Dincolo de Roma Eternă, e Roma pur și simplu

Timp de o săptămînă, am fost la Roma, într-una din obișnuitele mele călătorii de cunoaștere. A fost a patra oară de popas la Roma (dacă ținem cont c-am fost și înainte de 1989, prin 1988, după cîteva zile de participare la Taormina, la un colocviu al revistelor de teatru din Europa, fără nici un ban de buzunar, deoarece mi s-a permis să răspund invitației cu condiția să nu mi se dea valută de la Consiliul Culturii). În călătoria din septembrie 1989 am revăzut Capitoliul, Palatinul, Forumul roman, Colosseumul, Porticul Octaviei și Teatrul lui Marcelus și am văzut Domus Aurea a lui Nero, în fine deschisă pentru public, Ara Pacis și Mausoleul lui Augustus, precum și cele două muzee celebre de pe Capitoliu. Ca în toate locurile istorice în care ajung, am filmat și am fotografiat. După postarea anterioară, un cititor și-a exprimat dezamăgirea că din fotografiile publicate în urma călătoriei lipsesc cele ale marilor obiective istorice din Roma. Am fotografiat și filmat și obiectivele culturale. Ar fi fost nu-știu-cum să ofer cititorilor poze ale unor monumente pentru care găsești pe internet mii de imagini. Am fost la Roma, ca și la Capri, de altfel, în postură de reporter, al cărui ochi caută și fixează secvențe mai puțin obișnuite din realitatea din jur, secvențe care scapă de obicei călătorului obișnuit. Credința că un reporter trebuie să vadă altceva decît îi oferă ilustratele care se puneau la poștă pe vremuri, cînd nu se născocise e-mailul guvernează și acest al doilea rînd de secvențe surprinse de mine în Roma zisă și eternă, cînd de fapt ea e Roma pur și simplu.


Fotografiile 1 și 2. Printre suvenirurile care se vînd la Muzeul Palazzo dei Conservatori de pe Capitoliu se numără și aceste chibrituri ale lui Nero, trimitere la cel rămas în Istorie ca unul care a dat foc Romei pentru a putea cînta măreția incendiului. Textul atribuit lui Nero e pe partea din spate a cutiei. Dacă aș face un clasament al suvenirurilor trăsnite pe care le-am întâlnit în călătoriile mele de cunoaștere, chibriturile lui Nero ar merita unul dintre primele locuri.



Fotografia 3. Se înțelege că nu mi-a fost ușor să fotografiez această firmă de pe Via Giulia. A trebuit să-i asigur pe militarii care o păzeau că nu voi fotografia intrarea în clădire.


Fotografia 4. Puternicile și bogatele familii din secolul XVI au ținut morțiș să-și etaleze averea nu numai prin Palate de lux, dar și prin capele amenajate în biserici precum cea a familiei Sacchetti din San Giovani dei Fiorentini, locaș celebru de pe Via Acciaoli și pentru că admite intrarea cu animale de companie.


Fotografia 5. Pe Via dei Coronari, pe care se îmbulzeau pe vremuri pelerinii în drumul spre Vatican, la numărul 156 se află Casa Fiammettei, metresa lui Cesare Borgia.


Fotografia 6. Ca toate piețele celebre ale Romei, Piazza Navona e și un loc al burții, nu numai al minții. Judecînd după numărul cîrciumilor de pe margini, aș spune că mai e mai degrabă al burții.


Fotografia 7. Vă spun eu, care i-am auzit vorbind: Ăștia sînt de-ai noștri. Mai mult ca sigur nu s-au înscris la votul prin corespondență.


Fotografia 8. Chiar dacă nu vorbește și chiar dacă nu i se vede fața, și asta e de-a noastră. De ce o fi stînd așa? Să nu fie identificată?


Fotografia 9. Afiș la intrarea în Basilica Sant Agnese in Agone din Piazza Navona. Din cîte se vede, el pleacă de la premisa că analfabetismul în rîndul cîinilor a fost eradicat.


Fotografiile 10, 11, 12, 13. Acest fragment de marmură rămas dintr-un grup statuar elenistic din Piazza Pasquino se numește Pasquino (statuia vorbitoare). Tradiția spune că în 1501 ea a fost ridicată (fusese pînă atunci doar o treaptă pe o stradă noroioasă) lîngă atelierul unui cîrpaci. Pentru că la vremea respectivă nu exista Facebook, cîrpaciul, critic al regimului, își atîrna de statuie comentariile acide. Exemplul i-a fost și îi este urmat. La vremea vizitei mele (am căutat-o special pentru asta), de statuie erau atîrnate texte mai mult sau mai puțin îndrăznețe, prin care se comentează actualitatea. M-am gîndit să le salvez de la uitare postîndu-le pe internet prin intermediul cristoiublog.ro.


Fotografia 14. De strajă la Senatul italian. De ce o fi ținînd și steagul?


Fotografia 15. Pe Via dei Fori Imperiali toți se grăbesc să se apropie de Iulius Cezar. Nu ca să-l înjunghie, pentru că e de piatră, ci ca să se fotografieze cu el.


Fotografia 16. Pe Via del Corso, din joaca cu pisica se scot bani.


Fotografia 17. Coada asta înfricoșătoare e la intrarea în Colosseum. Deși nu se văd în poză, pe lîngă ea circulă imigranții care vînd sticle cu apă. 2 euro sticla, fără a avea certitudinea că apa n-a fost luată din Tibru și nu de la cișmea.


Fotografia 18. Palatul Farnese din Campo dei Fiori găzduiește ambasada Franței din 1635. Am surprins Piața în ziua de 19 septembrie 2019, cînd era așteptată venirea lui Emmanuel Macron, în vizită la Roma.


Fotografia 19. La Fontana di Trevi cel mai mare spectacol e oferit nu de fîntînă, ci de cei care se uită la fîntînă.


Fotografia 20. Polițistul din imagine are un fluier care nu se aude în poză. Suflă în el cînd cineva dă se așeze pe marginea fîntînii. Am întîlnit asta și la fîntîna din Piazza Venezia. De ce n-or fi lăsați oamenii să stea pe marginea obiectivului?


Fotografiile 21, 22, 23, 24, 25. Spre deosebire de monumente, restaurantele mai că nu te trag de mînecă să intri.


Fotografia 26. Multe localuri țin să arate că mîncarea se face sub ochii tăi.


Fotografia 27. Mirele și mireasa sînt ruși. Au venit aici pe Capitoliu de la Moscova, cheltuind mulți bani, ca să se tragă în poză cît mai romantic. După care, dacă el nu e împușcat într-o încăierare mafiotă, divorțează.


Fotografia 28. Anunț la ieșirea din Colosseum. O armă fără folos în bătălia cu vînzătorii ambulanți ilegali, de regulă imigranți, din jurul marilor obiective turistice.


Fotografia 29. Fiți siguri că romanii de pe vremuri n-ar fi înțeles nimic din acest afiș. Și nu atît pentru că nu știau italiană, cît pentru că nu le-ar fi trecut prin cap să scrie pe zidurile Colosseumului.


Fotografia 30. Interdicție care se adresează desigur oamenilor de cultură. Doar ei ar putea înțelege ce înseamnă patrimoniu cultural al lumii.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Dincolo de Roma Eternă, e Roma pur și simplu”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Începînd de a doua zi după al doilea tur, dușmanul de moarte al PNL va fi USR și nu PSD

Emisiunea Gândurile lui Cristoiu, joi, 14 noiembrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi