Doi mari înfrânți din timpul ciumei Covid-19

Există, în capodopera lui Albert Camus „Ciuma”, un dialog între doctorul Bernard Rieux și JeanTarrou, doi protagoniști ai serviciului de voluntariat care ajută populația din Oran în lupta cu ciuma, despre care cred că, în condițiile luptei noastre cu pandemia Covid-19, capătă o semnificativă actualitate. Astfel, întrebat ce reprezintă pentru el ciuma, doctorul Rieux răspunde scurt:
— O  interminabilă înfrângere.
Tarrou insistă și revine cu o nouă întrebare:
— Cine te-a învățat toate astea, doctore?
Răspunsul este și mai scurt:
— Mizeria.

Desigur, nu a venit, încă, momentul să facem un bilanț al victimelor pandemiei Coronavirus, această ciumă care ne-a lovit și pe noi, dar cred că nu greșesc prea mult dacă spun că avem, de pe acum, doi mari înfrânți ai acestor timpuri. Primul este doctorul Raed Arafat, iar cel de-al doilea, ministrul Bogdan Aurescu.

Să mă explic.
În conștiința noastră colectivă, numele doctorului Raed Arafat, fondatorul și mentorul SMURD, s-a impus mai ales la începutul anului 2012, atunci când s-a opus în mod categoric și deschis aberantului proiect de Lege al sănătății emis de guvernul Boc. Protestele au izbucnit la Târgu Mureș și s-au extins rapid și, ca urmare, guvernul și-a prezentat demisia. În plus, președintele în exercițiu,Traian Băsescu a rămas cu buza umflată, iar ambiția de a-l demite pe doctorul Raed Arafat s-a soldat cu o cacealma strașnică. În acest fel, pentru foarte mulți români, printre care și subsemnatul, numele doctorului Arafat a devenit sinonim cu competența și curajul omului care se opune categoric deciziilor samavolnice, asumându-și nu puține riscuri, voluntarismului și amatorismului politicianist. Aceeași imagine publică a domniei sale s-a păstrat ani de-a rândul și atunci când, nu chiar cu multă vreme în urmă, guWERNanții președintelui Klaus Iohannis au scos de la naftalină ideea schimbării din funcție a doctorului Raed Arafat. Și, cu siguranță,dacă ar fi făcut-o aveau toate șansele să scoată lumea în stradă.

Numai că, între timp, s-a ivit provocarea Covid-19 și criza majoră pe care aceasta a declanșat-o în societatea românească și, să vezi și să nu crezi!, doctorul Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul de Interne, a devenit, brusc și dintr-o dată!, unul dintre cel mai fervenți propagandiști si susținători ai celor mai alarmiste și panicarde scenarii . Nu zic vorbă mare,  dar îți era teamă să deschizi frigiderul gândindu-te că, și acolo, dai peste Raed Arafat și alarmele sale. Vreau să fiu bine înțeles, departe de mine orice intenție de a diminua amenințarea reală pe care a reprezentat-o și o va mai reprezenta ceva vreme pandemia. Asta este una și cu totul altceva este scenarita lugubră confecționată și pusă în circulație doar pentru a întreține o stare de insecuritate colectivă și de blocare a inițiativei civice, de care s-au folosit anumite cercuri de interese pentru a derula niște cam foarte insalubre afaceri. Care au fost motivele acestei neașteptate schimbări de atitudine a doctorului Raed Arafat îmi este greu să spun, constat numai că, în loc să mai fie amenințat cu debarcarea, domnia sa este acum unul dintre militanții cei mai activi ai scenariilor supra-alarmiste pe tema Covid-19.

Încă o dată țin să îmi precizez termenii: nu vreau și nu am de ce să îl acuz pe doctorul Raed Arafat că a avut știință despre asemenea necurate mânării, dar trebuie spus că doza mare de încredere publică de care domnia sa a beneficiat a contribuit la acceptarea de către mulți dintre cetățeni scumpei noastre patrii a măsurilor abuzive și peste poate de exagerate. De aici îndreptățirea expresiei „doza mare de încredere publică de care a beneficiat doctorul Raed Arafat”, adică folosirea timpului trecut în exprimările care îl vizează.

Cel de-al doilea mare înfrânt din acest timpul luptei cu Coronavirusul este Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe. De data aceasta, nu este vorba despre domnia sa ca persoană publică implicată direct în campania anticoronavirus, ci despre împrejurarea că o altă foarte neplăcută ispravă în care a fost implicat s-a petrecut exact în acest interval de timp. Mă refer, după cum lesne se poate bănui, la ordinul de zi transmis reprezentanțelor diplomatice ale României și celor ale Institutului Cultural Român de a bloca manifestările ce urmau să se desfășoare pentru a omagia împlinirea a o sută de ani de la semnarea , pe 4 iunie 1920, a Tratatului de la Trianon, documentul prin care s-a dat recunoaștere juridică internațională Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. De fapt, după cum circulă informațiile pe canalele specializate, nu domnul ministru ar fi semnat ucazul ci un secretar de stat, dar îmi este peste poate să cred că un adjunct al șefului diplomației face treaba asta așa, de capul lui. Cât privește cauzele reale pentru care Ministerul de Externe s-a poziționat cu o marcată ostilitate față de ideea sărbătoririi evenimentului, acestea se află în atitudinea ostilă a președintelui Klaus Iohannis care, de trei săptămâni refuză să promulge Legea privind declararea zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon. Lege adoptată de către Camera Deputaților la inițiativa senatorilor PSD Titus Corlățean și Șerban Nicolae.

Cred că argumentul cu care îmi susțin supoziția că actualul ministru de externe Bogdan Aurescu poate să fie numărat printre învinșii acestor zile constă în aceea că decizia adoptată la nivelul ministerului pe care îl conduce riscă să îi facă praf și pulbere certa cotă de încredere publică de care domnia sa beneficia. Încredere publică dobândită, pe merit, de către diplomatul Bogdan Aurescu după ce, în anul 2009, în calitate de coordonator al echipei de negociere a reprezentat cu mult succes România, în fața Curții Internaționale de Justiție, în procesul cu Ucraina privind delimitarea teritoriului din Marea Neagră cunoscut sub denumirea Insula Șerpilor.

Nu contest, se poate invoca în sprijinul ministrului de externe, Bogdan Aurescu, faptul că din moment ce președintele Klaus Iohannis nu a promulgat sus menționata lege nu era posibilă organizarea manifestărilor dedicate Zilei Tratatului de la Trianon. Lege pe care, potrivit unei informații de ultimă oră, președintele României a atacat-o la Curtea Constituțională. Ideea pe care nu am de ce să o resping, cu atât mai mult cu cât ea mă duce cu gândul la zicerea lui Nicolae Titulescu, cel despre care pe bună dreptate se spune că este omul care a adus România în Europa și Europa în România: „Dați-mi o bună politică internă ca să pot face o bună politică externă”. Cu mențiunea că, alături de doctorul Ion Cantacuzino, Nicolae Titulescu a iscălit, din partea României, Tratatul de la Trianon.
Acum 100 de ani și o zi!…