Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Dumnezeul Imperiului Bizantin: Administraţia
Înaintea cărticicăi lui Gilles Martin-Chauffier, „Le roman de Constantinople“, am citit destul de mult despre Imperiul Bizantin şi despre Imperiul Otoman pentru a nu mai fi surprins de două observaţii care conferă rezistenţă lucrării:
1) Forţa Imperiului Bizantin a fost dată de administraţie.
În timp ce Europa se zbate în haosul tipic cnezatelor şi voievodatelor, un teritoriu imens se supunea unei maşinării de fier.
Scrie Gilles Martin-Chauffier, şi nu fără înzestrare de eseist:
„Trebuie să spun că, într-o lume livrată haosului, Bizanţul era supus unui Dumnezeu în întregime nou:
Administraţia.
Imperiul era împărţit în provincii, divizate în prefecturi, animate de o dioceză. În fiecare oraş, funcţionarii imperiali, administratorii regionali şi clerul îşi reîmpărţeau sarcinile.
Se percepea impozitul, se ordonau mari lucrări, se creau şcoli, erau hrăniţi dezmoşteniţii soartei. Dacă războiul răvăşea o provincie, era lăsată să treacă furtuna, apoi o rebotezau şi o organizau. Vizigoţii, Ostrogoţii, Hunii, Slavii, întreprindeau razii în Imperiu, apoi plecau ducînd cu ei cîştigul, fără a putea arunca fundaţiile unei forţe durabile.
În timp ce ei petreceau, birocraţii din Bizanţ reuneau fondurile apoi trimiteau noi responsabili în provinciile răvăşite de cuceritorii vremelnici.
Nici o victorie a duşmanului nu era solidă, nici o rană bizantină mortală.
Lumea se apleca asupra fiecărei rupturi pentru a o cicatriza cu largi straturi de aur“.
2) Forţa Imperiului Otoman a constat în ieniceri
Copiii de creştini sînt luaţi ca sclavi – în multe cazuri, familiile înşile îi dau – convertiţi la Islam, educaţi şi folosiţi atît ca armată, cît şi ca rezervă pentru administraţia Imperiului.
Otomanii nu au, cu excepţia sultanului, aristocraţie. Nu se moştenesc nu numai averile, dar nici funcţiile. Înaintea lui Napoleon, principiul Bastonului de Mareşal funcţionează în Imperiul Otoman. De la comandant de oşti pînă la Mare Vizir, şefiile sînt posibile, pe merit, tuturor. Competiţia, egalitatea de şanse întreţin solid o societate a meritocraţiei.
Găsim aici, aşa cum vom regăsi mai tîrziu,în societatea napoleoniană, cheia Puterii unui stat.
Comentarii
Pagini: 1 2
cu modestie vreau sa-mi spun si eu o parere anume:peste inca 20 -30 de ani nu va mai vorbi nimeni de mareata „oranduire socialista”ptrca a fost o facatura artificiala finantata de grupuri de interese ptr a creea piete inafara regulilor economiei de piata deci usor de manevrat si aducatoare de venituri fabuloase.A fost o incercare asemanatoare cu legenda ucenicului vrajitor ,conform careia a fost amorsata aceasta miscare plecand de la o teorie fantezista „cea a lui Marx si Engels”si care din cauza nebuniei dominatoare a lui Stalin nu a mai putut fi controlata .Este pacat sa comparam oranduiri care au dainuit sute de ani cu aceasta facatura