După 15 mai, românii ar trebui să adopte stilul japonez de comportament

Motto: Este pe Terra o cultură, parcă de pe altă planetă, care se protejează de mult timp de viruși: Japonia!

Românii, ba chiar toți pământenii,  ar trebui să treacă, după 15 mai, la un mod de salut care să evite contactul fizic. Exuberanța latină,  cu îmbrățișări pasionale, strângeri puternice de mâini, lovitul puternic, dar amical, pe spatele interlocutorului, chiar strângeri în brațe câteodată, toate acestea vor trebui să intre în istoria umanității pentru a crește securitatea medicală a bipezilor în zodia pandemiei. Nu mai amintesc de personajele puțin amețite, care se reped să te pupe zgomotos, cu mâna de după gât.

Am văzut deja multe formule intermediare: te atingi cu cotul. Nu te infectezi. Te lovești cu vârful piciorului. Nu te infectezi. Saluți de la depărtare, eventual de după colț și rostești pe un ton imperativ: păstrează distanța socială. Nu te infectezi. Fluturi mâna. Nu te infectezi. Stângi mâinile deasupra capului. Nu te infectezi. Mai sunt și altele multe metode.

Tot mai multe opinii se îndreaptă spre utilitatea salutul practicat în Japonia. Se înclină omul în fața interlocutorului.
Aici intervine ambasadorul Radu Șerban. Iată modul incredibil în care l-am cunoscut.
O zi care părea normală din anul de grație 2018. Sună telefonul acasă la noi.
— Alo, domnul Bunescu ?
— Da.
— Sunt Daniel Rață din Bruxelles. Vă vorbesc din Belgia.
— Da.
— Vă invităm, cu soția, la noi o săptămână. Plătim noi tot, transport internațional, casă, masă, etc.
După un moment de tăcere rostesc solemn.
— Dumneavoastră glumiți? Glumiți cu mine ?
— Cum ?
— Faceți glume sau ce ?
— Nu, e serios. Cum glumă?
— Păi dacă dv. primiți un telefon și o voce pe care o auziți pentru prima dată vă spune că sunt Ixulescu din Wellington. Știți vă invit cu soția o săptămână la noi, în Noua Zeelandă, asigurăm toate cheltuielile noi. Ce spuneți de asta?
— Aaaaa, păi nu o luați chiar așa.
— Dar, cum s-o iau?
— Știți, nepoata dv. Anduena, ne-a spus că vă ocupați de artele vizuale. Aici la noi este un mare sculptor român, Marian Sava. Vă invităm să îl cunoașteți și sa faceți câteva interviuri cu el.
— Care e motivația finală ?
— Dorim să pregătiți puțin opinia publică din România, să scrieți despre palmaresul său incredibil în statele occidentale, în Asia, dar aproape necunoscut în Europa răsăriteană, România în special. Apoi să ne ajutați să facem câteva expoziții în București și provincie.

Cu un alt prilej voi relata această incredibilă întâmplare terminată cu mai multe interviuri, pertractări la muzee și săli de expoziții. În 2019 au fost trei mari expoziții cu Marian Sava la București, Constanța și Galați.
Pe scurt, am fost de două ori în Belgia și l-am cunoscut pe Marian Sava. La plecare, mi-a spus. Ați văzut câte ceva, la București mai puteți afla și alte lucruri despre mine, să îl căutați pe ambasadorul Radu Șerban.
Cu alte cuvinte străbătusem peste 3.000 km ca să aflu de dl. Radu Șerban care locuiește la câteva străzi de mine.

Am primit cartea Stația Tokyo, jurnal de ambasador semnată de Radu Șerban. A fost pentru mine un șoc puternic. Dar, despre asta, cu un alt prilej.

Revenim la subiectul nostru.
Un studiu de ultimă oră semnat de Radu Șerban, fost ambasador al României în Japonia, timp de patru ani și jumătate, se intitulează chiar așa Reverențe, cultură și jogging antivirus. Este un text extrem de interesant, de mare actualitate pentru români și nu numai, care a fost publicat de Agenția de presă Culturală și Sportivă.

statia tokyo

1111 Reverenta in Japonia

Iată câteva realități cu îndelungată vechime în Japonia, care explică pentru ce în arhipelag, unde sunt de 7 ori mai mulți oameni, este înregistrat un număr mai mic de victime ale pandemiei Covid 19, în comparație cu țara noastră:

• Salutul prin reverență
• Obiceiul străvechi de a face gargară
• Se poartă măști pe stradă, cu atât mai mult la spitale
• Perechile nu se sărută pe stradă
• Băi zilnice
• Spălat pe dinți
• Spălarea pe mâini la intrarea în templu
• Înaintea mesei, oamenii se șterg pe mâni și pe față cu șervețele umede și fierbinți din bumbac
• Descălțatul la ușă când se intră în locuințe, la bloc sau la casă, la fel și în restaurantele clasice, în școli, în locașurile de cult
• Poartă măști pe stradă, cu atât mai mult la spitale,
• Spre zilele noastre, în public nu se vorbește la telefon. În trenuri este stric interzis, iar pe stradă este o dovadă de proastă creștere.

Iată o mărturie interesantă oferită de dl. Radu Șerban: La finele secolului al XIX-lea, într-o conferință a lui Basil Assan, românul care a călătorit în jurul lumii: Japonezii din clasa cea mai de jos au prafuri și perii de dinți și fac băi calde în toate zilele.
Păi dacă în clasa ce mai de jos erau aceste obiceiuri, ne întrebăm, pe bună dreptate, cum era în clasa de mijloc? Dar în cadrul elitelor ?
Tot Basil Assan remarca la 1899 în cultura niponă cum oamenii se descalță la ușă. Asta deci înainte de 1900!

Studiul se termină cu o foarte interesantă comparație între țara noastră și Japonia:
În 1918-19, au murit de gripă spaniolă 740.000 de japonezi, în timp ce românii, conform propriei antropologii culturale, purtau ghirlande cu usturoi la gât. Astăzi, România a aplicat într-o lună 200.000 de amenzi pentru încălcarea ordonanțelor militare, iar Japonia nici una. În schimb, guvernul a decis să ofere câte 100.000 de yeni fiecărui rezident, chiar străin fiind, pentru a încuraja consumul.

În mod sigur, românii nu vor putea respecta aceste norme străvechi în Japonia.
Dar, este bine să ne dăm toată silința pentru a fi cât mai aproape de ele.