Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Din România lucrurilor mărunte. Un petit conte d’amour
În această zi de sărbătoare, în care avem dezlegare la „Iubire”, ar fi fost nepermis din partea mea să nu curtez și eu subiectul și, poate, chiar, să mă laud cu „My One and Only, Undisputed and Undefeated”.
De când mă știu, am simțit „dragostea” ca fiind ceva tumultos, intens, de scurtă durată și exclusiv import Franța. Pe la noi, în Sinele nostru statornic și răbdător, e cu altceva, mai simplu, mai liniștit, mai până dincolo de stele; căci mult mai adevărat îmi sună „Îmi e drag de tine” decât „Te iubesc”.
Dar, între timp s-a inventat „dragostea de la Hollywood”, asta despre care dacă nu vorbim astăzi nu ne calificăm socio-cultural. Acu’ ce să vă spun?… Dacă treaba asta cu Valentine’s Day ar fi venit din America, traversând Atlanticul și s-ar fi oprit pe la Granville (Franța-Normandia de Jos) să se aranjeze un pic pe la M. Christian Dior, apoi să mai facă o oprire la Deauville, pentru vreo două ajustări la Mme Coco Chanel, și-ar fi tras sufletul măcar o noapte la Le Normandy, înainte de a zbura din Paris către noi, adevăr grăiesc, că ar fi arătat cu totul altfel. Dar eu cred că a plecat clandestin din America, pe un vapor ce adăpostea făcători de kitsch-uri, ce plutea în derivă pe o mare-două mări, pe un ocean- două oceane. Că altfel nu-mi explic, de ce ar fi musai cu plushuri strângătoare de praf și alergeni, bomboane în formă de inimioară ce-ți fac carii, dropsuri ce-ți pot rupe vreun dinte sau jeleuri ce-ți pot smulge plombele din gură. Mă uitam ieri cu milă către un tânăr domn cu un urs mare, de pluș în brațe și un trandafir rebegit, cumva gătit și aranjat pentru „date”, ce tremura ca varga în suflul nebun de crivăț așteptând autobuzul. Dar muuult mai milă mi-a fost de cei flăcăi, cu clame și clipsuri în păr, ce acaparaseră frizeriile din Palas să nu rămână, Doamne-feri!, ne filați și aranjați în așa zi sfântă de sărbătoare.
Prin urmare, acestea fiind zise și cu spiritul iubirii plutind spre noi din vârful unei săgeți cupidoniene, aleg să vă împărtășesc „un petit conte d’amour”.
Acum ceva ani în urmă, când existența mea se afla ușor în derivă, precum vaporul aducător de „Valentine’s Day”, simțeam un mare gol în viața mea. Era o toamnă blândă, cu soare și culori din belșug. Tristețea mă curta și orice aș fi făcut nu reușeam să-mi aflu locul. Până când, într-o zi, mai luminoasă ca nici o alta, cu miros de pere coapte și gutui, l-am zărit pe El. Îl mai zărisem uneori, și chiar mi-am dat seama că aveam și ceva cunoștințe comune. M-am apropiat, să-l studiez mai bine. Și cerul s-a umplut de artificii, văzduhul răsuna de viori. Cred că era chiar spectacolul de deschidere a stagiunii la Operă, dar am primit totul ca pe un semn divin. Ne-am luat de mână și am știut că nimic nu ne mai poate despărți.
Locuim împreună de suficient timp, în vacanțe tot împreună, și pot spune că existența mea este mult mai bună și frumoasă și chiar vreo două riduri mi-au și dispărut. Mă protejează. Mă ajută cu orice am nevoie. Un geam care nu se închide, o ușă care scârțâie, un robinet înțepenit… face atât de multe. E adevărat că uneori, din neatenție, îl pot supăra și el chiar se răzbună… dar știu deja că este doar vina mea! E smart, cool, handy, irreplaceable!… Vi-l descriu așa, evident, în ton cu sărbătoarea. Iar, din când în când mai îmi lasă și un mesaj de iubire să-mi facă ziua mai frumoasă… pe o oglindă sau pe un perete, pentru că, așa cum deja ați înțeles, este și foarte romantic. (acum vă puteți imagina cum plouă peste noi cu inimioare roz și paiete)
Ehee… Ce să mai lungesc vorba și să vă plictisesc cu fericirea mea? Pot doar să vă doresc și dumneavoastră să vă răsune văzduhul de viori în ziua în care privirile vi se vor întâlni. Cu siguranță nu este El unicul pe acest Pământ, trebuie doar un pic de atenție și să vă dați voie să fiți în locul potrivit. Dar, până una alta, pentru a nu fi nevoiți doar să mă credeți pe cuvânt, Doamnelor și Domnilor îmi permiteți să vi-L prezint!
My One and Only, Undisputed and Undefeated WD, WD-40 Smart Straw Multi-use product!
Comentarii
22 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Un petit conte d’amour”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Cum spunea ,parca un brazilian cica,dar perfect adevarat”Banii pot cumpara orice,inclusiv dragostea adevarata”,bine eu as corecta putin”Nu exista asa ceva precum dragoste adevarata”,poate doar exceptand dragostea de mama(doar aici putem vorbi de dragoste adevarata),in rest iubirea se cumpara pe lovele,asta i adevarul crud.Ziua Indragostitilor,prilej pentru oamenii de afaceri la varsta senectutii,sau grasanii cu lovele si functii,sau beizadele cu banii mosteniti de la babaci sa cumpere afectiunea tinerelor si frumoaselor demoazele,oferindu le bani ,bijuterii,cine in localuri exclusiviste,excursii scumpe in tari exotice ,masini de lux,excursii cu avioane private,plimbari cu iahtul,vile somptuoase,pentru a”cumpara”dragostea tinerelor cucoane,fie ele iubite sau amante,cam asta e cu Marea zi a Indragostitilor,ei indragostiti de tineretea si sex appealul partenerelor,ele indragostite de potenta financiara,si pozitia inalta in societate a partenerilor.Cam asta inseamna „dragostea” in vremea Capitalismului de Dreapta Multilateral Dezvoltat.Mai corect ar fi nu sa i se spuna Ziua Indragostitilor,ci Ziua Prostitutiei Legalizate,dar in Societatea de Dreapta e cu Ipocrizeala,asa ca haidem sa i zicem Ziua Indragostitilor,desi numai de dragoste adevarata nu este vorba,este totusi vorba de un fel de dragoste,sa zicem,Dragostea de Bani a femeilor,si Nevoia de Sex a barbatilor,(contra cost evident,si gologani ,nu gluma),despre asta e vorba,ca sa dam cu ipocrizia de pamant si sa spunem totul pe direct. 👿 👿 👿 👿 👿 👿 👿 👿 👿
Lubrefiant!
ce sclipire de inteligenta… cred ca mai toti ne-am gandit, unul singur a scris. mai da cu niste praf de stele sau cu niste bun simt peste exclamatii din astea cand le mai ai.
care o fi diferenta intre ” petite histoire d’amour” si „petit conte d’amour” ?
prima e scrisa in istoria Viitorului, a doua in cea a Trecutului :))
mireasma florii de portocal razbate dincolo de spatiu, dincolo de timp.ajunge pina la Zambet! 🙂
zambetul transcede spatiul si timpul doar in poze
si daca vrea Magritte sa fie zambetul tot zambet si in poze
dincolo de timp e in nontimp.
dincolo de spatiu e in nonspatiu
dincolo de timp si spatiu e in Vesnicie.
…pozele n-ajung in Vesnicie,…creca, insa acolo intalnesti Zambetul. adica zambetul Vesnic!
Între „histoire” si „conte” nu exista nicio diferenta atunci când ambele exprima „un récit portant sur des événements ou des personnages réels ou imaginaires, et qui n’obéit à aucune règle fixe ; anecdote visant à amuser, à divertir : Raconter une histoire. Histoires drôles, scabreuses.” (Larousse)
da, imi aminteam despre „conte” ca e o poveste foarte scurta, dar m-a derutat „petit”, mi s-a parut redundant.
Nu este redundant. Francezii se exprima si asa: „petite histoire courte”, „petit conte court”.
Eu am intrat pe aici sa vad ce au mai scris online & geo.
mai interesant decit ce a scris geo e doar ce a scris domul Ionel :)))))
no way
Eu, sincer, nu am gustat gluma de la sfârsitul textului, dar nu pentru ca ati ales sa încheiati cu o farsa, ci pentru ca redarea în final a acelei fotografii seamana perfect cu o reclama mascata. Un desen cu „iubitul” produs pe care-l folositi la curatenie, fara sa ne spuneti si numele celui pe care-l adorati, ar fi fost suficient si la fel de convingator.
:)))))))
draga geo, cu matale la brat, am toate sansele sa mor de ras!:))))))))
Eu am vorbit serios, online.
mai pe la 6 seara..am priceput:)
🙂
„mai pe la 6 seara am priceput” – bun de titlu de carte
Sigur dumneata poți să guști și altceva
:)))))
:)))))))))))))
io ti am zis mai demult ca esti fatala, da nu m ai crezut!:)))))))))