Când am plecat acasă, în vacanța de iarnă, pe la jumătatea lunii decembrie a anului 2019, deja erau în toi pregătirile pentru sărbătorirea Crăciunului în oraș. Mall-urile își îmbrăcau interioarele în ghirlande din brad, globulețe și uriașe funde roșii. Atmosfera era desprinsă din filmele americane de Crăciun, de la colindele ce se revărsau continuu din difuzoare, până la brazii uriași din fața clădirilor, vegheați de oamenii de zăpadă gonflabili, și sania trasă de reni, ce aștepta nemișcată ca Moșul să iasă din mall cu sacul plin de cadouri, să sară sprințar în ea și, cu un hohot de râs puternic, exact ca-n reclama adolescenței– că-n copilăria mea moșul era Gerilă, și, de frig, doar mustăcea de sub mustața înghețată – să se înalțe în cercuri largi în văzduh, dispărând în noaptea caldă în clinchetul clopoțeilor saniei. Pe marile artere ale orașului, în fiecare seară se aprind luminile a sărbătoare, printre brăduții împodobiți și arcadele de globulețe și steluțe.
Când ne-am întors, în ianuarie 2020, deja urmele Crăciunului erau șterse și orașul se împodobea pentru venirea Anului nou chinezesc. Roșul și auriul erau noile culori care te întâmpinau oriunde. Mall-urile erau împodobite cu candelabre de sfere roșii pictate cu ideograme aurii, fiecare vorbind despre abundență, prosperitate și bani. În fața mall-urilor, în fiecare seară sunt spectacole susținute atât de tineri thai, cât și chinezi, descriind povești vizuale despre viața locală, toate pe ritmuri puternice, săltărețe, vesele. Dansatoarele se măiestresc în mișcări grațioase, acaparând atenția și aplauzele publicului.
Cumva, prin aceste sărbători, Pattaya, îmi amintea de o seară în Haifa, când, urcând pe o stradă dinspre mare spre Mănăstirea Stella Maris, m-au întâmpinat, în deplină armonie, un superb brad de Crăciun, sclipind a bucuria Nașterii Domnului Iisus, din toate steluțele și globulețele ce-l împodobeau, o semilună, ce parcă atunci se înălțase, maiestoasă, dinspre orizont, și-n spate, superb luminate, Grădinile Bahai! Așa și aici, oraș cosmopolit în definitiv, cu flux continuu de turiști, dar și cu rezidenți din toate colțurile lumii, găsește- într-un registru diferit- în orice, un motiv de sărbătoare și, de ce nu, și onorare a celor ce vin să locuiască sau să petreacă un timp aici.
Începuseră să se audă niște zvonuri despre o gripă, pe undeva prin China. Este sezonul, mi-am zis. Și, este la ei! Adevărat că ei aici erau mult mai aproape decât acasă, dar, hai să nu facem caz de zvonuri, nu? Curând vor începe spectacolele prilejuite de întâmpinarea noului an și eu sunt aici, având, probabil, ocazia unică să mă bucur de aceste sărbători, să văd tradițiile pe viu. Am încercat să-mi șterg orice gând negativ ce ar fi vrut să se insinueze. La un moment dat, o cunoștință thailandeză a fost internată cu gripă, fără a avea o formă severă. Straniu, mi-am zis. La analize a apărut că este doar influenza. Cu toate acestea, au ținut-o internată aproape două săptămâni. Bun prilej pentru ea să-și umple contul social de filmulețe și pentru mine de a mă întreba mirată: de ce ar face asta spitalul dacă este doar obișnuita gripă și ea se simte bine? Ce grijuliu sistem de sănătate! Dar, nefiind treaba mea, am uitat de acest moment.
Știrile care veneau dinspre China și dinspre Europa erau tot mai alarmiste. În oraș, turiștii chinezi continuau să vină. Numărul autocarelor părea a fi mai mic, dar încă umpleau străzile orașului. Hotelurile își așteptau clienții, nerăbdătoare să îi desfete o săptămână întreagă cu ocazia sărbătoririi intrării în noul an chinezesc și ele să își umple punguțele roșii cu bănuți zornăitori auriți. Dar, zi după zi, situația se arăta a fi tot mai serioasă, vorbindu-se despre ceva mai mult decât o gripă oarecare. Cartierul chinezesc era de nerecunoscut în această atmosferă, iar noaptea părea a deveni fantomatic, slab luminat de lampioanele roșii înșiruite peste stradă, mișcându-se lent, a părăsire. Odată cu înserarea, oamenii se retrăgeau în case, închizând parcă mai repede și mai grăbiți magazinele, tarabele, fără a mai prelungi ziua și conversația cu vecinul sau cu trecătorul care doar venise să cumpere ceva, sau, pur și simplu, se oprise în dreptu-i fără un scop precis decât acela că încă nu simțea a fi momentul potrivit să o ia spre propria casă.
Prima zi de sărbătoare din cele șapte destinate întâmpinării Noului An Chinezesc. Deja lucrurile deveneau cu adevărat serioase. Veneau tot mai puține autocare din Bangkok. Cu fiecare autocar care pleca, orașul se golea treptat de viață, deși se străduia să își mențină zâmbetul, care l-a consacrat, fericit. Părea a fi o situație stranie, pentru că era momentul în care peste tot ar fi trebuit să fie valuri de chinezi veniți să petreacă și să cheltuiască în așteptarea și onorarea noului an, dar realitatea era contrarie așteptărilor avute cu nici o lună în urmă. Părea ca o pânză de mătase fină chinezească, ce începe să se sfâșie la fiecare atingere. Se insinua un sentiment de iminentă apariție a ceva ce va sfâșia obișnuitul vieții mai mult decât ar fi fost pregătit cineva să accepte.
Momentul de start al sărbătorii avea să fie din parcarea unui magazin chinezesc. Tinerii dansatori acrobați îmbrăcați în haine tradiționale își aranjau recuzita și își făceau încălzirea pentru spectacol. Soarele se apropia de asfințit, acesta fiind momentul în care dragonul uriaș roșu-auriu va prinde viață și, în sunetele puternic vibrante ale tobelor și chimvalelor, își va începe dansul unduitor. Va spune o întreagă poveste despre anul care a trecut, curățând prin ritm, salturi, putere și rapiditate a mișcărilor energia veche- în ritmul aproape asurzitor al tobelor- pentru a putea permite intrarea în noul an într-o energie nouă și prosperă. Roșul este despre prosperitate, iar semnele pictate în auriu și verde pe pielea lui sunt expresii despre abundență, sănătate, și viață lungă.
Parcarea se umpluse cu mulțimea privitorilor. Printre ei, copiii erau cei mai nerăbdători, căutându-și locuri cât mai în față pentru a nu pierde niciun moment. Ochii le erau aprinși pe fețele îmbujorate de fascinația dansului și a spectacolului de culoare și ritm. Dragonul uriaș se unduia, rotindu-se, sărind înalt în aer pentru a se lipi de pământ aproape inert în clipa următoare, se îndepărta supărat, șerpuind strâns, pentru a reveni și mai aproape și mai rapid înspre privitori, privind pentru câte o secundă fix în ochii vreunui țânc încremenit de surpriză, cu ochi mari bulbucați, încruntați și amenințători, pentru ca apoi, la fel de rapid, să-și întoarcă capul înspre alt copil din mulțime care, speriat, se ascunde după câte un părinte, închizând ochii pentru a nu vedea momentul întâlnirii.
După ce întreaga poveste a fost spusă, s-au curățat, simbolic, energiile vechi, s-a făcut loc noilor energii ce vor veni astfel, și mai prospere și mai în abundență, în același ritm puternic dragonul începe șerpuirea sa prin mulțime pentru a permite fiecăruia să-l atingă – ca să aibă sănătate și prosperitate în anul următor- și să lase plata sa pentru spectacolul avut, îndreptându-se spre ușile larg deschise și împodobite cu lampioane roșii din hârtie, pentru a onora pe proprietarul acestuia, pentru a-i aduce afacerii sale spor și belșug și-n noul an, și, totodată, pentru a-și lua plata sa. Angajații magazinului, îmbrăcați festiv, cu haine specifice momentului sărbătorii, împreună cu proprietarul, ordonați și transpuși în atmosferă, mulțumesc pentru împlinirea tradiției și oferă, fiecare, plata proprie fiecărui acrobat dansator din burta dragonului sub formă de mâncare și bani pentru măiestria și dăruirea lui. Cu o ultimă tumbă și un zâmbet larg de mulțumire, dragonul se retrage din scenă lăsând loc tinerilor acrobați ce primesc aplauzele puternice ale spectatorilor.
La puțin timp, când am ajuns, în plimbarea noastră, pe Second Road, aceeași mașină era deja parcată în capătul unei străduțe pline de baruri și saloane de masaj, iar acrobații-dansatori se pregăteau să-și reia numerele de dans și acrobație înainte de invocarea prezenței marelui dragon ce va aduce aduce, negreșit, și în acest nou loc, prosperitatea și în noul an.
Am trecut pe lângă ei zâmbind și amintindu-mi de credințele noastre populare, de dansurile și jocurile tradiționale de dinaintea anului nou, când Capra sau Ursul și nelipsitul Plugușor au același scop, de a curăța și îndepărta energiile vechiului an, de a îndepărta răul din viața și casele noastre pentru a permite noului an să intre într-un spațiu curat unde să crească prosper și cu sănătate pentru fiecare dintre cei ce primesc și dau o plată urătorilor.
Urma să plecăm a doua zi în India pentru doar câteva zile. Nu aveam să mai văd următoarele seri ale spectacolelor, dar nici nu mai conta. India mă aștepta!
Lasă un răspuns