România trăiește în aceste zile un nou episod de auto-umilire națională, girat de un amestec toxic de impostură, disperare politică și mimetism geopolitic. În centrul scandalului se află un personaj devenit familiar în lumea „biznisului” de carton și a misiunilor „de stat” autoproclamate: Dragoș Sprânceană. Fost „emisar al lui Ciolacu” în misiuni obscure prin diaspora, acesta se autointitulează acum, fără niciun mandat oficial, „emisar al președintelui Donald Trump”. O titulatură ridicolă, care nu se regăsește nicăieri în vreun comunicat al Departamentului de Stat al SUA și care insultă deopotrivă inteligența opiniei publice și regulile diplomației internaționale.
Mai grav este faptul că delegația din care Sprânceană face parte – și care îl include pe Trey Trainor, vicepreședintele Comisiei Electorale Federale (FEC) din SUA – este prezentată în România, cu largul concurs al Guvernului Ciolacu, drept „trimișii lui Trump”. În realitate, prezența acestora este rezultatul unei invitații oficiale trimise de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), o instituție românească, nu de către fostul și actualul președinte al SUA.
Prin urmare, întreaga coregrafie a acestor zile – vizita la Guvern, conferințele de presă, „întâlnirile de curtoazie” cu candidați la prezidențiale – este o tentativă de manipulare ordinară. Faptul că un controversat afacerist român devine interfața unui pretins parteneriat cu Donald Trump arată cât de jos a ajuns comunicarea publică din România. Este penibil și jenant ca o vizită tehnică, de schimb de bune practici în organizarea alegerilor, să fie vândută mediatic drept un semn de susținere externă pentru un regim muribund.
Și dacă tot vorbim despre disperare, să ne uităm la un detaliu cu adevărat relevant: invitația adresată de Dragoș Sprânceană candidaților la prezidențiale de a se întâlni cu delegația sa, în afara unui cadru legal și înaintea alegerilor, nu este doar o improvizație, ci o golănie instituționalizată. Un gest care arată cât de mult se teme actualul sistem politic de ceea ce urmează. Iar ceea ce urmează este simplu: o prezență record a diasporei la vot și o pierdere iminentă a controlului asupra instrumentelor de falsificare a voinței populare.
Statul profund, condus de figuri obosite și corupte, simte că își pierde pârghiile. În loc să se reformeze sau să se retragă, își trimite figurile de paie – Sprânceană fiind doar unul dintre ele – să mimeze o legitimitate internațională care nu există. A te agăța de imaginea lui Donald Trump, fără vreun mandat oficial din partea acestuia, este nu doar absurd, ci profund antipatriotic: pentru că minți poporul cu o susținere străină, când în realitate încerci doar să îți conservi privilegiile.
Alegerile care urmează vor fi despre mai mult decât președintele României. Vor fi despre curățenia morală a unei generații de lideri care trebuie să plece și despre reconectarea instituțiilor statului cu interesul real al cetățeanului – nu cu fanteziile unor „emisari” de carton.
P.s. România, înainte de toate!
Lasă un răspuns