Directorul SRI, Eduard Hellvig are datoria să iasă public și să ofere explicații asupra atacurilor cibernetice din București și care ar putea produce efecte electorale  

În iulie 2019, Serviciul Român de Informații (SRI)  făcea referiri asupra unui atac cibernetic asupra a patru spitale din România și dezvăluia chiar și sursa posibilă: hackeri din China. Un an mai târziu, în septembrie 2020, cu ocazia atacării cibernetice a unor Centre medicale chiar în ajunul alegerilor, se schimba modificarea: SRI menținea o muțenie desăvârșită asupra agresiunii care a spart baza de date a două Centre medicale din București, cu doar două zile înaintea alegerilor electorale: era astfel facilitat accesul spre datele personale a mii de pacienți și devenea inutil de menționat că un astfel de atac poate produce într-un fel sau altul, avantaje electorale. Dacă democrația mai funcționează în România, Eduard Hellvig are datoria să iasă la rampă și să ofere public explicații pentru a înlătura suspiciunea că se încearcă mușamalizarea cazului.

Pe 21 septembrie 2020, cristoiublog.ro dezvăluia cum

… anterior vizitei din mai 2014 de la București, vice-președintele american Joe Biden confirma pentru ziarul „Politico” faptul că va aborda în discuțiile cu autoritățile române, subiectul „România, paradis al atacurilor cibernetice”. Ulterior, s-a văzut că vizita lui Biden (prezentată de Divizia Presă dâmbovițeană gen „Adevărul” drept „istorică”) a fost o simplă aflare în treabă: după consumarea ei, SRI a început, într-adevăr, construirea unei unități anti-atac cibernetic, dar nu în România, ci alături, în Ucraina: „Sleepy” Joe („Somnorosul” Biden, cum este alintat în tabăra Partidului Republican american actualul candidat la președinția SUA) greșise țara.

Practic, din 2014 până în 2020

… România a rămas același „paradis al atacurilor cibernetice” așa cum fusese odinioară identificată de ziariștii de la „Politico”: sub nasul SRI- care a primit sume semnificative pe perfecționare, traininguri, concursuri de cibernetică și căruia i-au fost împlinite toate pretențiile financiare prin parteneriatul Klaus Iohannis – PSD (Viorica Dăncilă – Marcel Ciolacu), uneori chiar în dauna bugetelor de la Sănătate sau Educație, azi sunt duse la îndeplinire, cu nonșalanță și fără niciun control, atacuri cibernetice de amploare chiar la mică distanță de evenimente electorale.

 La o privire atentă

…aceste atacuri cibernetice au lucruri în comun: au punctat mereu în favoarea taberei „progresiștilor” haștagiști (în mai 2020, de exemplu, era atacată revista „Justițiarul” din Sibiu, o publicație extrem de critică la adresa președintelui cu talente „rezist” Klaus Iohannis), respectiv atacurile s-au consumat după operaționalizarea Centralei anti-atac cibernetic din Ucraina, realizată prin SRI și unde România a cheltuit, începând din 2015 mai mult de 1,2 milioane euro.

Pe 25 septembrie 2020, directorul

…Complexului Medical Multifuncțional Caraiman din București, dr. Lidia Gomeș anunța că sute de bucureșteni au fost victimele unui atac cibernetic: practic, cei care au avut rezultate negative la testele Covid făcute în acest complex au primit SMS-uri false care îi anunțau că sunt pozitivi COVID. În realitate, nu este cunoscut numărul real al celor afectați.

Primul efect ar fi că

… pacienții, în marea lor majoritate persoane în vârstă- deci un public atipic pentru votanții pro- PNL sau USR-PLUS, nu vor mai sosi disciplinat la vot, de teama că sunt infectați cu Noul Coronavirus. De altfel, Centrul Caraiman nu a fost singurul semnalat ca țintă a unui atac concertat cibernetic în 25 septembrie: important era însă, faptul că un astfel de atac de amploare, prin efectele produse (anunțarea unor false rezultate de testare Coronavirus), ar putea ține imobilizat acasă un public deosebit de activ electoral în Capitală: este un public compus din oameni aflați la vârsta a doua sau a treia, atenți cu propria sănătate, aflați în baza de date a unor Centre medicale locale și care au exercitat mereu dreptul la vot.

Pe website-ul Serviciului Român de Informații

… este  tăcere totală asupra acestor evenimente care, de departe, au legătură cu siguranța națională.  Este o muțenie cu atât mai stranie cu cât, într-un context similar, în 2019, Serviciul anunțase un atac cibernetic masiv asupra a patru spitale din România și dezvăluise chiar și o sursă posibilă (hackeri din China). Faptul că, în cazul atacului spitalelor românești, SRI dezvăluise chiar și sursa sugerează că Serviciul lui Hellvig împarte informația „ca la piață”, mai precis cui oferă mai mult: spre exemplu, un atac-cyber interceptat dinspre China îi va aduce lui Hellvig laudele omologilor nord-americani, în timp ce recunoașterea unor atacuri cibernetice asupra sistemelor folosite la alegerile din România nu i-ar aduce nimic: cel mult necazuri. De la sosirea la vârful puterii a perechii Klaus Iohannis – Eduard Hellvig, Sistemul din România s-a închis într-o „carapace” informațională, iar de aici pleacă senzația (neplăcută pentru cobtribuabili) că nu se mai știe foarte precis pe ce se duc taxele și impozitele. Cu toată zgârcenia de informații, unitatea Cyberint a SRI a scăpat în 2016 un amănunt important: atacurile cibernetice asupra instituțiilor din România sunt finanțate majoritar din exteriorul țării, frecvent cu implicarea unui stat terț.

Azi, în prezența unei Opoziții politice

… pe care grupul Marcel Ciolacu – Paul Stănescu (PSD) a redus-o drastic la tăcere, a unor instituții „mainstream media” plătite de Guvernul Orban pe publicitate COVID-19 și a unor Comisii parlamentare de verificare a activității serviciilor secrete care în viața reală nu funcționează, SRI își poate permite să mențină și să prelungească tăcerea pe bani publici. Onoarea și profesionalismul clamat permanent l-ar obliga, însă, pe directorul SRI, Eduard Hellvig, să iasă public cu explicații asupra atacării și accesării a mii sau zeci de mii de detalii personale din București și din țară.

… să lămurească motivul pentru care România, țara care a investit mai mult de 1 milion de euro în securizarea cibernetică a altui stat, este și în 2020 „o junglă pe asfalt” pentru hackeri (români sau străini). Atacurile din București dezvăluie practic niște planificatori și executanți experimentați care, foarte probabil, nu se află la prima acțiune de acest gen. Cu toate acestea, până în prezent, ofițerii de informații, Poliția, procurorii DIICOT (Direcția pentru investigarea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism) nu au prezentat instanței nici măcar un singur acuzat pentru astfel de operațiuni care, departe de a fi atribuite unor amatori, pot fi ușor asimilate mașinațiunilor pur politice.

În legătură cu această situație

…care nu poate fi ignorată, jurnalistul de investigație Iosefina Pascal a declarat pentru cristoiublog.ro: „Baza de date de la Ministerul Sănătății (MS) și, implicit bazele de date de la Centrele medicale, au fost transferate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne (MAI), acum o lună și ceva. Lumea a uitat sau ignorat această știre. Nu se știe nici până acum de ce, putem specula mult pe tema asta. Concret, un atac de o asemenea amploare nu putea fi efectuat fără ajutor din interior.(…) Atacul are un dublu scop: răspândirea fricii și neîncrederii în rândul populației deja confuze dar și sedimentarea teoriei conform căreia toți cei care și-au făcut analize de sânge în această perioadă au fost testați, fără voia lor, și pentru COVID-19.”

 (https://pestiriciudate.blogspot.com/)