La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Expat în Thailanda. Loy Krathong, sărbătoarea zeiței apei

În prima seară cu lună plină din a douăsprezecea lună a calendarului thailandez, se sărbătorește Loy Krathong. Este o sărbătoare în care se celebrează și se aduc mulțumiri atât lui Buddha cât și zeiței apei, zeița hindusă Ganga. Anul acesta s-a sărbătorit pe 19 noiembrie.

Aici, această sărbătoare își are începuturile în a doua jumătate a secolului al XIX lea, în jurul anului 1863, în timpul domniei regelui Rama al IV-lea, pornind de la un festival hindus de onorare a zeiței apei. Fiind preluat de călugării buddhiști thailandezi, a fost adaptat pentru a-l onora pe Buddha, prințul Siddhartha Gautama.

În mod tradițional, sărbătoarea constă în a da drumul să plutească pe apele râurilor și ale canalelor unor coșulețe din lemn de bambus, krathong, ornate cu flori și frunze de bambus în care, alături de 3 bețișoare de tămâie și o lumânare, se pun dulciuri sau puțină mâncare sau pâine. Bețișoarele, împreună cu lumânarea aprinsă, aduc mulțumiri lui Buddha, iar plutirea pe apă înseamnă renunțarea la ură, mânie și adversitățile avute față de alte persoane.

Orașul era plin de mașinile care aduceau lumea pe plajă pentru seara de sărbătoare, seară ce se va termina cu un foc de artificii așa cum numai aici am văzut.

Beach Road-ul era într-o fremătare continuă de oameni, mașini, motociclete și  tarabele mobile pline de mâncare. Spre deosebire de Pattaya, în Jomtien, un oraș care păstrează mai bine tradiția, seară de seară localnicii petrec timpul pe plajă împreună cu familia. Așezați pe rogojinile întinse pe trotuar sau pe nisip, mănâncă, vorbesc între ei, râd cu poftă, se joacă cu copiii, sau se uită cum aceștia se joacă cu alți copii, participă la jocuri pe nisip, fac baie în mare îmbrăcați, iar apoi, poți vedea pe-alocuri cum își spală copiii mici într-un lighean în remorca mașinii parcată pe marginea drumului, pentru ca, la final, să pornească spre casă. În seara aceasta tot orașul și împrejurimile erau pe plajă. Îți amintea de vremurile de-acum doar masca care o vedeai pe fețele unora dintre trecători.

Am pornit în căutarea unui kratong care sa ne placă și pe care să-l cumpărăm. Trotuarul era presărat cu mese din lemn, acoperite cu mușama, unde odihneau în mici piramide coșulețele înflorate. De regulă, în spatele fiecărei mese, pe jos, se află întinsă o rogojină, plină cu bucăți din trunchi și frunze de bambus, flori naturale ori din hârtie creponată și unde întreaga familie lucrează la crearea krathong-urilor. Găsești kratong-uri simple- coșulețe din flori și frunze- sau mult mai elaborate, la care florile sunt dispuse în piramidă sau înconjurând o creatură confecționată din hârtie, de regulă un dragon. Prețurile sunt mici, bune pentru toate buzunarele.

Oricine poate obține o brumă de bani lucrând ceva sau vânzând ceva. Nu sunt mereu mulți bani, pentru că, în general, ei sunt doar vânzători și sunt plătiți cu o sumă fixă pentru fiecare produs vândut. Dar sunt și destui care încropesc pe atașul unei motorete o tarabă și, cu un mic grătar alături sau cu o butelie pe gaz, prepară frigărui din carne de pui sau de porc ori din bulete din făină de pește, de orez, sau orice se poate prepara și mânca. În funcție de îndemânare, de pricepere și de posibilitatea de investiție, pot diversifica marfa vândută. Cu siguranță nu va rămâne cu ea nevândută, găsind mereu pe cineva care să o cumpere, farfurie cu farfurie.

Am coborât pe plajă, unde familiile numeroase, aflate în pâlcuri, vorbeau cu însuflețire. Râdeau și își făceau poze. Rând pe rând, de la aceeași brichetă, fiecare își aprinde lumânarea și bețișoarele înmiresmate și, apoi, înaintând cât mai mult în apă, după câteva momente de meditație sau rugăciune, se apleacă și dăruiesc mării ofranda lor. Îmi amintesc că, anul trecut, pe plaja din Pattaya erau persoane care se ofereau să-ți ducă, departe în larg, coșul pentru a evita ca valurile să-l aducă înapoi la mal sau să-l răstoarne. Pentru serviciul făcut, plăteai atât cât doreai.

Nu erau valuri, dar vântul adia suficient cât să nu-ți permită să aprinzi lumânarea sau să ți-o stingă imediat. Am reușit să aprind cu greu bețișoarele de tămâie. Bricheta refuza să meargă și deja pielea degetului mare era arsă de flacăra care nu voia să se ridice, preferând să pârlească mâna. Am renunțat la a mai aprinde lumânarea. Am înaintat în apă și, după o scurtă rugăciune de mulțumire, am încercat să pun kratong-ul pe apă. Doar că valul mi l-a adus înapoi. I-am dat un nou imbold, reușind să-l și răstorn, până am prins un val care l-a tras ușor mai în larg. Nu mult, pentru că, firesc, un alt val a dat să mi-l returneze. Dacă am fi fost de-a lungul unei ape curgătoare, ar fi fost mai simplu, am bombănit în gând. Știam că soarta lui era să eșueze în foarte scurt timp pe plajă, alături de celelalte coșuri deja rătăcite, ce așteptau voluntarii să le strângă și să-și piardă identitatea ca simplu gunoi vegetal.

Câteva persoane încercau să lanseze lampioane. Anul acesta se pare s-a permis acest lucru. Această sărbătoare de Loy Kratong era cunoscută dincolo de granițele țării mai mult prin lansarea acestor lampioane decât prin lansarea pe apă a krathong-urilor. După câteva încercări, au început să se ridice și, curând, s-au pierdut în înalt, ca niște mici stele roșiatice.

Ne-am continuat plimbarea privind lumea care petrecea. Nu știu ce simțeau, ce gândeau, ce visuri, ce frici sau ce speranțe aveau. Ieri trecuse, mâine este incert, astfel că, cel mai important este să trăim astăzi, acum. Ei asta făceau. Împreună cu întreaga familie se bucurau de viață, făcând lucruri simple, în condiții simple și fără pretenții, pe o plajă sau o margine de trotuar, pe o rogojină, în jurul unor farfurii de carton, dar cu bucurie și cu recunoștință că au trecut printr-o încă o zi și că sunt împreună cu cei adevărat importanți în viața lor. Astăzi suntem. Și doar astăzi putem să mai facem ceva. Să fim cât de buni și de umani putem fi! Restul este iluzie și hazard.
Happy Loy Krathong!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog