Abia cînd ajunseră la linia ferată, în locul unde lanul se sfîrşea într-o fîşie plină de bolovani şi pietriş, şi, urcaţi pe terasamentul înalt, văzură cîmpul din faţa lor, pustiu, se convinseră că băiatul lui Gavrilă Ţîrlea nu-i aştepta în lan.
Nici atunci nu crezură că dispăruse pur şi simplu.
Erau încredinţaţi că, auzindu-i intrînd în lanul de floarea soarelui, derbedeul o ştersese dincolo, în lanul de porumb din depărtare, ca să-şi bată joc de ei.
Ei însă nu merseră mai departe.
Se înnopta deja şi lor nu le mai ardea de joacă.
Astfel, Vasile Ţîrlea fu dat dispărut.
Circulară despre el tot felul de zvonuri.
Că a trecut graniţa şi a ajuns la Europa liberă, de unde vorbeşte cu voce schimbată. Că e pe undeva, prin America, unde şi-a găsit o meserie extrem de bănoasă:
Dătător de nume cicloanelor şi uraganelor.
Că a fost răpit de marţieni, veniţi în lanul de floarea-soarelui cu o farfurie invizibilă.
Taică-său, Gavrilă Ţîrlea, rămase în sat. În afară de faptul că-i dispăruse băiatul într-un lan de floarea soarelui, nu se remarcă prin nimic mult timp. Pînă într-o zi, cînd se află că se va recăsători cu o coafeză din Floreşti, mai mică decît el cu 40 de ani şi ştiută de toţi cei de pe şantierele din oraş drept cea care se dă pe gratis.
Dar nici zvonul ăsta nu se confirmă. La vreun an după aceea se descoperi că fusese o confuzie. Într-adevăr, un anume Gavrilă Ţîrlea se recăsători cu o coafeză din Floreşti. Numai că era un Gavrilă Ţîrlea din Floreşti şi nu din satul lor, iar coafeza nu era curva faimoasă din oraş, ci secretara de partid a Cooperativei Deservirea din judeţ.
După Revoluţie, taică-său, începu să se laude prin sat cu dispărutul. Din cînd în cînd, mai precis cînd, beat fiind, se întorcea acasă prin mijlocul drumului, striga cît putea de tare că Vasilică a ajuns om mare: stă de strajă la fruntariile ţării. Cei mai mulţi nu pricepură despre ce-i vorba. Pricepuţii însă îşi dădură seama, din cîte auziseră pe la Radio, că Vasile Ţîrlea se angajase la Poliţia de frontieră.
Apoi nu se mai auzi nimic. Şi din simplu motiv că Gavrilă Ţîrlea muri. Iar satul, ocupat pînă peste cap cu un joc piramidal lansat de Biserica Ortodoxă Română prin care puneai mîna, dacă aveai noroc, pe un bilet de intrare în Rai, n-avea timp să-şi mai amintească.
1 2
Lasă un răspuns