Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Expat în Thailanda. Happy Songkran! Bătaia cu apă de la șosea

Se apropia Anul Nou thailandez. Tot ce știam era că în acea zi oamenii se îmbracă în haine înflorate și că se stropesc cu apă, urându-și sănătate și prosperitate. Și, pornit de la acest obicei, al stropitului cu apă, de-a lungul timpului a devenit o adevărată petrecere și, odată cu dezvoltarea turismului, s-a ajuns la acea atât de mediatizată petrecere: bătaia cu apă, care se desfășoară pe Beach Road și Walking Street. În fapt, oriunde, pe aceste străzi, precum și pe străduțele-alei ce leagă Second Road cu Beach Road și o parte din Nackluea, este un bar cu animatoare și cu boxe uriașe, din care muzica ritmată thailandeză sau nu se revarsă ca o cascadă tunătoare, se creează locul potrivit pentru o atmosferă de sărbătoare. Apa țâșnește continuu din pistoale spre orice trecător care se aventurează să treacă prin zonă și dacă acestea cedează sunt înlocuite cu alte pistoale sau, firesc, cu căni de plastic, care nu sunt mai mici de o jumătate litru. Așa încât, după cât ești de norocos sau de aventurier, poți fi binecuvântat cu jetul unuia sau a mai multor pistoale concomitent sau – acolo unde limita de entuziasm bahic a fost depășită – primești un întreg val de apă direct în față sau în spate chiar când credeai că ai scăpat. Finalul este același, în momentul în care te-ai decis să intri în zona petrecerii îți asumi toate riscurile! Nu ai hainele subțiri din bumbac sau poliester, shortul de baie sau pantaloni scurți subțiri, nici șlapi, atunci îți asumi o murare deplină, pentru că nu vrei primi nicio păsuire. Nimănui nu-i va păsa în acel elan al petrecerii că tu ești cu hainele bune sau în adidași și nu cu papuci de apă sau șlapi. Nu ți-ai cumpărat din timp rucsacul din neopren care se închide ermetic, protejându-ți astfel telefonul și banii? Atunci, mai bine lasă-le acasă, pentru a nu regreta mai târziu. Dacă vrei să surprinzi momentele petrecerii, poți cumpăra un portofel din silicon transparent în care să-ți pui telefonul, atârnându-l de gât. Dar și asta trebuie făcută din timp, pentru că afluxul uriaș de turiști care se revarsă în oraș în apropierea evenimentului va șterge ca un val de apă rafturile magazinelor cu articole specifice momentului.

Vânzările explodează într-un ritm amețitor. Îți dai seama de asta după munca asiduă de umplere și amenajare a rafturilor de către vânzători. Magazinele 7Eleven, Family Mart și Tesco sunt deschise non stop în mod obișnuit, dar acum robotirea din interior este continuă, zi și noapte. Mașinile de aprovizionare vin și de două ori pe zi, descărcând continuu baxuri de apă, bere, cutii cu de toate, lăzi mari din plastic cu capac arătând ca niște cutii de scule. Pistoalele de stropit din plastic de toate formele și mărimile sunt atârnate la vedere și la îndemână și, deseori, un singur pistol nu este suficient, deci se cumpără două, trei. De asemenea, foarte căutate sunt și portofelele din silicon sau plastic în care să-ți protejezi telefonul. Pelerinele din ploaie sunt un firesc pe raftul magazinelor aici, dar acum sunt și mai mult căutate în speranța că ele chiar ar putea sa îți păstreze hainele uscate în timpul petrecerii. Le cumperi cu convingerea că te vor ajuta, dar e foarte probabil ca la un moment dat să renunți la ele pentru că sigilat în plastic, la temperaturi de aproape 35 de grade cu umiditatea firească a atmosferei la care se adaugă apa ce va șiroi pe tine continuu, vei constata ca transpirația este mai greu de suportat decât hainele ude. Într-un final, tot ud vei fi!

Barurile care, majoritatea înseamnă o terasă acoperită pentru a feri de soare și de ploaie clienții și aparatura, pub-urile, cafenelele, restaurantele se pregătesc, de asemenea, febril. Nu că ar da cu var! Se aprovizionează cu butoaie mari de plastic pe care le umplu din timp cu apă – în același timp cu aprovizionarea cu butoaiele de bere – montează furtunuri care să umple constant butoaiele cu apă, iar uneori acestea vor ține loc de pistoale de apă, aduc boxele în stradă, ca muzica să fie cât mai puternică. Cu cât mai multă gălăgie, cu atât mai mult entuziasm și bucurie.

Seara petrecerii. În acea zi pornisem, de dimineață, să vizităm o insulă din apropiere, Koh Samed. Orașul era deja o stupărie. Necunoscând încă bine toate străzile orașului și neștiind ce înseamnă cu adevărat această sărbătoare aici, ne-am trezit prinși cu mașina într-un blocaj din care nu aveai nicio posibilitate de scăpare sau întoarcere. Spre oraș curgeau din toate localitățile adiacente, sau de mai de departe, sute și sute de mașini pline cu oameni deja surescitați de ideea petrecerii. Atmosfera devenea tot mai vie cu cât se apropia înserarea și se apropia momentul startului petrecerii.

Venind dinspre Sukhumvit, ne-a luat mai mult de o jumătate de oră să ajungem în față la Terminal21, locul unde Nackluea se întâlnește cu Beach Road și unde se va desfășura oficial sărbătoarea. De-acum era deja seară și petrecerea era în plină desfășurare. Pe Nackluea nu era oprit traficul. Mașinile se mișcau lent, ca un melc obosit, în ambele sensuri. Puțini cred că voiau să ajungă acasă, asemeni nouă.

Era ca o paradă. Pe de o parte erau turiștii pietoni, cu mic, cu mare umplând trotuarele și marginile șoselei- unii pregătiți serios de a fi parte activă a petrecerii, alții, defensivi, acoperiți în plastic ca niște pungi transparente umblătoare, iar pe de altă parte erau mașinile localnicilor ce rulau foarte încet, cu geamurile lăsate, în timp ce boxele răcneau de-ți vibrau geamurile și timpanele. Remorcile mașinilor erau ticsite de oameni ce râdeau, beau bere, dansau, vorbeau tare cu pasagerii din interiorul mașinilor, cu pasagerii altor mașini sau cu animatoarele care-i stropeau cu apă sau le ofereau sticle de bere, incitându-i la și mai multă agitație. Stropeau cu apă din pistoalele uriașe, pe care le reaprovizionau din sticlele cu apă aduse cu ei ca rezervoare. Iar când rezervele se epuizau și le reîncărcau din butoaiele amplasate peste tot la marginea drumului. Pentru asta, mașina se oprea și, cât timp cineva reumplea pistoalele și sticlele cu apă, toată lumea vorbea și râdea zgomotos cu toată lumea. Iar mașinile din spatele celei oprite ori așteptau liniștite finalizarea operațiunii de realimentare ori încercau o depășire, deseori imposibilă, pentru că strada era ticsită de mașini si oameni și era greu să-ți faci loc.

Apa țâșnea de peste tot, din mașini sau de pe stradă. Eram încapsulați în mașină, apa șiroia de peste tot în rafale, parcă era o ploaie vântoasă de vară. Entuziaști ai petrecerii ne băteau în geam, invitându-ne să ne alăturăm petrecerii prin lăsarea în jos a geamului. Sau oferindu-ne o sticlă de bere.

Ștergătoarele funcționau în regim de ploaie, încercând să limpezească parbrizul pentru a avea o imagine cât mai clară în timp ce filmam cu telefonul. Nu puteai înainta decât foarte încet, trebuia să fii atent la entuziaștii surescitați ce se puteau lovi oricând de mașină sau să cadă, alunecând sub roți. Câte un jeep, cu animatoare unduitoare ca niște șerpoaice și cu reclame luminoase stridente, își făcea loc cu tupeu, anunțând din boxele puternice petreceri nemaivăzute și nemaitrăite până atunci în vreun bar sau local faimos de pe Walking Street. Totul îmi părea a fi împins excesiv dincolo de o limită, oricât de mult ai fi fost dispus să intri în atmosferă.

Ne-a luat mai mult de o oră să trecem de zona petrecerii. Acasă, urechile încă îmi țiuiau de la boxe. Eram stoarsă de energie de la atâta vânzoleală și agitație haotică. Și nu trecusem decât printr-o zonă foarte mică a petrecerii. Partea cea mai spectaculoasă s-ar fi desfășurat pe Beach Road, care până la ora 24 devenise arteră pietonală pentru a permite petrecerea în siguranță. Soțul voia să vadă cum este și această parte, dar am refuzat să-l însoțesc. Nici măcar argumentul de odată în viață nu m-a convins. Echipat corespunzător și încântat de ideea trăirii unei experiențe unice a pornit spre aventură singur. L-am privit plecând zâmbind ca o mamă îngăduitoare ce-și petrece copilul la prima petrecere. S-a întors la fel de încântat, ud din cap și până-n picioare, cu o mulțime de poze și filmulețe făcute pentru reamintire. Era încântat de trăirea unei experiențe ce putea rămâne unică, așa cum viața avea să ne arate.

Dincolo de petrecerea exagerat zgomotoasă, transformată într-un produs ce se vinde bine, rămâne sărbătoarea în sine, cu profunde și vii semnificații simbolice pentru fiecare dintre thailandezi. San Kranti înseamnă a mișca, vorbind despre mișcarea soarelui prin fiecare semn zodiacal. De fiecare dată când soarele trece într-o nouă zodie, în fiecare lună, este un Songkran – un nou început. Însă, cel mai important moment este cel în care soarele trece din semnul peștilor în cel al berbecului, având astfel Maha Songkran – grozav Songkran, implicit sosirea Anului Nou. Este o sărbătoare care se ține în conformitate cu calendarul solar, având toate simbolurile unei sărbători de primăvară.

Ceremoniile religioase, când călugării sunt onorați și li se oferă mâncare și daruri, deschid ziua încă din zori. De asemenea, se aduc ofrande și se roagă lui Buddha. Tinerii onorează pe cei vârstnici, turnându-le ritualic apă în mâini și le pudrează fața pentru a fi îndepărtate bolile și a rămâne sănătoși. Dansurile tradiționale și spălarea simbolică cu apă vorbesc despre curățarea și primenirea corpurilor și a vieții lor într-un acest nou început de an, de anotimp, de viață. Bătaia cu apă este parte din acest ritual, având ca final bucuria de a te renaște în noua viață, mai curat, mai bun, mai încrezător și mai sănătos, și, mai ales, mai prosper. Happy Songkran!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Expat în Thailanda. Happy Songkran! Bătaia cu apă de la șosea”

  • Un articol foarte frumos, foarte interesant, foarte bine realizat și pe gustul meu ! Îmi și imaginez o astfel de bătaie cu apă și entuziasmul participanților la venimentele de acest fel ! Da , există riscul sa te uzi dar și bucuria de a trai clipe de neuitat într-o companie foarte exotica și foarte primitoare ! 🌺 🍀 🌺 🍄 🌰 🌼 🐚 🎋 🌻 🎍 🌺 🍀 🌼

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog