Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

După atacul de la Pearl Harbor, americanii și-au încarcerat proprii cetățeni în lagăre (I)

Lagărele de internare a japonezilor au fost înființate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către președintele Franklin D. Roosevelt prin Ordinul executiv 9066. Din 1942 până în 1945, politica guvernului american a fost ca persoanele de origine japoneză, majoritatea cetățeni americani, să fie încarcerate în lagăre izolate. Promulgată drept reacție la atacurile de la Pearl Harbor și la războiul care a urmat, încarcerarea americanilor de origine japoneză este considerată una dintre cele mai atroce încălcări ale drepturilor civile americane din secolul XX.

După cum putem vedea pe: https://densho.org/, https://www.archives.gov/education/lessons/japanese-relocation, https://www.nps.gov/articles/historyinternment.htm, https://amhistory.si.edu/perfectunion/non-flash/internment_main.html, https://www.history.com/topics/world-war-ii/japanese-american-relocation, la data de 19 februarie 1942, la scurt timp după bombardarea Pearl Harbor de către forțele japoneze, președintele Roosevelt a semnat Ordinul executiv 9066 cu intenția declarată de a preveni spionajul pe coastele americane. Au fost create zone militare în California, Washington și Oregon, state cu o populație numeroasă de japonezi americani. Apoi, ordinul executiv al lui Roosevelt i-a scos cu forța din casele lor pe americanii de origine japoneză. Ordinul executiv 9066 a afectat viețile a aproximativ 120.000 de persoane, dintre care majoritatea erau cetățeni americani. Canada a urmat curând exemplul, îndepărtând cu forța 21.000 de locuitori de origine japoneză de pe coasta de vest. Mexicul a adoptat propria versiune și, în cele din urmă, alte 2 264 de persoane de origine japoneză au fost mutate cu forța din Peru, Brazilia, Chile și Argentina în Statele Unite. Cu câteva săptămâni înainte de acest ordin, Marina Militară a îndepărtat cetățenii de origine japoneză de pe Insula Terminal, din apropierea portului Los Angeles. La 7 decembrie 1941, la doar câteva ore după bombardamentul de la Pearl Harbor, FBI a adunat 1 291 de lideri comunitari și religioși japonezi americani, pe care i-a arestat fără probe și le-a înghețat bunurile. În ianuarie, arestații au fost transferați în lagăre de prizonieri din Montana, New Mexico și Dakota de Nord, mulți dintre ei fiind în imposibilitatea de a-și informa familiile și majoritatea rămânând acolo pe toată durata războiului. Concomitent, FBI a percheziționat locuințele private a mii de rezidenți americani de origine japoneză de pe Coasta de Vest, confiscând obiecte considerate de contrabandă. O treime din populația din Hawaii era de origine japoneză. Panicați, unii politicieni au cerut încarcerarea lor în masă. Bărcile de pescuit deținute de japonezi au fost confiscate. Unii rezidenți americani de origine japoneză au fost arestați, iar 1.500 de persoane, un procent din populația japoneză din Hawaii, au fost trimise în lagăre de prizonieri de pe continentul american. Generalul-locotenent John L. DeWitt, liderul Comandamentului Apărării Occidentale, credea că populația civilă trebuia să fie controlată pentru a preveni repetarea incidentului de la Pearl Harbor. Pentru a-și argumenta cazul, DeWitt a întocmit un raport plin de falsuri cunoscute, cum ar fi exemple de sabotaj care s-au dovedit ulterior a fi rezultatul unor vite care au avariat liniile electrice. DeWitt a sugerat secretarului de război Henry Stimson și procurorului general Francis Biddle crearea zonelor militare și reținerea japonezilor. Planul său inițial îi includea pe italieni și germani, deși ideea de a-i aduna pe americanii de origine europeană nu a fost la fel de populară. La audierile din Congres, din februarie 1942, majoritatea mărturiilor, inclusiv cele ale guvernatorului Californiei, Culbert L. Olson, și ale procurorului general al statului, Earl Warren, susțineau că toți japonezii ar trebui să fie îndepărtați. Biddle a pledat pe lângă președinte că nu era necesară încarcerarea în masă a cetățenilor, preferând măsuri de securitate mai mici și mai bine direcționate. Cu toate acestea, Roosevelt a semnat ordinul. După mult haos organizatoric, aproximativ 15.000 de americani de origine japoneză s-au mutat de bunăvoie din zonele interzise. Cetățenii din statele interioare nu au fost încântați de noii rezidenți americani de origine japoneză, care au întâmpinat rezistență rasistă. Zece guvernatori de stat și-au exprimat opoziția, temându-se că japonezii americani ar putea să nu mai plece niciodată și au cerut ca aceștia să fie închiși în cazul în care statele erau obligate să îi accepte. În martie 1942, a fost înființată o organizație civilă numită War Relocation Authority (Autoritatea pentru Relocarea de Război) pentru a administra planul, fiind condusă de către Milton S. Eisenhower de la Departamentul Agriculturii. Eisenhower a rezistat doar până în iunie 1942, demisionând în semn de protest față de ceea ce el a caracterizat drept încarcerarea unor cetățeni americani nevinovați. Mutările dirijate de către armată au început la data de 24 martie. Oamenii au avut la dispoziție șase zile pentru a se debarasa de alte lucruri decât cele pe care le puteau căra. Au fost evacuați în mod violent, inclusiv 17.000 de copii cu vârsta sub 10 ani, precum și câteva mii de rezidenți în vârstă și cu dizabilități.

Americanii de origine japoneză s-au prezentat la „Centrele de adunare” din apropierea locuințelor lor. De acolo au fost transportați la un „Centru de relocare”, unde puteau locui timp de câteva luni înainte de a fi transferați într-o „Reședință pe timp de război” permanentă. Centrele de adunare erau situate în zone îndepărtate, adesea pe terenuri de echitație și hipodromuri reconfigurate, cu clădiri care nu erau destinate locuirii umane, cum ar fi grajduri pentru cai sau grajduri pentru vaci, care fuseseră (teoretic) transformate în acest scop. În Portland, Oregon, 3.000 de persoane au fost cazate în pavilionul pentru animale al instalațiilor expoziției internaționale de animale din Pacific. Centrul de adunare Santa Anita, aflat la doar câțiva kilometri nord-est de Los Angeles, era un oraș de facto, cu 18.000 de deținuți, dintre care 8.500 locuiau în grajduri. Lipsa de hrană și condițiile igienico-sanitare sub standarde erau predominante în locurile de cazare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „După atacul de la Pearl Harbor, americanii și-au încarcerat proprii cetățeni în lagăre (I)”

  • Problema emigrantilor se dezbate foarte putin la noi.Trebuie sa stai un an intr-o tara vestica si sa ti se aduca zilnic,aminte ca esti roman.Dar dupa razboi Japonia a devenit prietena SUA

  • e adevarat:
    mai tarziu la schoala primara am aflat de Tepes,
    gh. doja si restu;
    azi nici macar pedeapsa simpla cu moartea nu mai exista!

  • am vazut filmu
    cand aveam 1/5 din varsta ta:
    ma gandeam ca indenii americani trebuie torturati,
    ASTA SPUN FILMELE DE HOLLYWOOD!

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog