea care sade culcusita in inima…:)

        daca vrei…mai pot reformula de citeva ori!:))))

  • Ce o fi aia autoreferentiere pozitiva?

    • habar n-am!
      …dar creca e neam cu ‘stima de sine’:))