Epistola unui „supererou” al pandemiei

„Mă numesc Vlad și sunt elev în clasa a doua. În primăvară, hodoronc-tronc, am intrat în vacanță prelungită din pricina pandemiei. Habar n-aveam ce înseamnă asta, abia învățasem să scriu literele și să le leg între ele. «Ana are mere» și alte propoziții la fel de simple. Din ce am înțeles cu mintea mea de prichindel, pandemia ar fi o chestie care ține lumea în casă, o boală a omenirii transmisă de un liliac cu aripi. Și ca să te aperi de virus trebuie să te speli întruna pe mâini și să porți o mască peste nas și gură. De aceea, părinții mei nu mi-au permis să ies afară, în jurul blocului, și să mă zbenguiesc cu cei de-o seamă cu mine, cum făceam altădată. Totuși, am observat că ei erau mai speriați ca niciodată. Of, tare greu au trecut zilele atunci, stăteam și butonam telefonul ori tableta. Vara a trecut cu încetinitorul, nu tu mare, nu tu drumeții la munte, nu tu zburdălnicii, nimic. Așteptam nerăbdător să încep școala, dar știrile de la televizor m-au derutat. Și nu m-am înșelat, însă hai să vă povestesc cum este. Când intrăm în curte, suntem controlați dacă avem febră. Să nu uit, masca o pun încă dinainte de a coborî din mașină. Ne încolonăm până ne vine rândul să fim… o clipă, că e un termen nou… da, gata, l-am găsit… termoscanați. Mă gândesc cu groază cum o să dârdâim afară la venirea frigului sau pe ploile alea reci de toamnă târzie. În clasă păstrăm distanța, ca și în recreații, deși eu nu știu cât înseamnă un metru și jumătate. Într-o zi, Mircea, fostul meu coleg dintr-a-ntâia, a scos din geantă un sandviș și eu am râvnit la mâncarea lui. Am vrut să mușc din feliile acelea gustoase de pâine și de șuncă, dar Rodica a sărit ca arsă: «Doamna învățătoare, Vlad nu respectă regulile!». Și mi-am înfrânat pofta, și mi-am lins degeaba buzele, plus muștruluiala dascălului în prezența celorlalți. La fel m-a pârât și Costel, că mi-am dat masca jos. Simțeam că mă sufoc, o țineam pe față de patru ore. Pe de altă parte, mă și împiedica să cuprind cu privirea întreaga pagină și mă chinuiam, cu bărbia îndesată în piept, să scriu de mă durea gâtul. Astfel căznindu-ne o să ne cocoșăm cu toții. S-au înmulțit pârâcioșii, dar mama m-a povățuit să nu îi iau în serios și să nu mă încaier cu ei. Tata a tras o înjurătură și a răbufnit furios că suntem un popor de turnători. Turnători? M-am grăbit să caut în dicționar, pe Google și m-am lămurit, bleah… La ora de educație fizică rămânem în bănci, triști și blazați. Vom mai alerga vreodată, vom mai încinge o miuță pe terenul din spate? Panouri înalte de «pepsiglas» ne separă, de parcă ar fi cuștile cu animale de la Grădina zoologică. (Un coleg îmi suflă că nu-i corect «pepsiglas», ci plexiglas, însă eu mă iau după doamna ministru, că nu poate fi promovat în ditamai postul de ministru un prost, nu-i așa?) Oricum, vorba președintelui țării, «copiii se obișnuiesc repede, chiar și cu lucrurile mai puțin plăcute», de aceea sunt «mai pozitiv» (aici l-am citat tot pe domnul profesor de fizică din Sibiu!). Oare ce-o fi vrut să zică? Adică să ne obișnuim cu lucrurile urâte? Zău că mi se strânge stomacul de frică! O voce de femeie, cu ordin de la guvern, ne aduce mereu aminte la televizor că numai supereroii poartă mască. Eu nu o cred, fiindcă în desenele animate și-n filmele văzute de mine niciun erou nu poartă mască. De ce ne-o minți tanti aia ? Odată, la citire, un băiețel a strănutat și toți ne-am întors și l-am cercetat chiorâș, iar la pauză am tăbărât pe el: «Covidel ! Covidel !». Sărăcuțul, s-a pornit pe plâns și câțiva colegi au continuat să râdă de el. Mie mi-a părut rău și mi-am jurat să nu mai batjocoresc pe nimeni, că nici mie nu mi-ar plăcea să fiu luat în râs de altcineva. N-a durat mult și cursurile s-au suspendat pe motiv că un elev a ieșit pozitiv și ne-am mutat pe online, deși sunt copii care n-au net. Prilej să chiulesc și să-mi pierd vremea cu jocurile pe calculator, de-o să-mi stric ochii. Ce mai, vom fi o generație de ochelariști din cauza holbării cu nemiluita la ecranele astea colorate. Măcar de aș reuși să buchisesc scrisul și cititul la perfecție în clasa a doua, că altceva nu prea întrevăd. A, și să învăț să măsor băbește distanța socială… Cel mai tare mă necăjește că nu mi se dă învoială să merg la bunici, care m-au și crescut. Îi iubesc mult și îmi este dor de ei cum nu vă imaginați, însă mi se repetă oriunde că n-am voie să-i văd. Vreau să mă țină în brațe, să mă răsfețe cum doar ei știu și să-mi gătească plăcintă cu dovleac. Și clătite cu dulceață de vișine, și budincă, și cozonaci, mm, cu câte bunătăți mă primeau! De ce să nu ne întâlnim, ce rău v-am făcut ca să-mi interziceți bucuria aceasta? Îi sun la telefon și plâng când vorbim, vă implor, dați-mi voie să-mi îmbrățișez bunicii! Vă las, tanti aia de la televizor se pregătește să ne păcălească din nou că noi, țâncii-școlari, suntem supereroi…”

Epistola este imaginară, desigur, cu toate că destui pișpirei s-au săturat să fie cobaii unor maturi care și-au pierdut uzul rațiunii. Vocea picilor nu se aude, deocamdată, astupată de corul activiștilor zgomotoși care susțin orice restricție, orice încălcare grosolană a libertății individului. Ce se va alege de leaturile astea educate să se ferească de semenii lor, să-i evite și să-i denunțe, momentan, doamnei învățătoare? Mai târziu, pâra se va transforma în delațiune și exemplul sinistru al nefericitului Moruzov va crea prozeliți cu duiumul. Cușca și botnița sunt, iată, accesoriile obligatorii pentru minorii de astăzi, Dumnezeu să ne ierte că le-am mutilat viața!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii