Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

CoraZone | Există lucruri și mai rele decât căderea guvernului

Luni, după ce Parlamentul s-a întrunit degeaba, dar a foșgăit o zi întreagă în suspans, m-am dus la Marriott, la un eveniment. Am ajuns mai repede și m-am așezat, în hol, lângă un detașament de tinere cu alură de corporatiste. Și ele cu treabă pe acolo. Stăteau grămadă, ca la rugby, peste una și se uitau la telefon. Mai chicoteau din când în când, dar păreau foarte concentrate. Am deschis și eu telefonul și mă uitam la Iohannis. Când acesta, rece ca gheața, a anunțat că Orban și-a depus mandatul, tinerele au chiuit și au sărit în sus. Am fost surprinsă să văd atâta pasiune politică la ele, așa că am fost mai atentă la dialog.

— Ăsta e bun, știu eu. Modelează bine buza de sus și discret pe cea de jos, să nu pară că ești o pompă de desfundat chiuvete.
— Da, dar uite ce scump e. Trebuie să găsești pe cineva să facă o treabă ca lumea. Că nu te poți mărita cu buzele astea.

Nu am mai rezistat și m-am uitat la buzele ei. Normale, bine conturate.
Dar ele s-au pus pe o dezbatere despre botox și cât de important este ca viitoarea mireasă să aibă buzele cărnoase. La un moment dat, una mi-a surprins privirea și m-a întrebat:
— Nu-i așa, doamnă? S-a uitat spre telefonul meu și a continuat: Probleme?
— A căzut guvernul, îi spun eu.
— Credeți-mă, ăsta e cel mai neimportant lucru. Serios. Apoi, către celelalte: Fetelor, a căzut guvernul.
— Bine, au spus ele absente și au continuat să studieze ofertele la botoxare.

Am lăsat și eu baltă guvernul și am făcut o corelație cu întâmplări mai importante, așa cum sugera tânăra. Și mi-am amintit cum soarta mi s-a împotrivit atunci când eram la un pas să leg o relație. Bine, pe atunci îmi stătea capul doar la relații profesionale, să mai seduc o sursă, să mai aflu o informație. Așa sunt și acum, doar că atunci îmi permiteam și niște argumente auxiliare.

Întâlniri cu mâncărimi

Ziua bună de dimineață se cunoaște, clar, dar nu-i obligatoriu să se și termine cu bine. Știind că am întâlnire (de lucru) cu un domn, pe care nu l-am mai văzut, adică nu e din urbe, îmi dau un refresh și purced în local. După un schimb de amabilități, începe să mă mănânce capul. În partea dreaptă, deasupra urechii. Rabd, rabd, ignor. Nimic. Mâncărimea devenea tot mai agresivă. Mi-am amintit că am citit nu știu pe unde niște trucuri legate de plimbatul mâinii prin păr pentru a părea sexi, așa că mi-am răvășit puțin părul în speranța că scap. Mai rău. Chiar cu riscul de a părea exagerat de sexi, mi-am băgat discret degetele în păr, dar cred că instrucțiunile alea nu precizau și scărpinatul. În momentul în care domnul s-a lăsat mai pe spate pe scaun am realizat că se ferește și am început să mă gândesc la păduchi și să regret amarnic că nu am aprofundat studiul referitor la comportamentul lor pentru a ști calea de atac. Cum pe mine mă mânca într-un singur punct, mă gândeam că răvășitul părului l-ar fi determinat să se mute măcar un milimetru. M-am dus la baie și l-am căutat. Nici urmă. M-am dat cu apă rece în speranța că voi reuși să-l înec, să-l sufoc, dacă exista. Nici vorbă, senzația de mâncărime era aceeași.
Inutil să spun că nu mi-a mai stat capul la discuție și din fericire și domnul era presat de timp. Ieșim din local, ne strângem mâna. Fac doi pași și mâncărimea dispare brusc. Vin pe jos până acasă, nicio mâncărime. Asta e, când se aliază astrele împotriva ta, găsesc ele orice formă să te faci de mândra minune. În paranteză, ca astrele să jubileze total, înainte să ajung acasă am dărâmat un raft întreg de mirodenii într-un magazin după ce am avut inspirația de a mă întoarce ca-n sensul giratoriu cu poșeta pe umăr.
Noroc cu oprimismul meu, că după ce am stat și am cugetat, am ajuns la concluzia: bine că a încetat mâncărimea și bine că nu au fost borcane.

Întâlnirea cu grinda

Invitație la masă venită de la un domn din structuri. Aici nu-mi era foarte clar de care parte era interesul, dar o tatonare nu strică niciodată. Merg la coafor, mă dichisesc. Intru în restaurant, făloasă ca o nevastă de general. Restaurant rustic – ceea ce s-a dovedit a fi fatal. Îl zăresc pe el cu un buchet frumos de flori lângă șampanie şi iau viteză. Văd că e un prag jos şi mă concentrez să nu mă împiedic. Dintr-o dată, parcă m-a lovit un secui cu toporul direct în frunte. Apuc să văd grinda de care m-am izbit din poziţia de cădere liberă cu spatele direct pe un ospătar care venea cu ciorbele. Într-o clipă, în capul meu s-a format un amestec de fasole, salată verde, mămăligă cu brânză şi ceva costiţă. A sărit toată lumea să mă ajute, iar eu aveam o stare între rușine și furie. Desigur, a picat din program și masa și discuția. Și nici azi nu am aflat care pe care ar fi putut să seducă.

Mătase cu bucluc

Inevitabilul s-a produs: am căzut la picioarele unui bărbat. M-a invitat la masă un tip fain. Ajung la restaurant. Eram îmbrăcată cu desuuri din mătase și rochie din mătase, că așa s-a nimerit, nu că aș fi premeditat. Ospătarul, politicos, îmi trage scaunul îmbrăcat în satin. Dau să mă așez cu delicatețe și aici s-a rupt filmul: m-am trezit sub masă, la picioarele domnului. Dau să mă ridic și trag un cap de tăblia mesei, lovitură care m-a pus în fund. Bieții bărbați, luați prin surprindere, mă priveau încremeniți. Ospătarul avea mai multă vizibilitate, dar domnul care m-a invitat s-a aplecat să mă privească. Mai cu prezență de spirit, ospătarul a luat primul inițiativa: m-a apucat de un braț și a tras de mine, dar nu a calculat bine, așa că m-a mai troznit o dată cu capul de marginea mesei. După ce am ajuns la suprafață, am realizat că, neavând suficientă aderență, nu pot duce un prânz la bun sfârșit fără să fiu bătută în piroane de scaun. Am prezentat domnului scuze și am plecat.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „CoraZone | Există lucruri și mai rele decât căderea guvernului”

  • Mai bine ca nu v-ati cuplat cu niciunul din aia. Pina azi, erati divortata de trei ori. In plus din cite scrieti, niciunu din ei nu parea genul de barbat care se impiedica la intrarea intr-un restaurant

  • „Inevitabilul s-a produs”
    :)))
    io creca erau inevitabile, daia s-au produs:))

    cu astrele nu te poti pune, ele nu prezinta scuze si nici nu pleaca :))
    chiar!,…or fi existind astre geloase?:))))

    • :)))))

      • deci io creca trebuie sa ne mai spui!:))
        :)))
        acuma…io am mai auzit de oameni indragostiti de astre, dar doar pentru ca asa isi defineau ei subiectul iubirii:)))
        …da de astre care sa se indragosteasca lulea de oameni, cam ca-n cazu lu matale, n-auzi chiar mereu-mereu:))))
        deci…spune drept, tu esti chiar Ileana Cosanzeana?:)))))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *