Există această boala, dar și pe seama ei există o manipulare și un interes imens

Bine v-am găsit stimați telespectatori la meciul de fotbal al echipei noastre Pittsburgh Steelers cu New England Patriots. Temperatura este bună pentru meci și tribunele sunt pline susținând echipa noastră. Cam așa se întâmplă peste ocean când este vorba de un meci de fotbal. NFL, în traducere Liga Națională de Fotbal, este o competiție urmărită de milioane de oameni din SUA. Este un sport iubit de către toți, indiferent de vârstă. Este un ritual în fiecare familie înainte de meci. Se întâlnesc cu vecinii, prietenii sau rude și se îmbracă în culorile clubului plecând spre arenă. Consumă bere, suc, floricele, fac poze și așteaptă nerăbdători cântând în timp ce echipele intră pe teren. Ce fac ele pe teren nu mă întrebați pentru că nu am putut să înțeleg acest sport. Există o minge asemănătoare cu cea din rugby și jucătorii fără minge, la fluierul arbitrului, se ciocnesc violent în căști prăbușindu-se la pământ. Apoi, cel care scapă aruncă balonul oval undeva departe și este prins de alt jucător care ridică mâna în semn de victorie, iar tribunele urlă de fericire. Pentru mine rămâne o enigmă acest fenomen care este nu iubit, ci divinizat. Ca să nu mai spunem sumele uriașe care se vehiculează în acest sport, începând de la junior, până la această ligă națională. Echipa gazdă este îmbrăcată în culorile sale negru și galben, cu puțin alb. În tribună sunt oameni în etate care vin alături de copii și nepoți, toate cele trei generații jucând la un moment dat inevitabil în echipa orașului.

În meciul jucat acasă, de acum doi ani, pe care l-am văzut în reluare, echipa gazdă câștigă. Dar în spatele acestui spectacol se află niște drame neștiute până când pe 24 septembrie 2002 a murit Mike Webster la vârsta de numai 50 de ani, fostul mare star al fotbalului american și iubit în toată Pennsylvania. Aici intră în scenă minunatul doctor Bennet Ifeakandu Omalu, născut pe continentul african și care datorită pasiunii sale o sa găsească cauza decesului acestui mare jucător. Puternic dedicat muncii sale, acesta descoperă după lungi cercetări că există leziuni puternice la nivelul creierului fostului jucător de fotbal american. Începe să urmărească meciurile de fotbal și să vadă ce putea să se întâmple cu acest om ajuns în cel mai mare grad de degradare umană. Ciocănitoarea este o pasăre care lovește lemnul în viața sa de milioane de ori, însă natura a înzestrat-o cu o protecție naturală ca să reziste acestor lovituri. Limba ei înconjoară creierul ca o centură de siguranță când aceasta lovește cu putere copacul. La fel și berbecul al cărui cap este protejat de oase proeminente, tocmai pentru a proteja capul la loviturile cu adversarul. Creierul uman nu a fost proiectat să fie lovit de sute de mii de ori. Începând acest sport din vârstele fragede și apoi trecând prin colegiu și ajungând în Liga Națională, jucătorii sunt supuși la traume groaznice. Creierul este lovit și zdruncinat de peste 50 de mii de ori într-o carieră. Aceasta duce la depresie, la sinucideri, la acte de violență, la nebunie și în sfârșit la moartea celui traumatizat. Patologul Omalu a descoperit aceste traume și le-a expus publicului. Acestea pot să fie regăsite și la veteranii de război care suferă de acel șoc post traumatic dar și la jucătorii de wresling. Acestei suferințe doctorul Omalu i-a dat și un nume: „Encefalopatie cronică traumatică”, în traducere CTE. Doar un om pasionat de munca lui și în respect față de oamenii care au murit a reușit să descopere ce se întâmplă în acest sport violent.

V-am povestit toate acestea cu un scop. Morții vorbesc. Ei nu mai respiră să poată transmite Covid 19. Dar ei vorbesc. Și mă întreb acum când oare un patolog roman, pasionat la fel ca Omalu, va cerceta amănunțit un cadavru decedat din cauza acestui virus? De ce nu se fac autopsii zilnice pe cel puțin cinci cadavre? De ce nu avem încă nici o transmisiune înregistrată din camera celor aflați intubați sau cei supuși la tratament? Să vedem pastilele și tratamentele intra-venoase, unde trăiesc zilnic, ce mănâncă, ce beau și cum respiră. Dacă au plecat din spital de ce nu spun tot, ci doar câteva fragmente și în rest o amplă reclamă pentru virus? Nu am văzut nici un detaliu pe zile ce s-a întâmplat cu un om care a fost îmbolnăvit și care este în viață acum. Mai mult, trec la exemplul pe care nu l-am dat degeaba. Morții pot oferi viață celor ramași. Morții pot să dea soluția tratamentului sau a unui viitor vaccin. Morții sunt autopsiați sau nu? Vrem să vedem fișele lor și rezultatele pe fiecare organ în parte, inclusiv alte suferințe pe care le aveau. Familiile care au pierdut pe cineva sunt devastate, dar nu am văzut pe nimeni vorbind clar, începând de la primele semne ale îmbolnăvirii celui drag, până la ultima sărutare din urmă dată mortului. Nu se dau amănunte și din această cauză a apărut gruparea „nu există acest virus” sau dacă aș face o traducere ironică ar fi gruparea „no brain, no virus, no expectation”. Cel mai cumplit este că mulți care au făcut bășcălie au sfârșit la cimitir. Moartea nu a păstrat doi metri distanță. A mai fost o greșeală imbecilă a autorităților. Astăzi aveam cred 50 de cazuri pe zi dacă masca era obligatorie nu numai în spații închise, dar mai ales pe stradă. Si daca aveai o gripă sezonieră trebuia din respect față de ceilalți să porți mască. Dacă imediat ce cobori din tramvai arunci masca și dai nas în nas, la piață, pentru că este spațiu deschis, cu 100 de persoane sau în concediu pe faleză, nu ai făcut nimic. Masca obligatorie peste tot îi proteja pe oameni știind că pot să fie amendați. Era o țară care își vedea de treabă și economia își revenea încet, dar sigur, mai ales în ramura Horeca. Am avut însa o struțo-camilă, o stângăcie a autorităților, exact ca și la început de an când trebuia să avem anticipate și avem de fapt această realitate. Nu știu dacă numărul este umflat, dar când vezi că la terapie sunt oameni cu tubul în gură, aceia clar nu sunt actori. O să trecem la starea de urgență. Măcar așa știm că fiind toți închiși în case riscul este mai mic de îmbolnăvire. Și la această bâlbâială a autorităților a lucrat și spiritul de șușanea a românului care și-a zâmbit în colțul gurii că nu este absolut nimic. Există această boala, dar și pe seama ei există o manipulare și un interes imens. Am spus despre testările acestea multe lucruri. De ce se fac astăzi mai multe ca ieri? Dar acum întreb, de ce nu sunt lăsați morții să vorbească? Dacă și-au dorit scenariștii profitând de boală să stăm doar în stare de alertă pentru avantajarea alegerilor spre o anumită tabără și s-au trezit depășiți de realitate? Pană la urmă a mai spus un scelerat că morții sunt doar o statistică nu? Următoarea etapă este votarea procedurii pentru ca alegerile să se facă online? Din păcate așa cum s-a întâmplat și în cele doua mari războaie au existat manipulări profitându-se de starea de fapt. „Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război (pandemie) sau după o vânătoare.” Georges Clemenceau