Encore cârpă, ioc chibrit

HK (Haddadi Kadour), un muzician din Roubaix, a lansat în decembrie (pe YouTube) Dancer encore, un cântec viu și contagios, care între timp a ajuns imnul Rezistenței pentru europenii nedecerebrați, în special cu intermezzoul mișcător adăugat de varianta La Rochelle. Olandezii, spaniolii, italienii și nemții și-au tradus melodia, iar acum a devenit un obicei să se întâlnească sâmbăta în piață, după modelul francez, și să cânte melodia „nu, nu, nu, nu”. Flashmoburile au început abia prin martie, cu copii, tineri, maturi, seniori, artiști de toate genurile, de la cântăreți de operă la acordeoniști, jongleri și dansatori pe picioroange, ori simpli gură-cască, printre care nu de puține ori se amestecă și jandarmi. La Marsilia sunt mai nesiguri, la Amsterdam, Madrid și Barcelona (unde se cântă, desigur, în catalană!) mai mulți, la Bruxelles și Bologna mai speriați, la Nijmegen mai dezinhibați. Chiar și în minusculul și splendidul orășel Naarden au ieșit la spectacol o mulțime de artiști mai mult sau mai puțin amatori.

În cultura noastră, care cel puțin teoretic ar trebui să fie mai personalistă (deci cu mai puțin capital social), de flashmob nici nu poate fi vorba. Chiar și vocile care „cârtesc” sunt rarisime. Artiștii care au dus-o bine înainte de Noua Normalitate au rezerve, cei care au prins câte-o pleașcă prin televiziuni tac chitic, ori chiar produc scremute scenete de propagandă, cei angajați la stat primesc lunar „bănuții”, deci n-au motive să deschidă ochii sau gura. Ceilalți – ghinioniștii – stau și înghit. Cu atât mai mari mi se par meritele celor care, deși ar putea să tacă, își pun întrebări (e.g. Carmen Tănase și Dan Bittman). Ca să nu mai vorbim de Opus 1, cu care Cheloo, inspirat și remarcabil ca de obicei, ne poate face să fim măcar o idee mai puțin rușinați de ce ni se-ntâmplă (chiar dacă pudibonderimea de serviciu o să strâmbe din nas când la auzul expresiilor neaoșe deloc absente din ambianța lor intimă). E oarecum reconfortant să știi că la un morman de cârpe poți să mai dai și peste câte-un chibrit. Că benzină au guvernanții destulă.