Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Drama României lui Ceaușescu n-a fost dictatura. A fost dictatura bicefală

Vineri, 16 iulie 2021, a avut loc la Clubul Diplomaților din București lansarea cărții În ochiul ciclonului. „Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu”. Constantin Boștină: Dialog cu Alice Barbu și S.R. Stănescu, editura Evenimentul și Capital, 2021.

Constantin Boștină, în prezent Președinte fondator și președintele Consiliului Director al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico – Sociale (ASPES) și director general al revistei Economistul, într-un cuvînt un brav reprezentant al capitalismului postdecembrism, a fost între anii 1980 – 1982 secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu. O funcție unică în lagărul socialist, înființată de fostul președinte pentru a fi ocupată de Constantin Boștină, la vremea respectivă un specialist în economie internațională. Memoriile din carte au valoarea istorică de excepție dată de experiența unui om care a fost timp de doi ani lîngă Nicolae Ceaușescu. Despre această experiență am realizat un interviu cu Constantin Boștină care va fi difuzat sîmbătă, 17 iulie 2021 pe Aleph News în cadrul emisiunii Interviurile lui Cristoiu. Prezent la lansare am vorbit despre dezvăluirile valoroase ale lui Constantin Boștină în postura de memorialist lipsit de patimi pro sau contra Ceaușescu. Înregistrarea intervenției mele poate fi urmărită în Jurnalul meu video de pe cristoiublog.ro. Despre manifestare a scris un reportaj seducător Cora Muntean, postat pe cristoiublog.ro.

Din cele 325 de pagini ale întregii cărți 100 (o sută!!!) alcătuiesc Postfața semnată de mine, practic un studiu care – vorba lui Dan Andronic de la lansare – putea el însuși fi tipărit ca o carte, avînd titlul Drama României lui Ceaușescu n-a fost dictatura. A fost dictatura bicefală. Reproduc mai jos un fragment din acest studiu:


Propulsarea Elenei Ceaușescu în funcția (neoficială) de al doilea om în statul român, prin influența asupra lui Nicolae Ceaușescu, determinată fundamental de rolul acceptat de el în conducerea treburilor, a dus în cele din urmă la o Conducere bicefală a țării sau mai precis la o Dictatură bicefală. În aceste condiții, viața celor din echipa Ceaușescu devine un chin. Pentru că soluționarea unor probleme ale domeniului de activitate nu mai depinde doar de Nicolae Ceaușescu, ci și de Elena Ceaușescu. Se știe cît de groaznică e într-o firmă, într-o instituție, dubla comandă. E lesne de înțeles ce însemna asta într-o Românie care depindea de un singur om. Care om, la rîndul lui, împărțea puterea cu altcineva. Acest altcineva era nevasta Omului. O persoană pe care cei din echipa Ceaușescu, bărbați, dar și orgolioși, nu voiau s-o accepte. Pentru că o considerau proastă, rea, nepricepută. Dar și – dacă nu mai ales – o tratau ca pe nevasta Șefului, care, ca orice nevastă, trebuia să stea acasă, și nu ca pe un șef acceptat și pentru calitățile sale de șef. Cum era, de exemplu, Nicolae Ceaușescu.

Elena Ceaușescu nu era ceea ce se cheamă o nevastă obișnuită. Era o nevastă roasă de un orgoliu ieșit din comun. În memoriile sale publicate la editura Mediafax sub titlul Întîlniri cu Nicolae Ceaușescu Ion Traian Ștefănescu istorisește un moment care spune totul despre orgoliul Tovarășei:

„În 1970, înainte de a fi deschisă oficial, Ceauşescu şi soţia sa au vizitat o Expoziţie a Economiei Naţionale, care era găzduită de Pavilionul Expoziţional de la Şosea. De ce anume au venit la expoziţie înaintea deschiderii sale nu ştiu. Cred că urmăreau să depisteze ceva anume, înţelegîndu-se numai din priviri.

O însoţeam pe Elena Ceauşescu, care, aflîndu-se în mişcare, s-a împiedicat şi s-a aflat în pericol să cadă (tocul i se prinsese într-o reiură, un pliu al unui covor de cauciuc).
Instinctiv, am întins mîna şi am sprijinit-o de cotul stîng. Reacţia ei? S-a dezlănţuit ca o furtună:
«Ce, crezi că nu sunt capabilă să mă ţin pe picioare? Dă-mi drumul!»

Era o reacţie care te stupefia. Să acţionezi în sprijinul celui de lîngă tine, să-l salvezi de la necaz şi să reacţioneze astfel? Blocat, m-am uitat la ea şi, privind-o cu reproş, mi-am făcut o cruce, spunînd: «Sunteţi teribilă, pur şi simplu, cum vă puteţi gîndi la aşa ceva?». Gestul meu a fost o reacţie negîndită, instinctivă, altfel firește că nu l-aş fi făcut. (…)”

Concluzia lui Ion Traian Ștefănescu:

„Elena Ceauşescu avea un orgoliu nemăsurat, pe care, în anumite împrejurări, spontan, îl exprima public.”

Definită prin acest orgoliu imens, Elena Ceaușescu e un pericol mortal pentru bărbații din echipa lui Ceaușescu:
Rănirea orgoliului produce situații monstruoase.
Și în cazul Elenei Ceaușescu e destul de ușor să se întîmple asta.

Deși în statul român are o putere imensă, ea știe c-o deține numai și numai prin bărbat, prin Nicolae Ceaușescu. Știe însă și că o mare parte din carieră Nicolae Ceaușescu și-o datorează ei. Se știe deosebită, deasupra celorlalți. Mai ales că toți cei din echipa lui Ceaușescu de după 1973 n-au stagiul ei în Partid. Elena Ceaușescu prinde astfel ură față de toți cei care îi lasă impresia că n-o tratează așa cum se cuvine. Dumitru Popescu s-a ocupat pe larg de Elena Ceaușescu în memoriile sale publicate în șase volume le Curtea Veche sub titlul Cronos autodevorîndus-se. Despre cum se năștea ura Elenei Ceaușescu el scrie la un moment dat:

„Desigur, aceasta era problema. La un moment dat a ținut să-mi atragă atenția că mă înșel imaginîndu-mi că e suficient să lucrez cu secretarul general. O irita că o ocoleam, că o neglijam.”

Orgoliul exacerbat duce la ceea ce am putea numi Complexul neglijării. Personalități precum Nicolae Ceaușescu nu țin neapărat să fie recunoscute ca șefi prin gesturi exterioare. Ei se știu șefi, acceptați de ceilalți ca atare. Elena Ceaușescu nu e un Lider înnăscut. N-a dobîndit atîta putere, ca Nicolae Ceaușescu, prin ea însăși. E adjuncta lui Ceaușescu și, ca orice adjunct, are permanent nevoie de a fi recunoscută ca șefă de cei din jur. Ea suspectează pînă și gesturile neutre ca aparținînd lipsei de respect, refuzului de a accepta că și ea e Șefă. Prin sine însăși, nu ca nevastă. Nu cred că ea voia să-i ia locul lui Nicolae Ceaușescu. Voia să fie recunoscută ca al doilea om în stat.

Elena Ceaușescu e convinsă că opiniile ei, soluțiile ei sînt nemaipomenite. Punerea lor la îndoială poate fi făcută doar de Nicolae Ceaușescu, singurul pe care-l acceptă ca fiind mai bun decît ea. Despre fiecare din echipa lui Ceaușescu, ea crede, cum observă Dumitru Popescu, că e „prost, mincinos, lipsit de competență, indolent”.

De ce-i consideră așa?
Pentru că însuși Nicolae Ceaușescu îi considera la fel. Sau mai precis, ca pe niște simple marionete, mînuite de el, cum și cînd voia. Nu cred că, rămas între patru ochi cu nevastă-sa, Nicolae Ceaușescu murea de respect față de cei din echipa sa, pe care-i beștelea în public. Nici ei nu se osteneau cu demnitatea în fața lui Ceaușescu. În aceste condiții, cum să-i respecte Tovarășa?

Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu se interesa de bîrfele care circulau despre cei din echipa Ceaușescu. Îi asigurau informații oamenii din anturaj, de la Tudor Postelnicu pînă la Emil Bobu. Pentru Nicolae Ceaușescu avatarurile omenești ale cuiva n-aveau prea mare importanță. Se considera intrat deja în Istorie. Importanță avea dacă omul era sau nu bun profesional. Pentru Elena Ceaușescu aceste lucruri contau enorm. Pînă la urmă ele reprezentau temelia pe care se înălța judecata ei de valoare.

Ion Traian Ștefănescu se vede nevoit să recunoască:

„Conducerea bicefală (Nicolae și Elena Ceaușescu) a fost de la un anumit moment, cam din 1982, sufocantă, extrem de greu de suportat, un factor de stres permanent”.

Conflictele dintre Elena Ceaușescu și membrii echipei Ceaușescu au drept cauză principală intervenția Tovarășei în relația dintre membrii echipei și Nicolae Ceaușescu.
Un aspect al acestei relații îl reprezintă influențarea de către Tovarășa a relației lui Nicolae Ceaușescu cu ceilalți membri ai echipei. Teoretic, cei aleși de organismele colective ale partidului în diferite funcții în stat ar trebui să depindă în mică măsură de părerea lui Nicolae Ceaușescu despre ei. Pe măsură ce Nicolae Ceaușescu devine un soi de Faraon al României numirea cuiva într-o funcție și, desigur, rămînerea sau plecarea într-o funcție, depind exclusiv de Nicolae Ceaușescu. După plecarea din conducere a celor care i-au fost colegi pe vremea lui Dej, Nicolae Ceaușescu își formează o echipă tînără: Ștefan Andrei, Cornel Burtică, I.T. Ștefănescu, Dumitru Popescu.

Pe măsură ce dictatura devine tot mai puternică, Nicolae Ceaușescu renunță la ei și se înconjoară de personaje lipsite de personalitate.

Rotirea cadrelor sau, cum îi spune Constantin Boștină, Sacul cu șoareci face și mai puternică dependența cadrelor de conducere de voința lui Nicolae Ceaușescu. Acesta îi mută dintr-o funcție într-alta, dintr-un loc într-altul, în sus sau în jos.

Toți cei din echipa lui Ceaușescu – de la Ștefan Andrei pînă la Ion Traian Ștefănescu ؘ– știu că, indiferent unde i-ar trimite, Nicolae Ceaușescu nu-i uită. Cînd nu se așteaptă, Nicolae Ceaușescu îi cheamă, ca să le ofere un post mai bun.

Ion Iliescu a fost trimis la Timiș secretar cu Propaganda. Da, dar el a rămas membru al CPEx, ulterior e promovat prim-secretar la Iași.

Cu o astfel de dependență de un singur om, se înțelege că activiștii și demnitarii depind și de cine și cum îl influențează pe Nicolae Ceaușescu. Ori din acest punct de vedere, Elena Ceaușescu e un pericol mortal pentru cei din echipa lui Nicolae Ceaușescu. Intrat în vizorul ei, scăpai cu greu nevătămat politic. Dumitru Popescu descrie cu acuitate felul în care-i lucra Elena Ceaușescu pe cei din jurul lui Nicolae Ceaușescu:

„Pentru a face să funcționeze bine acest raport între ea și Ceaușescu și raportul între ea și ceilalți demnitari, i-a inoculat lui Ceaușescu o neîncredere profundă în toți colaboratorii. În acest sens a acționat ani de zile cu o răbdare și o minuțiozitate de artizan asiatic. Nu a putut cuceri această poziție în mod spontan, provocîndu-i lui Ceaușescu revelația că ceilalți sînt nedemni de încredere și periculoși. Nu! A săpat milimetru cu milimetru în jurul lui Ceaușescu o adevărată prăpastie.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Drama României lui Ceaușescu n-a fost dictatura. A fost dictatura bicefală”

  • Cunosc puterea Elenei din relatările tatălui meu care înainte să conducă direcția a IV-a de Contrainformații militare a fost însărcinat pentru un timp cu securitatea președintelui Nicolae Ceaușescu atunci când acesta se deplasa în străinătate. Într-o zi Elena a trecut pe lângă unul dintre ofițerii din echipa de protecție și a început să țipe pe motiv că acesta nu avea pantalonii călcați la dungă. După incident tatăl meu a făcut câteva comentarii mai puțin reverențioase la adresa Elenei în compania unor colegi observând că aceasta nu avea cuvinte frumoase pentru profesionalismul echipei ci se lua de aspecte absolut minore deoarece atât putea aceasta din punct de vedere intelectual. “Oamenii mici văd probleme mici pe când cei mari văd probleme mari” spunea tatăl meu. La scurt timp după acele comentarii tatăl meu a fost mutat din funcție și au trecut ani buni până când a revenit “în calea vapoarelor” cum se spune. Confirm un aspect prezentat în articol și anume acela că președintele Nicolae Ceaușescu nu uita niciodată locul unde se aflau anumiți oameni. La fel s-a întâmplat cu tatăl meu care absolvise două facultăți și care până la acel incident cu Elena fusese avansat la excepțional de trei ori. Într-o bună zi, acestea sunt chiar cuvintele tatălui meu, “Ceaușescu a spus, a venit vremea ca Vasile să fie general”. Deși fusese marginalizat ani buni din cauza Elenei totuși președintele Nicolae Ceaușescu a urmărit mereu activitatea tatălui meu și atunci când dinamica muncii de informații a cerut-o acesta l-a readus pe tatăl meu în roluri cheie. Această poveste se întâmpla în anii de după fuga lui Pacepa atunci când totul a trebuit luat de la capăt. Povești, istorii, crâmpeie de Românie. Sper să vă fie de folos acest mic episod pentru că are legătură directă cu articolul. Foarte interesant subiectul.

  • Dupa razboi,multi viteji se arata.Imediat dupa’89 aparusera fel si fel de infocati sa spuna ce mari si tari au fost ei in”limba” si cum ii raspundeau lu’ nea Nicu atunci cind nu erau de acord cu el…Pe de-o parte nea Nicu a fost poreclit”dictator”,deci un fel de „sa te feresca sfintii sa nu fi de acord cu el”, iar pe de alta parte aceeasi indivizi care i-au pus porecla de dictator lu’ nea Nicu, spun ca nea Nicu cadea in nas de neputinta atunci cind ei,aia tari in”limba”,ii dadeau raspunsuri pe dos decit le vroia”dictatoru'”…N-am sa inteleg niciodata dorinta unora de-a fi ei in fata indiferent de regim.Dupa’89 s-a aflat ca multi”revolutionari”fusesera de fapt bagati pina-n git in „aparatu’da condus”,asa ca n-a contat anul ala’89 decloc,a fost un fel de „au plecat ai nostri,au venit ai nostri”…Singura diferenta e ca inainte de’89 inca aveam o tara a noastra, acum nu stiu ce avem. Romanii sint singurii care au reusit sa ne transforme intr-o colonie,da’ totul a durat cam 100 de ani,dupa care dacii nostri s-au rasculat impotriva romanilor si i-au facut zob,netinind cont ca in suta aia de ani multe familii erau mixte de acum si cu toate astea n-a contat decit libertatea oamenilor de atunci si a tarii ce era.Turcii n-au reusit sa ne faca pasalic,hunii tot tradeaza si-n zilele noastre,da’ se zbat ca pestele pe uscat si continua sa manince acelasi cacat cu care sint obisnuiti si chiar le place ce maninca,apoi regii nemti trimisi aici ca sa aiba si ei un regat au dat-o-n bara,s-au ales insa cu ceva pamint si castele facute pe banii contribuabilului roman de atunci si cu banii luati pe placutele dacice gasite la Sinaia, (apropos,de asta nu mai zice nimeni nici pis,se tace milc, ba mai mult,nimeni nu pare sa dea atentie celui ce a fost primul care a facut inconjurul planetei, Aeticus Donares:”Drumul călătoriei l-a consemnat în cartea Cosmografia. Curios pentru această lucrare este faptul că a a fost scrisă în primul alfabet străvechi dacic, alcătuit din 23 de litere, de însăși Aethicus . Această constatare vine să respingă afirmațiile unora precum ”cînd Dante Aligheri își redacta Divina Comedie, noi ne ascundeam prin peșteri”. Conform opiniei cercetătorilor, alfabetul conține elemente din cultura geto-dacă și a fost întrebuințat în epoca romanizării Daciei. Potrivit surselor alfabetul dacic era folosit doar în şcolile Zalmoxismului şi numai de Cavalerii Zalmoxismului.”-uite link-ul – https://carterara.wordpress.com/tag/aethicus-donares/, „Cosmografia a fost tradusă în limbile greacă şi latină și s-a bucurat de o largă circulație. În prezent se cunoaște doar un singur manuscris, datat cu secolul al VIII-ea, și se păstrează la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania.”)-de unde stim noi ca nemtzalaii aia care au facut pe regii la noi,n-au dus placutele dacice tot prin Germania pe undeva -e o parere,dar tare mi-e mie ca e posibil.Apoi a venit marele UE care ne-a terminat. Se vorbesc multe si se spune mai nimic despre istoria adevarata a tarii si a conducatorilor tarii noastre.Dintre conducatorii care au facut ceva pt tara,aia mai duri au fost trimisi in istorie ca fiind”dictatori”, culmea e ca toti „dictatorii” astia au ceva in comun: au facut mult pt tara si locuitorii tari apoi au fost TRADATI.La fel si cu nea Nicu,saracu’ „dictator”, se bate apa-n piua de 30 de ani cu ideea ca era sub papucu’ nevestei. Cei ce sustin aberatiilea ste uita din ce generatie si prin ce timpuri a trecut nea Nicu cu Leana lui cu tot.Or timpul respectiv a impus o anume gindire si un anume comportament.Uite azi!!!!Alte timpuri,alte idei,alte apucaturi,alte asa zise idealuri. Era nea Nicu mai”dictator”decit basescu?Sau Ciolhanis? Ciolhanis o sa ramina in istorie ca cel mai stupid om de pe planeta,cel mai nenorocit presedinte pe care l-a avut Romania vreodata.Basescu va ramine ca „brinza buna in burduf de ciine”, jucator la 3-5 mese,pina s-au prins si l-au pus cam pe tuse.Iliescu va fi cel care a inceput stergerea Romaniei de pe harta lumii.Nastase va fi acel fost prim ministru care ar fi putut fi presedinte,dar nu vom stii niciodata cit de bun pt ca acum e etichetat ca”penalul Nastase”, adica i-au copt-o si pina n-a fost denigrat si scos de mincinos,nu s-au lasat.Cine i-a facut asta?Ai nostri?Aia care invirt itzele din afara?Ce mai conteaza,dupa anii trecuti,asta e locul unde va ramine Nastase.
    Unde va ramine nea Nicu, „dictatoru'”?IN ISTORIA TARII PE ACEEASI PAGINA CU MIHAI VITEAZUL, cel tradat de huni,Burebista,Decebal, Stefan, adica va ramine in mintile oamenilor ca adevarat aparator al tarii si ca un fauritor, unul care a construit in 25 de ani o tara puternica.Nu poti construi nimic puternic daca nu ai un conducator puternic si un popor pe masura. Or noi, romanii si Romania, am reusit o performanta cu care ar trebui sa fim mindri si impacati sufleteste, am construit si organizat in 25 de ani ce altii nici nu viseaza,apoi i-am dat cu sutu,ne-am innecat ca tiganu’ la mal, cu oleaca de ajutor hunesc. Degeaba se incearca de 30 de ani denigrarea „dictatorului”, adevarul e ca nu prea le iese pasenta oricit de mult pu-pu se pune in acuzatiile aduse, daca era asa nenorocit ca om cu se vrea „pictat”, apa se potoleau acuzatorii lui pina acum, ca nu mai era nimic de spus sau nimeni de convins.Asa ca, fara suparare, am trait cei 25 de ani sub conducerea lui, si pot sa spun din ce-am trait,nu din auzite, ca viata pe atunci era infinit mai buna,mai calma,mai sigura decit e de la ’89 incoace.Dupa ’89 e calvar,parca traiesc un cosmar,nu conteaza ce am,cit am,conteaza insa cum simt si cita fericire simti.Fericirea nu vine singura, conteaza tot ce te inconjoara. Era viata perfecta inainte de ’89?Bineinteles ca nu, perfectiune nu exista, perfectiunea e o utopie, dar daca as fi numarat zilele fericite de atunci si as fi comparat cu zilele „bucuroase”de dupa ’89, concluzia ar fi dura. Asa ca lasati-l pe nea Nicu sa se odihneasca in pace, cu cea care i-a fost sotie, ca amindoi au fost nedreptatiti,s-a mintit mult dspre ei,se minte si azi, adevarul fiind ca un conducator demn de tinut minte se naste rar. Asa zisa judecata care li s-a inscenat, e ca o pata urita ce va ramine vesnic ca un tatuaj permanent pe inima unei tari. Ca sa-l numesti dictator, cei ce l-au etichetat asa or nu stiu definitia cuvintului,or n-au intilnit in viata lor unul adevarat.Daca nea Nicu e „dictatorul” Romaniei, cum masa pe gheata ii numesti pe basescu,ciolhanis,cacarafat,citzu,orban?Astia ce sint? Comportamentul fiecaruia in parte, atitudinea fata de o tara intreaga, atitudinea fata de articolul 1 din Constitutia tarii, il disculpa pe nea Nicu, ramin doar cei ce merita cu adevarat aceasta porecla, adevaratii cioflingari si ratatii natiunii care ne trag in jos din prostie,nestiinta,neputinta si lacomie, dosurile lor contind mai mult decit ale platitorului de taxe …Aia e. Dumnezeu sa-l odihneasca pe nea Nicu si pe soatza sa, lasati-i in pace, vedeti mai bine cum ne luam tara inapoi din miinile nebunilor straini…

  • manifestarea dictaturii bicefale a fost un efect, cauza fiind starea ‘de conducator’, proprie lui Ceausescu, care era asta: Tata,
    prin urmare dictatura bicefala s-a nascut odata cu starea, adica in tineretea lui Ceausescu, atunci cind el si-a modelat aceasta stare, ulterior Cuibul care era gol, adica ‘starea Mama’, care venea la pachet cu cea de Tata, a fost umplut cu…Elena. treaba implacabila…
    Ceausescu nu putea muri asa cum a murit Castro, pentru ca nici starea in care s-au manifestat ca ‘conducatori’ n-a fost aceeasi, iar fundamentala in definirea traiectoriei lui Ceausescu a fost ‘punerea la indoiala’, care a virat spre Minte, lasand descoperita Inima.
    din cite spuneti, Maestre, cam toti s-au descotorosit de Ceausescu, pina la urma…, insa nu pentru ca el nu se manifesta dupa cum si-a definit manifestarea in tinerete, ci pentru ca cei de linga el nu aveau aceeasi masura, ei fiind ‘nascuti’ din ‘punerea la indoiala’ generata de Elena!

  • starea fundamentala a unui Conducator e singuratatea. un Conducator intr o astfel de stare a fost Castro.

    Ceausescu a fost… intr o alta stare, el se vedea pentru tara un Tata. asa se vedea el…
    inca din tinerete, de cind a avut visuri marete.
    pe parcurs, odata cu trecerea timpului, starea lui a purtat…ce i lipsea!, adica starea complementara, de Mama, pe care…poate fara sa si dea seama!, a implinit o permitindu-i Elenei sa fie nr 2.
    insa…Elena n-a putut fi pe masura …lipsei lui Ceausescu, deci povestea lor n a mai fost una a Intregului, ci una ca a divizat.

    interesant e si altceva, ca faptul ca Elena a folosit propria referinta in manifestarea ‘punerii la indoiala’ l-a departat pe Ceausescu de folosirea propriei referinte in stabilirea ‘punerii la indoiala’, prin urmare el n-a mai fost capabil, de la un moment dat incolo, sa priceapa ca, cu toate ca ‘la butoane’ avea oameni poate cu o minte sclipitoare, ei nu mai faceau parte din…familia in care el se vedea Tata. or asta i-a fost fatal, pentru ca acestia…l-au tradat, loialitatea acestora fiind una localizata in ‘minte’, nu in ‘inima’.

    Ceausescu nu putea fi Castro pentru ca, spre fundamentala deosebire, el n-a atins starea de singuratate proprie unui Conducator.

  • Maestre, drama României lui Ceaușescu a fost ȘI dictatura, nu doar dictatura bicefală.
    Este interesant cum toți apropiații lui Ceaușescu încearcă să se disculpe de complicitate cu dictatorul, dând vina pe nevasta lui. Ăștia, da, bărbați ! Ei și Ceaușescu ar fi reușit să ducă țara pe cele mai înalte culmi ale comunismului, dacă nu ar fi existat tovarășa, dar au ratat ocazia. Mare păcat !

    • Corect. Fazekas a intrat la Ceausescu fara sa treaca in prealabil pe la tovarasa sa-i expuna problema cum ordonase savanta. Informata imediat a intrat intempestiv in biroul lu’ barba’su
      si la luat la refec pe Fazekas, cum de te-ai permis ? Si atunci pe loc ungurul si-a dat demisia. A incercat N.Ceausescu sa-l induplece sa revina dar in zadar. Tinea la el ,era muncitor si onest.Urmarea, Fazekas a fost pensionat cu pensie speciala de Stat, asa se numea,anterior a fost Maurer, adica cu ultima leafa intreaga, pastrandu-i-se si toate avantajele aferente de la Gospodaria de partid( masina la dispozitie,aprovizionare,tratamente medicale in reteaua sanitara speciala, acces la vilele de protocol la mare,munte, balneo,etc.etc.etc. Deci se putea sa dai dovada si de putina demnitate. Buun, dupa nici un an a venit Revolutia, sau ceea ce se zice ca a fost, toti membri CPEx a fost arestati si ulterior condamnati iar Fazekas isi halea pensia razand si cu curu de fostii colegi care il cainasera ,”bai nu te juca cu tova,sa vezi ce o sa patesti ” ! PS. La Ceausescu singurii care intrau direct erau Iulian Vlad seful securitatii si seful DIE.

  • Elena era o savanta la propriu fata de muierile care populeaza acum politica romaneasca.A spus-o Ludovic Orban cum au ajuns astea in functii.Nu l citez ca ma cenzurati

    • Elena si-a facut ucenicia „politica” in triajul garii prin vagoanele trase pe linia de asteptare cu soldatii nemti si cu cine se mai nimerea. In rest mai vindea seminte cf. spuselor prietenei sale, intr-o perioada, Marta Cziko, Draghici prin casatoria cu Alexandru ministru de interne si al securitatii statului 1952-1965 ! Deci, Jukov, nimic nou sub soare.Lajos Orban este un intelept. Evident doar in aceasta „cestiune”, in rest vai si amar de el ! Ce naste din securist alcool mananca.

  • Care conducere nu este bicefala ? Cica Macron nici nu respira fara aprobarea nevesti-si .Sau revenind la noi, povestea un membru in Guvernul Roman, Petre Ninosu, ca acesta ii dadea raportul Mioarei despre problemele discutate in sedinta. Nu o data Mioara il persifla de fata cu martori „mare branza ati facut” ! Lui KWI, cica foarte emotiv, cel putin la inceputul primului mandat, sotia ,”mea Carmen”, il tinea in spatiul public de mana relaxandu-l prin transmiterea unor anumite impulsuri de sustinere. Si cati lei paralei or mai fii ghidonati de consoarte sau consort.

    • ” Ca acesta ii dadea raportul…..Ma refer la Petrica Roman.Ps. Cica Traian Stefanescu si-a facut cruce in fata tovarasei ! Haida de, a doua zi isi cauta servici. Poate cu limba in cerul gurii.

  • manifestarea dictaturii bicefale a rezultat din viziunea diferita a sotilor Ceausescu asupra Romaniei.

    in timp ce pentru Ceausescu, Ro era o familie, si din aceata perspectiva o pastra pe Elena langa el, si pesemne ca tocmai dasta nici nu-i observa influenta negativa,
    pentru Elena pozitia ei se suprapunea peste un ‘post de conducere’, iar ea se manifesta avand aceasta perspectiva, nepricepind-o paia a lui Ceausescu.

    pe cind dictatura lui Ceausescu era asimilata, de ceausescu, cu dictatura unui tata intr o familie, dictatura Elenei rezulta din impotenta ei manifestata in jocul Puterii.

    deci Ceausescu nu vedea ‘conducerea’ ca fiind bicefala,…insa nici Elena n-o vedea, ca ea isi dorea sa intareasca pozitia…propriei familii in sistemul Puterii, nu s-o distruga.

    pe de-o parte era Puterea manifestata prin dictatura intr o familie…mare cit tara,
    iar pe de alta era puterea Familiei manifestata prin dictatura in jocul Puterii in Ro.

    deci nu dictatura bicefala a fost drama Romaniei, ci faptul ca Ceausescu n-a vazut incapacitatea Elenei de a vedea, ca pe o familie, Romania.

    iar faptul ca n-a vazut probabil a rezultat din permanenta sustinere pe care Elena i-a adresat o,
    suprapusa peste discutiile dintre ei,
    de-a lungul timpului,
    cel mai probabil inca din tinerete,
    despre viziunea lui Ceausescu asupra Romaniei,
    tinerete in care n-ar fi o mirare sa i fi si povestit despre o Romanie in care el, Ceausescu, se manifesta ca un tata, fie el si un dictator,
    după cum n-ar fi nici o mirare nici daca Elena…chiar n-a priceput nimic din visurile lui Ceausescu…,
    acest scurtcircuit, intre sustinerea neconditionata a Elenei pentru sotul ei
    si rolul pe care Ceausescu i-l atribuia, fara sa si dea seama!, in visurile lui care acoperea Ro, a facut din Elena, in mintea lui ceausescu…ceva ce ea nu era in stare sa fie,
    chiar si dupa puterile ei!, evident! :
    o ‘mama’ pentru tara.

    cel mai probabil Ceausescu asa se vedea, pe sine insusi, in raport cu tara, ca un ‘tata’
    …asa se vedea el!
    iar drama Romaniei a fost ca Elena era incapabila sa se suprapuna peste aceasta viziune a lui Ceausescu, caz in care ce-a rezultat, indirect!, poate fi numita si…o dictatura bicefala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *