Emin Memet zis Eminescu. Din Başpânar

Emin, intrarea Numărul Unu 

Un stol de gâşte planează periculos la joasă altitudine: au direcţie bună, nu lovesc acoperişurile scunde ale caselor. N-au salvat ele Capitoliul, dar mesele localnicilor sigur le-au ţinut în siguranţă. Vreo două doamne, cu broboade înfăşurate pe cap după moda orientală, se mişcă alene între reperele fundamentale ale comunităţii: se mişcă, adică, dinspre soare spre magazinul sătesc, pe drum de profet, tocit cu papucii de multe generaţii de turci.

Când vor ajunge la magazinul sătesc

… ele vor evita camera unde este „Clubul bărbaţilor”: acolo au acces doar bărbaţii, cu berile, tutunul şi ideile lor sofisticate. Cele două doamne vor intra în camera de alături, unde se vinde făină, pesmet şi mălai. „La noi la islamici, doamnele n-are voie să bea băutură. Cu fumatul se mai permite, mai vedem, da’ cu alcoolul, nu!”, ne explică Daut, care este şi muzicantul satului. Daut este un turc cu ochi albaştri şi gesturi exersate, de lider. Iese periodic în pragul camerei de Club şi azvârle câte-o privire spre cişmeaua satului. Acolo, cât aşteaptă oamenii să umple sacalele cu apă, se mai formează când şi când, şi alte „cluburi” de discuţii.

Başpânar este

 … singura localitate din judeţul Constanţa a cărei populaţie este formată exclusiv din turci. Satul are vreo 150 de fumuri, poate-o fi şi maimare, și mai sărac, dar sigur a avut vremuri mai bune. Aproape firesc, aici funcţionează neoficial, unicul „Club al bărbaţilor” din sud-estul acestui Marele Orient care este România.

Jale la Fântâna Mare

Magazinul lui Emin zis Eminescu, ridicat din chirpici, are două intrări, dar berea curge numai în spatele intrării Numărul Unu: pe-acolo intră bărbaţii. Pe la intrarea Numărul Doi intră doamnele, se uită în rafturi, arată vânzătoarei ce vor, preţăluiesc, se roagă, socotesc, schimbă vești, chicotesc, plătesc, pleacă. Dacă intri prin uşa cealaltă, la intrarea Numărul Unu, îl vei întâlni mai întâi pe Memet Emin zis Eminescu. Scund, vigilent, iute, Emin își bea bere cu demnitate, în mijlocul camerei: fumează şi explică în acelaşi timp. Când vorbește, țigara-i rămâne țeapănă, nu mișcă. Masa şchioapă la care stă Eminescu este încărcată cu sticle şi câţiva bărbaţi încercuiesc tabla strâmbă, aşezaţi frumos pe lîngă pereţii din pământ amestecat cu paie şi ascultă. Discuţiile se încing, iar berea curge ca să le complice.

Pe uşa Numărul Unu se intră

… şi se iese mereu dar la ușa Numărul Doi apar femeile tot mai rar: marfa e scumpă, ce poate omul, îşi mai ia şi din grădină. „Ne inundă, bre, bălegarul, ne-a înghiţit bălegarul, ne-am săturat de bălegar”, își amintește unul cu vorbele înecate în tutun. Turcii mustăcesc, amuşinează, caută cu nările spre ieşire, mda, unde-i primarul, cam miroase a bălegar. Mormanul neautorizat de gunoaie, aproape obligatoriu în satele dobrogene, nu e departe: sta chiar pe dereaua ce trece prin spatele magazinului.

Din mijlocul camerei

…ia cuvântul Memet zis Eminescu: „Aici, la Fântâna Mare, trebuie să vină un afacerist”, decide el, fără ca țigara să-i tremure-n gură. „Vrem să muncim, avem aici oameni calificaţi: să vină afaceristul şi să facă o fabrică aici, la Başpânar. Nu avem locuri de muncă aici, nu avem Salvare, nu avem asistenţă. N-avem de muncă, asta-i cea mai mare problemă”. Eminescu priveşte în jur cu ochi isteți, apoi reia cu un gest amplu: „Noi, turcii, suntem aici de 500 de ani… Trăim între dealuri, între şerpii şi vulpile din grote, şi caprele noastre care ne dau de mîncare, şi am vrea şi noi să trăim mai bine decît atît. Ce mare lucru să ne dorim mai mult”, se miră el, parcă surprins de simplitatea acestui gând.

Căruţa lui Osman

În vale hodorogeşte o căruţă plină cu bidoane de apă: ăsta-i Osman, zice careva și tot Clubul aprobă din șepci, da, Osman trebuie să fie: omul vine de la cişmea, unde-s dezbătute cele mai noi ştiri. Se-adună turcii la izvor, se-aşază pe vine după obiceiul lor şi încep: că ce-o mai face Ghazi şi Ismet, că-s plecaţi la Istanbul de trei luni şi n-au mai scris acasă nici leac, că merge treaba prost, că nu-i de muncit pe nicăieri, şi-a băgat şeitan coada aicilea, că cer judecătorii şi ăia de la primării salarii mai mari, da’ nici nu-i de mirare că cer bani, odată ce-n România nemunca s-a tot plătit, că la futbol Gigi Becali a marcat direct, că la Europeni… Aici, toată lumea tace şi trage adânc din ţigări, şi se gândeşte „ce-o fi, domn’e cu Europa asta”. Trag din nou din ţigări, eliberează fumul şi oftează. „Europa asta trebuie să fie ceva foarte mare şi foarte prost dacă nu vede ea cum merg lucrurile la Başpânar”: satul căruia ghiaurii îi zic şi Fântâna Mare.

(https://pestiriciudate.blogspot.com/)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii