Expat în Thailanda. Contrastul este definiția vieții de aici și îl găsești la tot pasul

În timp, străbătând orașul în sus și-n jos, am început să-l cunosc dincolo de străzile principale și de punctele de atracție și de interes turistic. Am descoperit un oraș asiatic obișnuit, chiar banal, cu o viață a oamenilor la fel de obișnuită și banală.

După titlurile articolelor din ziarele online despre viața orașului, nu găsești nimic mai spectaculos decât sunt știrile noastre de la ora 5. Poate că, uneori, drama este mai teatrală chiar și în sensul propriu al termenului- pentru că apogeul și finalul dramatic sunt expuse publicului larg, format din vecini, polițiștii salvatori și reporteri- și, pentru un vestic ca mine, cu rădăcini în România, poate și ușor amuzantă. Astfel, poți citi despre un bărbat care, după ce întreaga zi a consumat alcool, în urma unei certe aprige cu soția, care i-a interzis să mai meargă la magazin pentru a-și cumpăra de băut, a găsit un mod inedit să protesteze împotriva constrângerilor acesteia, urcându-se pe antena GSM aflată la câțiva metri de casă. Le-a trebuit salvatorilor ore bune să convingă alcoolul din el să nu se arunce de la zeci de metri. Cum am mai spus, există sigur un Dumnezeu al bețivilor oriunde în lumea asta! Dincolo de partea amuzantă, realitatea e dură. Mai picante sunt știrile despre doamnele păcălite sau extorcate și, uneori, chiar jefuite de zeci și zeci de mii de dolari de către domni cu potențial fizic, din vreo țară africană, care, onorându-și insuficient promisiunile, după scurt timp dispar în noapte cu sacoșele pline lăsând-o pe doamnă răvășită și la propriu și la figurat. Despre activități culturale, mai puțin, asta dacă nu considerăm ca fiind activități culturale show-urile de la cluburile consacrate în acest sens.

Oraș turistic fiind, oamenii care locuiesc aici sunt parte localnici- în anii 1950, Pattaya era doar un sat de pescari; parte veniți, preponderent, din regiunile nordice ale țării să muncească, având familiile lăsate în nord și trimițându-le aproape toți banii munciți din chiar ziua încasării lor, pentru ei păstrând aproape nimic, la limita subzistenței; parte, rezidenții ce au ales să trăiască aici, din varii motive – parte veniți pentru afaceri și investiții, climă mai potrivită lor, nivel de trai, prețul scăzut al vieții față de cel din țările de origine, căsătoriți sau nu cu femei thailandeze; și expați, cu contracte de muncă, împreună cu familiile lor. Activitățile culturale ale orașului, dacă nu sunt făcute în scop turistic, sunt aproape inexistente. Adevărat este că soțiile expaților caută să-și umple timpul liber lăsat de grija pentru copii, creând și implicându-se în diverse cercuri și activități semi-culturale de felul cercurilor de lectura, cluburilor de pictură, orelor de gătit, de yoga, de pilates, de muay-thai, de scuba diving sau de alte diverse activități dar, mai mult sau mai puțin, ele toate sunt doar pretexte de socializare și un mod de a face ca timpul să treacă mai ușor până în momentul în care se vor muta în altă țară, unde vor lua totul de la capăt.

Dar, pentru că orașul este efervescent, plin de turiști, de restaurante inedite ca amplasare și mod de organizare sau ca specific – și, sigur vă spun că știu să pună tuturor acestor locuri denumiri bune, ca niște adevărate titluri de știri – nici nu simți nevoia unei vieți culturale, este îndestulătoare pierderea de timp cu întreținerea vieții sociale. Astfel, dacă iubiți ciocolata, puteți merge la Chocolate Factory; dacă vă doriți să respirați aer franțuzesc, poftiți la A la Campagne, doar că mâncarea este mai toată doar pe specific thailandez; dacă vreți sa vă imaginați sirene sau simple fiice ale mării, mergeți la 3 Mermaids, unde, cred că, eu am văzut doar două sirene, a treia plecase, probabil, să se răcorească în mare. Sau poate ca fiecare dintre cliente se putea simți o a treia sirenă. Și așa mai departe!

De asemeni, vrei să mergi cu bicicleta? Ia-ți echipamentul, urcă-ți bicicleta pe mașină și undeva în apropierea orașului ai o pistă de ceva kilometri în jurul unui lac și plimbă-te cât îți face plăcere. Ți-e dor de Italia? În drum spre cel mai mare parc acvatic din zonă, treci pe lângă Podgoria Silverlake Vineyard. Dacă alegi să o vizitezi, te poți imagina – cu puțină bunăvoință – a fi pe dealurile viticole din Toscana, doar că, în turul pe care-l vei face podgoriei – în buna tradiție a kitsch-ului local- vei întâlni și o moară olandeză, cu uriașul sabot aferent ei, – unde îți poți face poze cât permite oprirea standard a turului, sau poți să te întorci – tot pe oprirea standard- în copilărie, într-un mini parc tematic, cu personaje din poveștile copilăriei spuse oriunde în Europa sau Asia, sau să imortalizezi romantismul de moment, găsit pe băncuțele din lemn și fier vopsite în alb, îmbrăcate în arcade de flori. Iar, la final, după ce ai vizitat crama podgoriei, te delectezi cu o degustare de vin, după suflet și gust. În semn de apreciere poți și cumpăra vin cât și mici suveniruri care să-ți amintească de trecerea pe-aici. Esplanada, reprezentând locul final al vizitei, te îmbie să mai stai puțin, savurând un ultim pahar de vin în timp ce admiri podgoria ce curge printre dealuri în ape line și să-ți face ultimele poze spre reamintire.

În apropierea podgoriei este construit un întreg ansamblu de clădiri de lux ce se voia a fi un proiect ambițios al pieței specifice, având clădiri rezidențiale, restaurante și hoteluri sau apartamente de vacanță, teren de golf, zone de recreere, toate în linia și specificul italienesc al zonei Toscana. Avea și lebede și rațe pe lacul care trebuia să creeze atmosfera locală toscană, de sub balconul eternilor îndrăgostiți din Florența. Acum, cu noile întâmplări, nu știu cât s-au putut adapta și rezista timpurilor, atât proiectul, cât și păsările. Din iulie 2021, podgoria a fost închisă definitiv, conform informațiilor de pe net.

Iar călătoriile pot continua și cu alte puncte de interes, cum ar fi The Buddha Mountain, un mic munte, pe care armata americană, în semn de mulțumire pentru că i s-a permis să aibă o bază militară în zonă în timpul războiului din Vietnam, a desenat cu laser un contur aurit al statuii lui Buddha. Mă întreb, la noi ce ar putea desena în semn de mulțumire?

Reîntorși în oraș, kitsch-ul, ridicat la rang de artă, te întâmpină de oriunde. De la delfinii albaștri ce țâșnesc din scuarul ce separă sensurile de mers pe Sukhumvit, (sukhumvit ar însemna, într-o traducere lejera, drumul mare, dar nu va lăsați păcăliți de traducere, pentru că acest drum mare are 4 benzi pe sens), până la arhitectura colonială întâlnită la tot pasul, ca rezultat al mixturii de populație și investiții în zonă. Fiind un oraș dezvoltat din turism, aici s-au întâlnit și împletit gusturile și extravaganțele investitorilor locali sau străini. Ei au recreat- din dorința de unicitate și de atractivitate, prin hotelurile, resorturile, zonele de relaxare- câte o un colțișor din Veneția, din Spania, din Asia Mijlocie sau din Franța, și cu puțină imaginație poți face un semi-tur al Europei sau al lumii în timp ce te plimbi pe o banală stradă a orașului.

Nu e nicio mirare ca, pe o străduță oarecare, după vreo piață agitată și ticsită de oameni, mărfuri și căruțuri de mâncare să-ți apară, dintr-o dată, un hotel proaspăt văruit, cu ferestrele înguste și lungi până la podea, având fronturi din ipsos în formă de frunze (arcade) și obloane din lemn, vopsite în alb, ce se deschid în balcoane sugerate, semirotunde, din bare de fier forjat închipuind scoici, și, fiind în fața lui, să te crezi a fi oriunde, în orice capitală europeană, departe de specificul asiatic al străzii.

Contrastul este definiția vieții de aici și îl găsești la tot pasul. Clădirea renovată adâncește degradarea și mizeria clădirii alăturate. Zonele verzi sunt, de fapt, spații nefolosite împânzite rapid de ierburi înalte, liane și arbuști în care se ascund grămezi de gunoaie, de la pungi cu resturi până la deșeurile rezultate din vreo renovare. Lângă, vei găsi un teren perfect curățat. Sau un hotel ce imită o arcă, deși porțile îți sugerează ideea unui templu egiptean. Poți vedea în garajul unei case modeste o mașină ultra-scumpă ce tocmai a fost lansată pe piață, așa cum foarte mulți își închiriază cu săptămâna sau luna mașina sau motocicleta.

Uneori, poate deveni obositor acest amestec și, pentru că partea frumoasă și îngrijită este protejată de gardurile înalte și vegetația luxuriantă, iar partea săracă și neîngrijită este expusă fără reținere, ceea ce îți rămâne întipărit, dintr-un reflex bizar al creierului de a vedea mereu punctul negru pe pânza uriașă și albă, este ceea ce este expus. Dar, dincolo de aparențe, niciodată nimic nu este exact ceea ce pare a fi.