Eternul senzaţionalism gazetăresc

Dacă ar fi să număr, cred c-am scris şi iscălit pînă acum vreo zece eseuri despre bălegarul umandin care cresc articolele cele mai bine vîndute ale unui ziar şi relatările cele mai urmărite ale televiziunilor de ştiri:
Crime, violuri, sinucideri, catastrofe.
Toţi marii satirici, unii nu numai cititori de ziare, dar şi făcători de ziare, au luat peste picior senzaţionalismul din care se hrăneşte presa.

Numelor invocate de mine în eseurile şi notiţele despre materia de bază a presei trebuie să-l adaug pe cel al lui Anton Pavlovici Cehov.
Bucata Doi gazetari, subintitulată, Povestire de necrezut, a apărut în revista Oskalki din 5 octombrie 1885, şi are drept eroi doi gazetari:
Rîbkin, colaborator la ziarul „Vă rîd în nas“ şi Şliopkin, amicul lui, colaborator la ziarul „Iuda trădătorul“.

Rîbkin tocmai se pregătea să se spînzure (de ciudă că s-au epuizat toate subiectele despre care ar putea să scrie), cînd, în odaie, dă buzna Şliopkin:
Bună ziua, Vasea! – începu el aşezîndu-se pe un scaun. Am venit să te iau… Hai să mergem! În cartierul Vîborg a avut loc o tentativă de omor – de vreo treizeci de rînduri… Un ticălos care a înjunghiat pe cineva, dar se vede treaba că numai pe jumătate. Nu putea, nemernicul, să înjunghie şi el ca lumea, măcar de vreo sută de rînduri!… Mă gîndesc deseori la un lucru, frate dragă, şi chiar aş vrea să scriu despre asta:
Dacă lumea ar fi omenoasă şi ar şti cît ne este nouă de foame, s-ar spînzura, ar incendia şi s-ar judecat de o sută de ori mai mult
.

Cum amicul nu reuşeşte să-l convingă că au mai rămas subiecte de scris, „Rîbkin îşi pune laţul pe după gît şi se spînzură cu toată convingerea“.
Reacţia lui Şliopkin?
Una tipică gazetarului pur sînge:
Şliopkin se aşeză la masă şi în cîteva clipe scrise o notiţă despre sinuciderea lui Rîbkin, necrologul lui, o casetă cu privire la desele sinucideri, un articol de fond despre înăsprirea pedepselor pentru sinucigaşi şi încă vreo cîteva articole pe aceeaşi temă. Cînd sfîrşi, puse hîrtiile în buzunar şi alergă încîntat la redacţie, unde-l aşteptau răsplata, gloria şi cititorii“.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Eternul senzaţionalism gazetăresc”