Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Din România lucrurilor mărunte. Planul de redresare și reziliență-o poveste Zen

Din anul de grație 2013, martie, când Onor Guvernul Ponta a tăiat fără urmă de străbatere fondurile alocate pentru stomatologie decontate CAS, timp de un an și jumătate, am știut că singura noastră salvare este calea Zen. Domnul Ponta, care și în prezent se laudă cu realizările guvernării domniei sale și își plânge de milă cum l-a trădat Crin Antonescu, la momentul respectiv trăia departe de orice realitate care depășea granița Palatului Victoria. Acum doar și-a schimbat granița. Domnia sa făcea economie fără pic de judecată și discernământ. Pentru noi, acei bani erau vitali; veneau copiii la tratament gratuit, mai ajungea și câte un adult în cabinet. Nemaifiind fonduri, copiii nu mai veneau și astfel treceau săptămâni întregi în care nimeni nu ne deschidea ușa. Pentru că nu mai aveam bani de benzină și revizii la mașină, făceam naveta cu trenul. Indiferent de vreme, caniculă sau viscol, de la gara din Grajduri mergeam, zilnic, până la cabinet, dus-întors, 5 km. Riscând să murim de foame amândouă în aceeași locație, am lăsat-o pe colega mea pe partea de stomatologie și eu am început să lucrez în Iași medicină alternativă. Mergeam inclusiv acasă la oameni pentru diverse terapii. Umilire și înjosire mai mare ca în guvernarea Ponta nu am trăit. Singura modalitate prin care ne încurajam una pe cealaltă în aceea perioadă foarte neagră era să ne repetăm la nesfârșit că „La marea scară a Universurilor, ceea ce ni se întâmplă, chiar nu contează”.

Așa că, orice a venit după momentul februarie 2013- septembrie 2014, deja nu ne mai speria. Știam că Statul are mereu propria sa agendă și oricând ne poate umili printr-o simplă mâzgălitură de pix. Noroc că între timp „am crescut” și avem o bază suficient de mare de pacienți constanți care au înțeles și la ce este bună prevenția și nu vin doar pentru urgențe.

Și pentru că tot a venit vorba despre pacienți, trebuie să recunosc că ei îmi sunt cea mai mare sursă de inspirație și revelație. Azi, înainte de a începe tratamentul, o doamnă foarte simpatică se bucura că Pandemia e pe ducă și scăpăm de măști. Eu, optimistă cum mă știți, îi spun „O fi trecând Pandemia, dar vine încălzirea globală. Trebuie să facem plan de redresare care să cuprindă variante alternative la sursele de energie, să facem trenuri electrice, să renunțăm la mașinile clasice…”. La care dumneaei mă întrerupe râzând „Eeee, la noi cât îi? Ne întoarcem la cal și căruță. Mai verde de atât, nu se poate”. Am apreciat sincer ideea și i-am promis că o voi dezvolta, menționând că mi-a fost sursă de inspirație.

În pauza de cafea, povestind împreună cu colega, am și început să ne croim un plan de bătaie. Dacă ne trebuie o șaretă sau două. Socoteam că iarbă pentru cai avem, un șopron ar mai merge de construit în spate printre magazii. Poate chiar și un măgar pentru bagaje și vreo două capre pentru brânză și lapte. Chiar o vacă, nu am avea unde să o ținem. Și în acel moment de inspirație divină, norii s-au îndepărtat de pe cer, Soarele a luminat și un cor de îngeri a cântat. Mi se revelase, precum lui Moise tabla cu legi, adevăratul „Plan de redresare și reziliență” ce va aduce prosperitate și bună stare peste noi toți, în acest loc pe care, cu mândrie revoluționar patriotică, îl numim România.

Pentru că îmi sunteți dragi și simpatici, nu vă mai țin cu sufletul la gură și am să vi-l descriu și dumneavoastră. Nu știu dacă vreun guvernant citește, dar cine știe, din gură, în gură poate ajunge și… la Taxatoare.

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați văzut seria „Westworld” sau chiar filmul original din 1973. Dacă nu, vă recomand. Povestea pe scurt ar fi despre existența unui parc de distracții tematic la care aveau acces oamenii foarte bogați, denumiți Nou-veniți sau Invitați. Acțiunea se petrece în decorul Vestului Sălbatic, unde vizitatorii puteau omora, viola, experimentându-și partea întunecată a personalității. Nu existau consecințe, repercusiuni. Cei omorâți, maltratați erau roboți, mai bine zis androizi sintetici denumiți Hosts (gazde), care odată scoși din uz erau formatați și poveștile se reluau la nesfârșit.

Plecând de la această poveste, cred sincer că singura șansă de supraviețuire este să ne transformăm în Parc Tematic- O lume între secole. Nu avem șosele, nici nu mai trebuie să construim. Căi ferate ne vor construi cei care au nevoie să vină la terenul de joacă. În rest, ne întoarcem la cal și căruță. Încălzire pe lemne; vor fi obligați să ne reîmpădurească pentru frumusețea jocului. Manipulabili și controlabili deja suntem, nu avem nevoie de cipuri și soft-uri de control. Hostese avem cu nemiluita, iar bărbați ca niște bărbați nu mai sunt demult. Cei din guvern și parlament vor tăia bilete până vor ajunge să se ucidă între ei. Și când vor fi terminat de curățat localnicii, jucătorii își vor face baze Spa de tratament unde vor fi deserviți de roboții lui Musk.

Înainte de a ieși cu totul de pe FB, am avut parte de un moment „de ținut minte”, pe un grup, al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Era o poză cu un bogat care își oprise mașina de lux lângă un om al străzii și urina peste el. Toți săriseră cu oripilarea și critica. În momentul în care „am întors oglinda” și am întrebat câți ar face fix așa dacă ar fi în postura respectiva, s-a făcut liniște „în sat”. Aceștia suntem, niște frustrați, care odată ajunși în poziție de forță uităm de „principii, teme mărețe, crezuri”, și facem bucățică ruptă tot ceea ce până atunci criticam. Pentru că noi nu criticăm că vrem, putem, știm să facem ceva și real să schimbăm; criticăm din frustrarea că „Bine mă, că ăla e acolo și poate! Și eu încă nu mă pot înfige cu dinții în ciolan.”.

Așa cum adevăratul voluntariat și autenticele acte de caritate pot fi făcute doar de cei împăcați cu sine, care se simt compleți în ființa lor și au o bază spirituală, socială și materială solidă, așa și marile schimbări. Când tu nu ești vindecat de traumele copilăriei și sufletul îți este sărăc, oricâte farduri și bijuterii ai avea, nu ai cum și cu ce să redresezi, transformi, modernizezi un popor întreg care îți este copie după chipul și asemănarea ta.

Pentru că v-am expus „Planul de redresare și reziliență”, pot încheia liniștit cu mantra mea Zen; „La nivel de multiversuri, nimic din ceea ce trăim aici nu contează! Totul este doar un joc!”… contează doar dacă Tu Îl joci pe El sau Te joacă El pe Tine!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

24 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Planul de redresare și reziliență-o poveste Zen”

  • planul de redresare si rezilienta-o poveste Anti!

    ne redresam, armonizandu-ne cu Trecutul?
    daca o facem, santem Pa!

    Lumea Mare a trecut Parleazul!
    pina in Parleaz era valabila distributia Normala
    dupa Parleaz devine activa distributia Anti!

    fiind parte a distributiei Anti!, nu ne mai putem armoniza cu distributia Normala.
    de unde rezulta ca e mai cu folos sa aruncam la gunoi ‘ce stiam’ si sa ne indreptam privirea spre ‘ce urmeaza’, si nu doar cu Mintea, ci si cu Inima, pentru ca Vremurile sint si despre oameni si despre antioameni.

    armoniile se manifesta si energizeaza pe masura, insa pentru asta redresarea si rezilienta se cer armonizate cu Viitorul, nu cu Trecutul.
    or asta se prea poate sa fie un pisc suficient de…ametitor:))

  • Nu sunt de acord cu asta:
    „Așa cum adevăratul voluntariat și autenticele acte de caritate pot fi făcute doar de cei împăcați cu sine, care se simt compleți în ființa lor și au o bază spirituală, socială și materială solidă…”
    .
    Am mai scis o data pe aici: în prezent, în Franta, 19 milioane de persoane sunt „bénévoles” (îi denumesc în franceza, pentru ca voluntariatul este partial platit). Daca va închipuiti ca toti cei 19 milioane de francezi sunt în mod obligatoriu „împăcați cu sine, care se simt compleți în ființa lor și au o bază spirituală, socială și materială solidă”, va înselati pe toata linia.
    Merita sa cititi câte ceva despre fenomenul „Les Restos du cœur”, de exemplu, sau despre altele ca sa va schimbati parerea.

    • … „scris”, adica, pardon!

      • m am gandit si io, oleaca, …mai nainte s-o las cum a zis Smarandita.
        mi se pare ca zice bine…, geo.
        pentru ca voluntariatul si actul de caritate, pentru a se exprima plenar, tre sa ‘contina’ ( exclusiv) daruire de sine.
        sa nu vrei tu o plata!,…sub orice forma ar fi ea!, fie ea spre ex o privire de admiratie, pentru actul de caritate pe care l implinesti? fugi de-aici!:))
        sa nu vrei tu o plata!,…sub orice forma ar fi ea!, pentru actul de voluntariat? hai domne!…:)))
        voluntariatul si actul de caritate isi pierd ‘definitia’, atunci cind se manifesta in mod plenar, pentru ca ele devine ecuatia de miscare a celui ce le implineste :), abia asa devenind nonactiuni, deci abia asa plata devine ras-plata.

        • Nu. Smarandita nu zice bine. Iar tu zici ca esti de acord cu ea, dar vii cu o interpretare total diferita. Si nu sunt de acord nici cu tine. O privire de admiratie, de recunostiinta nu poate denatura actul de caritate, este imposibil ca un gest nobil sa treaca neobservat ca si când el nici nu ar fi existat.
          Coboara putin cu picioarele pe pamânt si gândeste-te la ceea ce îti spun. Cunosc totul despre activitatea unei asociatii din Franta, în care, în afara directoarei si a secretarei care sunt platite, întreaga munca este facuta de profesori pensionari „benevoles” care îsi daruiesc timpul si întreaga lor pricepere celor care au nevoie. Si, ca asociatia asta, în Franta, exista incredibil de multe altele, cu profiluri diferite. „Bénévolat” fac si cei tineri si cei în vârsta, chiar si copiii de 14 ani.
          Voilà.

          • io nu ‘cunosc’. ma uit, vad ce vad, si zic. aia am vazut, aia am scris.

            io nu neg privirea de admiratie!, o consider de bun-simt,
            eu vorbeam despre cel care implineste fapta, nu despre cel care multumeste:)

            ‘este imposibil ca un gest nobil sa treaca neobservat ca si când el nici nu ar fi existat.’, asa e, insa daca asa se vede SI prin ochii celui care il implineste…el nu mai e nepretuit, deci bun de ras-plata, pentru ca si-a cerut plata si a primit o, pe loc: multumirea!

            dar…s-a spus asta. de mii de ani, nu e o noutate:)

            deci astea trebuie implinite ca si cind nu le-ai… facut! 🙂

            ‘plata’, odata platita…devine neant, insa ‘ras-plata’, negasindu-si destinatarul disponibil:)))), se tine scai vesnic dupa el, daia s-a spus, cind s-a spus, ca…nu l parasetse…:)) :)))

          • daca activitatea despre care vorbesti este asa, atunci ea se manifesta dupa cum am spus mai sus.
            deci io n o neg!, voluntariatul si caritatea sint posibile, nu imposibile. io doar adanceam subiectul…

          • daca de fiecare data cind dialogam incepi cu Nu., esti tare!
            o sa te si pup!:))))))
            nimic bun nu iese, din ceea ce spunem, daca nu e pus la indoiala cum ne-om pricepe mai bine:)

          • Smarandita a adus in discutie si ‘baza materiala solida’, care e necesara in actul de caritate.
            n am avut nimic de obiectat, pentru ca…ce e aia ‘baza materiala solida’, pina la urma?!

            daca eu am un miliard de euro si donez fundatiei despre care vorbesti jumate din ei, actul meu se numeste act de caritate?

            daca eu am un leu si donez tot fundatiei jumate din el, asta se numeste act de caritate…nesemnificativ?

            eu cred ca actul de caritate sta in picioare daca ‘baza materiala’ implicata in poveste se manifesta astfel:
            daruiesc din ce n-am, iar ce-mi ramane ma umple cu totul.
            actul de caritate presupune manifestarea starii ‘nimic nu mi apartine’ (tocmai daia toate se tin scai dupa mine:)))

            asa…, pare ceva ipotetic, n are sens sa insistam prea mult, gen.
            insa io am zis ce am zis mai sus pentru ca…despre asta sint vremurile!, despre cum ‘caritatea’ e pusa la indoiala, despre cum ‘voluntariatul’ e pus la indoiala, despre cum toate sint puse la indoiala si in mod plenar sint puse.
            din ‘caritate’ va ramane…caritatea si atat,
            din voluntariat va ramane…voluntariatul pur.

          • a mai vorbit despre impacarea cu sine. n am zis nimic:)), pentru ca impacarea cu sine e rezultatul impacarii cu lumea mare. abia cind nu mai ai nimic impotriva lumii mari te trezesti ca nu mai ai nimic impotriva ta, or abia starea asta e propice manifestarii ‘caritatii’ si ‘voluntariatului’

          • Smarandita e ciudata rau!, insa are o adancime…implacabila!
            orice faci, te trezesti in fata ei, citindu-i scrierile, …basca pe ea…:)

          • Da, chiar si binele invizibil exista si chiar nu trebuie sa astept sa fiu implinit, impacat, cu o baza sociala nu mai stiu cum, sa pot face un bine. Vorbiti de pensionari si copii, dar nu cred ca aveti vreun nume, sunt aproape anonimi. Despre ce vorbeste autoarea e in alt context. Un context e sa fac asa, anonim cum sunt, un act de caritate, a doua zi sa-l si uit (despre asta vorbiti), altul e sa ma cocot undeva sus si sa fac bine umanitatii (despre asta vorbeste in articol, contextul e destul de clar in a doua parte in acelasi paragraf).
            Altfel da, scos din context, nici lady gaga nu inteplineste chiar toate conditiile acelea, ca nu stiu in ce ordine vin impacarea si implinirea la oameni. 🙂

          • Cofee (Radu), nu ai dreptate. Uite, analizez pe text, pe întreg paragraful, fara sa scot nimic din context:
            .
            „Așa cum adevăratul voluntariat și autenticele acte de caritate pot fi făcute doar de cei împăcați cu sine, care se simt compleți în ființa lor și au o bază spirituală, socială și materială solidă, așa și marile schimbări. Când tu nu ești vindecat de traumele copilăriei și sufletul îți este sărăc, oricâte farduri și bijuterii ai avea, nu ai cum și cu ce să redresezi, transformi, modernizezi un popor întreg care îți este copie după chipul și asemănarea ta.”
            .
            Avem doua fraze mari si late. Se face o comparatie între cei care ar putea face voluntariat si acte de caritate doar daca ar îndeplini niste conditii (în prima fraza), si cei care ar putea aduce schimbarea, facând bine unui popor, daca ar îndeplini si ei alte conditii (în a doua fraza). Cei cu voluntariatul sa fie „împăcați cu sine,… compleți în ființa lor și au o bază spirituală, socială și materială solidă”, iar cei cu schimbarea sa fie vindecati de traumele copilariei si sa nu aiba sufletul sarac.
            Tu te-ai referit la a doua fraza, la termenul comparat, în timp ce eu faceam referire la prima fraza, la termenul cu care se compara. Ce se compara? Doua situatii diferite care au ca punct comun doar sublinierea respectarii unor conditii.
            Q.E.D.

          • Oricum ea stie mai bine ce a vrut sa spuna. Mi s-a parut ca daca inversam ordinea frazelor se intelege altceva (ceva asemanator cu inversarea ordinii de prezentare scena – actiune).
            PS1: imi pare rau ca am folosit persoana I-a in comentariul precedent, sper sa nu se fi inteles ca am facut vreun act de caritate pentru ca nu ar fi adevarat.
            PS2: Numele real nu e radu, e george, nu l-am folosit pentru ca exista deja un „geo’ si m-am gandit sa nu confuzez pe cineva pe aici. 🙂

          • @geo: Corect, am gresit. Nu am vazut ” așa și marile schimbări”. Aveti dreptate, e o comparatie acolo.

          • @geo: E si mai grav, imi cer scuze, eu „ma visam” in articolul cu „de ce nu cred în voluntariat” , le mai si spuneam altora ca au gresit contextul :), m-am activat cand mi-ati dat textul si am vazut ceva cu „schimbare”.Cred ca incurc oamenii pe aici, scuze!

          • Ok.

        • hai, online, arata-te! cat poti sa mai stai suparat…

  • cre’ ca’i avut o zi grea,de-a v-ati ascunselea:)pentru ca de fapt „Asa este jocul.
    Il joci in doi, in trei,
    Il joci in cate cati vrei.
    Arde-l-ar focul. „

  • ca sa poa sa se manifeste calul si caruta, mai intai trebuie sa se manifeste…automobilul electric:)), altfel apar erori in Civilizatie,

    ‘caruta si calul’ si ‘automobilul electric’ au tendinta sa nu genereze reactiuni, nici in Civilizatie…nici in Natura.
    Civilizatia, implacabil, tinde spre o stare AntiNatura, abia asta, adica starea proprie….imaginii din Oglinda, a Naturii, fiind capabila sa…i semene Naturii, si aceasta, prin urmare, sa nu reactioneze, iar cu calul si caruta se intampla la fel.
    atunci cind energiile se vor manifesta vectorial, echivalenta dispare,…insa pina acolo trebuie echilibrata starea curenta:))

  • creca impacarea ta cu Natura e mai nainte de impacarea ta cu tine insuti 🙂

  • În momentul în care „am întors oglinda” și am întrebat câți ar face fix așa dacă ar fi în postura respectiva, s-a făcut liniște „în sat”.’

    tocmai daia nu masina aia de lux, ne va fi disponibila, tuturor, ci chiar Raiul pe Pamant il vom avea gratis!:)))
    sintem o gramada de priceputi in ale Vesniciei, insa daca o sa toarne cineva Nemurire peste noi….ia sa vezi ce coada e la balacit in Nemurire!:)))
    vor fi cernuti prin sitele Raiului pe Pamant!

  • „un popor întreg care îți este copie după chipul și asemănarea ta.”

    faza e valabila doar daca tu esti oglinda

  • jocul despre care vorbesti e castigat de cei care l pierd :)), tocma daia e un joc haios:))), iar ce e de pierdut e chiar viata!, moment in care jocul devine haios rau!:)))),
    pentru ca sta scris ca oricine va vrea sa si scape viata si-o va pierde:))

    omul se aseamana cu samanta care a cazut pe piatra.
    sau cu aia care a cazut…pe pamantul batatorit,…sau cam asa ceva.
    nu incolteste!…iar daca o face se usuca la timp!:)))))
    cei care prind radacini sint antioamenii.

    Vesnicia nu e paici, insa daca ti e draga Nemurireaaa…esti in locul potrivit!:))

    io creca conteaza, pentru ca unde e omul acolo e si Buricul Universului, or omul e paici:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *