După cum era de așteptat, Gabriel Oprea nu se lasă!

Joi, 22 octombrie 2020. Presa e ocupată cu Scandalul listelor electorale, mană cerească pentru tiraj și rating o dată la patru ani, cînd politicienilor le tremură cămeșa, cum ar spune Creangă, la gîndul că vor rămîne de data asta la poalele Dealului, uitîndu-se la clădirea Parlamentului cu jind, iar șefilor de partide le bate inima a Eu, Supremul, știind că de iscălitura lor depinde ca unul să fie sau nu pe liste.
Numai prin această concentrare a atenției asupra unui Scandal mediatic se explică trecerea sub tăcere a unui eveniment deopotrivă politic și electoral.

Un Comunicat al Uniunii Militarilor și Polițiștilor „Mihai Viteazul” anunță că Gabriel Oprea, președintele Uniunii, și-a depus candidatura ca independent la București, pentru Camera Deputaților. Un afiș difuzat ulterior ne dezvăluie și sloganul de campanie al lui Gabriel Oprea: Demnitate pentru România.

Parlamentarele sînt eminamente o întrecere pentru partide și nu pentru partide de toată mîna, ci pentru partide mari. Campania costă din toate punctele de vedere. Un partid mic, fără bani și prin asta fără bilet de intrare la presă, e descurajat din start să depună liste. Dar un independent? Un candidat independent presupune un curaj vecin cu nebunia pentru cel ce se angajează în cursă. Fie și pentru aceasta anunțul privind candidatura lui Gabriel Oprea ca independent ar fi trebuit să stîrnească interesul presei. Era vorba de un fapt interesant dacă nu de unul ieșit din comun. Un alt motiv pentru care gestul ar fi cerut mai multă atenție din partea presei trimite la personalitatea lui Gabriel Oprea. Firește, fostul vicepremier și fostul președintele al UNPR nu mai e în prim-planul politicii curente. Totuși, ca și în cazul marilor actori, chiar dacă nu mai joacă într-un spectacol de pe afișul acestor zile, Gabriel Oprea rămîne un nume. Un nume familiar opiniei publice, fie și pentru adevărul c-a născut o sintagmă celebră a postdecembrismului: Sufrageria lui Oprea.

Să reamintim, pentru reîmprospătarea memoriei, că Sufrageria lui Oprea desemnează chiar o sufragerie – o sufragerie reală – care e chiar sufrageria lui Gabriel Oprea. Dezvăluirile lui Dan Andronic din 31 decembrie 2017 au indicat sufrageria lui Gabriel Oprea ca locul în care, în noapte de 6 – 7 decembrie 2009, noaptea cînd s-au anunțat exit-poolurile celui de-al doilea tur al prezidențialelor, s-au strîns George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura Codruța Kovesi, procurorul General al României, sub pretextul unei cine private organizate de Gabriel Oprea. Deși despre acest moment s-a discutat mult timp după aceea în spațiul public, nici azi nu e limpede cum și de ce s-au adunat la Gabriel Oprea acasă șefii principalelor instituții de forță din România, dependenți în chip capital de obținerea unui al doilea mandat de către Traian Băsescu. Din toate punctele de vedere, ei trebuiau să se afle, fiecare, la locul de muncă într-o astfel de noapte. Să-și aranjeze ploile dacă Traian Băsescu pierdea? Să pună la cale contracararea acțiunii lui Mircea Geoană, la CCR pe motiv că alegerile au fost fraudate? Pentru a sărbători o victorie de care știau ca fiind sigură, chiar dacă la televiziuni Mircea Geoană desfăcuse sticla de șampanie? Dovedind că e un om de onoare, Gabriel Oprea, singurul în măsură să dea răspuns la aceste întrebări, pentru că în Sufrageria lui s-a petrecut reuniunea, s-a mulțumit pînă acum cu explicații de complezență. Spun om de onoare, pentru că onoarea, dacă trece înaintea politicii, reclamă ca gazda să păstreze în veci discreție despre oaspeții invitați de ea la o cină privată.

Acestea ar fi cele două motive pentru care anunțul privind candidatura lui Gabriel Oprea merita mult mai multă atenție din partea presei decît a primit-o.
Sînt însă motive strict politice.

Există însă și un alt motiv, al treilea, mai puțin politic și mai mult omenesc.
Gabriel Oprea a fost la un moment dat – în 2015, mai precis – unul dintre cei mai puternici oameni din România.

Președinte al UNPR, partidul de care depindea supraviețuirea Guvernului Ponta în Parlament, ministru de Interne, vicepremier pentru securitatea națională. În volumul său de memorii, alcătuite sub forma unui lung interviu, Gabriel Oprea își amintește de puterea dată de această funcție, o premieră în postdecembrism. A fost, de altfel, prima și ultima în ultimii 30 de ani:

„Deci această măsură a ajutat sistemul de securitate națională, m-a prins în cel mai important moment al carierei mele, eram vicepremier pentru securitate națională, ministru de interne, eram președintele unui partid parlamentar care era hotărîtor pentru coaliția de guvernare. Primul-ministru mă asculta, ca să spun așa și îl trăgeam de mînecă referitor la aceste probleme. Toți membrii guvernului mă respectau și mă sprijineau și atunci am reușit împreună cu toți ceilalți, cu sindicatele, cu asociațiile ceea ce părea imposibil”.

Mult mai important, Gabriel Oprea conduce, în 2015, Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Funcția îi sporea urieșește puterile în stat, după cum el însuși recunoaște:

„Se crease prin lege Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență unde în afară de principalii miniștri din Guvernul României, șeful, președintele acestui comitet eram eu, în calitate de vicepremier pentru securitate națională. Aici erau invitați permanent șefii de structură: șefii SRI, SIE, STS, SPP, Procurorul General al României. Era un fel de CSAT mai mare, care a avut rolul de a crea un flux de comunicare operativă între Guvern și serviciile de informații, cu rezolvări rapide ale multor probleme.”

Nu lipsit de abilitate politică, Gabriel Oprea își sporește puterea în cadrul Sistemului prin crearea domeniului de securitate și informații în Academia Națională de Informații, dominînd în sine și instituția conducătoare de doctorate. Așa ajunge să fie conducător de doctorat pentru șeful SRI, Radu Timofte, pentru prim adjunctul Florian Coldea, pentru adjuncții Marin Ionel și Dumitru Zamfir.
Pe plan militar e general cu patru stele, făcut în 2009 de Traian Băsescu, cel mai înalt grad în Armata Română, cu excepția celui de mareșal.

Prin decretul din 22 iunie 2015, semnat de președintele Klaus Iohannis, Gabriel Oprea devine primul premier interimar din istoria postdecembristă cu putere egală cu cea a unui premier în exercițiu. Pentru că refuză să-l trădeze pe Victor Ponta, cu care se împacă prin intermediul unei emisiuni istorice, la care am fost moderator, cea de la B1Tv, din 28 iunie 2015, devine ținta Sistemului. Tragicul accident din 22 octombrie 2015, pentru care Gabriel Oprea era cel mult responsabil moral, în nici un caz penal, a fost pretextul pentru declanșarea Operațiunii Eu te-am făcut eu, eu te omor!

La capătul ei, în 2016, Gabriel Oprea e scos din toate jocurile. Un timp el lasă impresia că s-a resemnat, învins de Sistem. Gabriel Oprea, așa cum îl arată cartea de Memorii în curs de apariție, căreia îi semnez Prefața, nu e însă un tip care să se lase îngenuncheat de viață. Lăsat fără UNPR, partidul pe care l-a înființat, pe 30 iunie 2019, lansează la Cercul Militar Național, Uniunea Militarilor și Polițiștilor „Mihai Viteazul”, „asociație profesională ce reunește, pentru prima dată, militari, polițiști, polițiști de frontieră, pompieri și jandarmi – aproximativ 500.000 de rezerviști și activi din întregul sistem de securitate națională.” În 2019, înaintea prezidențialelor, semnează, ca președinte al Uniunii Militarilor și Polițiștilor „Mihai Viteazul”, cu președintele de atunci al PSD, Viorica Dăncilă, un Protocol. Potrivit memoriilor, Protocolul „prevedea că președintele UMPMV devine vicepreședinte al PSD pe domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale și coordonează domeniul acesta și tot el îl nominalizează pe șeful departamentului. Mai prevedea ca, în cadrul alegerilor parlamentare din anul 2020, PSD să acorde 8 locuri eligibile pe listele acestuia pentru reprezentanții Uniunii Militarilor și Polițiștilor «Mihai Viteazul», respectiv 5 locuri la camera Deputaților și 3 locuri la Senat.”

Nu s-a realizat nimic din acest Protocol.
Ar fi fost de așteptat ca Gabriel Oprea să abandoneze eforturile de revenire în prim planul politicii.

El însă nu se lasă.
Iată-l candidînd ca independent pentru Camera Deputaților în numele Uniunii Militarilor și Polițiștilor „Mihai Viteazul”.

Ce mai încolo și încoace!
Gabriel Oprea nu se lasă!
Numai și pentru asta – pentru  refuzul de a ține cont de Sfatul Stai în banca ta! candidatura lui Gabriel Oprea merita mai multă atenție din partea presei.