Economia globală este un motor V12

Nu va dura mult până când economiștii cu gulere albe din instituțiile financiare internaționale dar și locale vor realiza că ipotezele lor de lucru privind revenirea economică sunt total false, iar asta se vede foarte ușor din comparațiile pe care le poate face oricine cu deficitele înregistrate în criza anterioară, caderile brutale ale PIB dar și cu creșterea ponderii datoriei publice în PIB criză la criză.

Am spus și în trecut, toată lumea știe:
diferența majoră dintre cele doua crize este că prima criză, 2008-2011 a fost o criză financiară, o criză de lichiditate, iar criza actuală este o criză economică generată de nerestructurarea ofertei agregate și căderea cererii.
Diferenta majoră dintre rezolvarea celor două crize este următoarea și voi da un exemplu plastic ca să înțeleagă toată lumea:

Economia globală este un motor V12.
La prima criză, motorul a rămas fără combustibil, adică fără bani. Asta nu s-a inteles atunci și banii, adică combustibilul, au venit greu, ceea ce a erodat/distrus partial motorul.
Dar, odată ce au venit banii, adică combustibilul, economiile si-au revenit, motorul a functionat în continuare.
Nu îndeajuns de puternic încât să genereze venituri pentru înlocuirea lui ci atât cât să nu crape.

Îmbatrânirea acestui motor economic o avem acum.
Criza actuală cere restructurare economică, cere înlocuirea motorului.
Simpla infuzie de capital mai mult îl îneacă decât să îl salveze.
E distrus în structura.
Lanturile de producție sunt distorsionate, lanturile de aprovizionare sunt făcute praf.

În termeni de mecanică auto, a cazut motorul concomitent cu distribuția și cutia de viteze.
Poti sa bagi câtă benzina vrei, revenirea economică nu se va mai putea face fără restructurare.

Până la acest moment, doar Roubini si Varoufakis(ca sa ma refer la economiști celebri) au inteles.
Toți ceilalti se mint singuri, pompează bani din cer, mint pe altii și generează crize în cascada:
dupa criza „lockdown” vine criza cererii mondiale, dupa criza cererii vine criza datoriilor, iar criza datoriilor este generatoarea falimentului ofertei. Adică 10 ani de criză continuă.
Nimeni nu are curajul să faca restructurare economică nici în România, nici în Europa, nici în SUA, nici în China, nicăieri.
Si totuși, este singura soluție dacă mai vrem 50 de ani de prosperitate mondială și mai ales pace.
Veti vedea că timpul îmi va da dreptate.

Pentru România singura soluție este să investească în economia de producție direct adaptat la revoluția tehnologică.
Continuarea injectiilor în economia de consum (care ne arată cât de vulnerabilă este) nu va genera decât risipă de resurse publice, durere ulterioară și datorie publică imensă.
Nimic economic, valoarea adăugată fiind infimă pe plan multianual.

Asta ce înseamnă? Menținerea dezechilibrelor cronice.
Asta fac cei de acum. Perfuzii într-o economie muribundă.
Apoi se intreabă filozof de ce nu avem valoare adăugată, de ce importăm și avem o balanță comercială aberantă cu peste 90% pe bunuri intermediare si de capital și drept remediu mai bagă o perfuzie tot acolo unde e gaura.
Nu aceasta este calea! Asta este o mare minciună și se va vedea că este drumul spre faliment.

Motorul economic românesc trebuie înlocuit cu totul.
Nu poti continua cu 328 mii de companii fara nici un angajat, nu poti continua cu companii care strănută la primul șoc, pentru că 96% sunt decapitalizate. Nu poti continua să finanțezi o economie unde intermedierea financiară este pe ultimul loc în UE.
E o păcăleală!
Undeva, cândva, cineva trebuie să schimbe paradigma de dezvoltare economică a României.
O să mai discutăm despre nevoia de restructurare economică.
În poza aveti constatarea Eurostat că UE inregistrează cea mai mare cadere de PIB din 2002 încoace. Este interesant sa va uitati cum a evoluat în criza anterioară. Mult mai soft.
Multumesc!

122490006_3360237314063461_6178820495077131246_o

(Text și foto preluate de pe pagina Facebook Adrian Câciu)