Salcâmii se scaldă în lumina de culoarea mierii. E o zi de octombrie colorată în zeci de nuanțe, de la roșu aprins la galben auriu… Lumina pare topită, este atât de multă frumusețe în jurul nostru, trebuie doar să o vedem. Din păcate, din cauza stresului, mulți oameni privesc, însă nu văd. Cine a creat această perfecțiune? Cine suntem? Cine sunt eu? Încotro mergem?
Îmi amintesc de studiul tematic realizat alături de elevii mei. Mai precis, de răspunsurile lor absolut geniale. „A fost odată o fetiță pom. Care și-a dăruit frunzele, ramurile, merele, trunchiul… În numele dragostei. Și al prieteniei. Astfel, nu a mai rămas nimic”. Copiii de poveste mi-au răspuns la întrebarea: „Cine sunt eu?”, prin cuvintele: familie, aptitudini, caracter, inteligență, personalitate, identitate. Mi-au răspuns și prin metafore: „În fiecare copac, la fiecare nivel, pe fiecare ramură, am învățat ceva nou. Pe fiecare ramură o prețuiesc”.
Copiii de poveste ți-ar povesti și despre puterea de a schimba viitorul, creativitate, perseverență, inspirație și oamenii generoși din viața lor. Mai stau puțin și mă bucur de starea de bine generată de cărticelele copiilor de poveste, mai precis de creațiile lor. Adevărate opere de artă pe care le-am expus într-un cadru feeric. Însă, este timpul să revin în prezent, aici și acum. Ce va fi mâine? Dar poimâine? Libertatea noastră există cu adevărat? Ori este doar o simplă frază pe o coală de hârtie prăfuită, uitată printr-un sertar? Inteligența umană va fi suficientă? Vor fi suficiente imaginile încărcate de emoții pentru a declanșa reacții mentale, corporale ori emoționale? Dar mai exact, pentru a acționa asupra comportamentului uman?
Închei prin a privi pământul, lăcaș dătător de viață și, în același timp, stație finală a trenului vieții. Îmi amintesc de cuvintele eroinei Scarlett O’Hara din filmul: „Pe aripile vântului”: „Și mâine este o zi…”.
Fotografie: Lucrările copiilor de poveste, vârsta 10 ani, realizate în urma studiului tematic: „Cine sunt eu?”. Expuse la Strâmba într-un cadru de poveste.
Acum puneți „doua puncte” acolo unde nu trebuie! Of!