Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
După ce i-a fost slugă necondiționată, Ludovic Orban se leapădă de Klaus Iohannis
Comentarii
Este colosal cât de autentic este Caragiale, mai ales în lumina congresului bodegă sau congres de tip iarbă verde cu mici, care abia s-a terminat. Orban ne spune că: „… A mânca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă…”, Sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului și că cine mănâncă poporul să meargă la cremenal! . Cestiuni pe care dacă i le prezentam nu cu mult timp în urmă, ne ridica de urechi precum pe Spiridon, dojenindu-ne ca pe niște școleri incapace: ” Ciiiine tace și face? Cine provoacă fiori și insomnii? Ciiine este genarul pentru care merită să ne sacrificăm?” . Și ține ca la plecare să mai lovească cu bățul în gard, să enerveze câinii și să arunce în aer toate podurile, gările și căile ferate, așa cum făceau germanii în retragere. Ludovic Orban a ratat marea și unica șansă de a face istorie și a ieși pe o ușă din fund, poate pe aia pe care scria „Ofițer țivil”, precum în O scrisoare pierdută și să nu mai spună nimic niciodată. Pleacă trântind ușa, supărat pe toată țara că nu a reușit a persudada activul de partid să-l voteze. În ziua de azi, Democrațiunea romană, sau mai bine zis ținta Democrațiunii romane este de a persuada pe cetățeni să se vaccineze. Părerea mea este că, situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica niciodată cu asemnea ipochimeni. Stolojan parcă era Trahanache, care tot suna din clopoțel spunând: Stimabili! onorabili! Faceți tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveți puțintică răbdare…
Magistral la Caragiale este și cum ne prezintă scena,în fiecare lucrare, într-un mod foarte vizual, încât cu imaginație și cu ochii minții să avem tabloul perfect. La Conu Leonida ne spune că era o odaie modestă de mahala. În fund, la dreapta, o ușă; la stânga o fereastră. De-o parte și de alta a scenii câte un pat de culcare. În mijlocul odăii o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie…
În O noapte furtunoasă ne zice că era o odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de ambile părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul I și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al II-lea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.
Asemănarea dintre congresul PNL și întrunirea din O scrisoare pierdută este fenomenală. Sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de hexagon din care se văd trei laturi. Trei uși în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citește: „Ofițer țivil”; pe cea din stânga: „Arfiva”. În stânga la planul al doilea, o ușă cu inscripția „Cabinetul Primarelui”. În dreapta, același plan, altă ușă cu inscripția: „Reghistratura”. — Partea din stânga până la ușa „Arfivei” este despărțită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluțe de chembrică verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt așezate masa și jețul prezidențial. Înaintea mesei, puțin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări și un clopoțel. Pe tribună o sticlă și un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine și se duce lumea. Pe pereți câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu și alți cetățeni. — înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față e Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți dascăli și partizani. — Farfuridi e la tribună. — Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul (adică Stolojan) agită clopoțelul.
Dăscălimea lui Orban erau ăia de la Vrancea, în frunte cu Grindă. Parcă-l și văd pe Câțu, singur într-o odaia uriașă, într-un jilț cu spătarul dat mult pe spate, cu picioarele pe birou, cu un pahar de băutură în mână și cu cămașa descheiată, cum filozofează, vorbind cu sine plin de o admirație proprie:
În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?… Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Orban parcă-l auz deseară proclamându-mă câștigător. Sărmanul Barna!… Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!… Amabilul trebuie să facă venin de moarte… atât mai bine pentru mine! Își pierde mințile, atât mai rău pentru el!
După o campanie electorală internă a unui partid, dar care a semănat cu o campanie prezidențială și parlamentară la un loc și un congres cu parfum de cronică, putem spune doar atât:
”Ei! Așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.”
https://www.youtube.com/watch?v=yZKEyzDCJPs&t=25s
@Domnu’ Cristoiu,
Hai sa fim corecti de dragu’ „istoriei clipei”: nu Orban s-a lepadat de Johannis, ci Johannis s-a lepadat de Orban.
Si din cate-mi amintesc, parca ati amintit si domnia voastra niste persoane pe care le-ati promovat si sustinut in cariera cu ani in urma ca apoi ele sa se lepede fara scrupule de domnia voastra de indata ce a avut interesul s-o faca. Si domnia voastra o spune „abia acum”, adica dupa ce ati fost tradat si n-ati spus nimic „atunci” cand le sustineati. De-asta reprosu’ ca „de ce zice abia acum” e doar praf in ochi. Nici Julius Cezar n-a spus celebrele cuvinte „si tu Brutus?…” decat in clipa cand i-a infipt pumnalu’ in spate. Si nici Isus nu i-a reprosat nimic lu’ Iuda decat atunci cand a fost tradat cu un sarut…!
Una peste alta, acum Johannis are de toate, inclusiv un Cutu’. Poate dormi linistit. Ca de realizat, n-o sa realizeze nimic…!
se prea poate ca ‘dupa ce i-a fost’ sa fie ‘in timp ce ii e’