Familia Addams, varianta mioritică

Un rinocer verde coclit se holba la Plicușor. Stătea ferm pe picioarele verzi, lângă ușa masivă.
“ Practic, trebuie să trec pe lângă el când ies din cameră “ gândi Plicușor. “ Dar ce naiba e asta? Și când a apărut aici?”

Coborî cu grijă din patul înalt. Lip,lip, lip, papucii blănoși roz, primiți cadou otrăvit, normal, de la un prieten, l-au dus până la ușă. Rinocerul îl urmărea cu privirea verde, părea decis să îl înhațe. Dar, stai! Ce era funda aia roșie care atârna de coadă? Ia uite, și un bilețel!

“Trebuie să înfrunt monstrul verde! Stau aici cu tupeu lângă el, să citesc bilețelul ăsta. Ia!
10 ouă
Salam picant
Telemea
Set cuțite măcelărie
Sfoară
Săpun
Hm, asta e lista de cumpărături a menajerei, nu mă interesează! Stai că e ceva pe partea cealaltă, știam eu:
Cu drag, mama

Sărăcuța, presimțeam că se gândește la mine, draga de ea! Am vomitat toată noaptea. Verde! Și uite că am primit un monstru verde, se leagă! Mama tot mamă, simte! “
Plicușor o zbughi pe ușă spre baie, lip, lip, lip. Deschise ușa plin de energie șiiii… buf, căzu ca un sac pe podea. Îl secerase ceva de picioare. Ridică cu greu capul și îngheță puțin. Erau 19 grade, temperatura optimă, deci nu asta era problema. Problema era că din cadă îl privea o arătare mov, cu un pahar de șampanie în gheare. Singurul lucru frumos la ea era că era tăiată fix în două. Bustul în cadă, coada o parte în cadă, restul pe podea.

“ De tine m-am împiedicat, frumoaso! Draga de mama, ne colorează viața tuturor! Mă spăl pe dinți și te las să stai singură în cadă. Ești superbă! “
⁃ Pugsley! Ieși odată de acolo! Și nu mai vorbi singur!!
“ Pugsley? “ Plicușor era nedumerit. “ Ăla micu din familia Addams? Ce naiba se întâmplă aici? Nu apucă să-și ducă gândul până la capăt, că ușa de la baie se deschise brusc. De frică, înghiți pasta de dinți. În prag stătea Raluca. Era într-o zi bună, totul îi tuna și-i fulgera. Clar era ea, dar avea ceva schimbat. Morocănoasă era, privirea nu prevestea nimic bun. Da! Asta e! E brunetă. O fi supărată de asta?

⁃ M-am trezit moartă, Pugsley. Nu-mi amintesc nici câți ani am. Asta e chiar enervant. Și sunt foarte grăbită și ocupată, mișcă de aici! Nu ajungi la pensie, am eu grijă. Și dacă ajungi, prin absurd, nu vei avea, simplu. În altă ordine de idei, să nu îndrăznești să speri la vreun spor. Să nu-mi zici mie Wednesday, dacă nu stric tot ce mai era de stricat. Cui îi place la Muncă? Ai ghicit, nimănui. Termin eu tot și gata, scăpăm de muncă. Că sunt și acum nervoasă cum de a zis cu voce tare Alina înaintea mea ce gândesc eu din totdeauna: Tragediile ne fac să funcționăm mai bine, să fim mai uniți! Este însăși devizia familiei Addams!

Plicușor abia găsi calea înapoi în camera lui. Deschise dulapul. Întuneric. Își trase la timp capul de acolo, înainte ca o ghilotină micuță să îi reteze o ureche. Wednesday și glumele ei!!!
Un zgomot de sticlă spartă îl trezi la realitate. Deschise ușa, își juli în graba o mână de rinocerul verde și o zbughi în hol, exact la timp. Morticia cobora scara monumentală braț la braț cu soțul cel drag, Gomez. Aruncau farfurii în stânga și-n dreapta, râzând zgomotos și încurajându- se.
“ Cloti? Cîțu? “ Pugsley aproape exclamă cu glas tare, cu ochii ieșiți din orbite.

Cloti ajunsese în hol. Privea mulțumită dezastrul făcut de farfuriile sparte.
⁃ Wednesday! Pugsley! Haideți copii! Aduceți toate gunoaiele pe care le găsiți aici, în casă! În sufragerie să fie morman! În curte să fiți creativi, chemați și prietenii, să vă ajute. Sunt regina gunoaielor? Nuuuuu! Sunt o vizionară! Gunoiul e artă, putrefacția e viitorul. Moartea transformă, creează noul, viitorul! Am promis tuturor moartea, pardon, transformarea, noua lume. Trebuie să faci un efort, pentru a renaște din gunoaie. Se numește evoluție. E o artă. O, Gomez, I love you!

⁃ Tish, ma chére! Je t’aime la nebunie! I love your style, baby! But I’m the king! Stai puțin să-mi fac un selfie, e lumina bună aici! Toți vor o bucată din mine, știu. Mă sacrific pentru țară, împrumut din ce în ce mai greu. Wait, nu mai împrumut eu, de asta e așa de greu. Trebuie să o facă Nazare, e un mocăit, abia se mișcă. Între timp, eu fac partea cea mai grea. Tai, îngheț, concediez, sunt zeul războiului. Mă bat până la final! Și sunt decis: Take no prisoners, thank God for Megadeth.

O umbră creștea pe peretele din spatele lui Pugsley, care tresări violent când ceva îl bătu pe umăr. Se întoarse și dădu nas în nas cu unchiul Fester, aaaa, ce unchiul Fester, era clar Barna. Doar că era cam chel, să mori de râs. I-o fi căzut părul de când era în coaliție, e de înțeles. De la atâtea explozii, cine le mai știe câte. Ce mândru era unchiul de ele!

⁃ Nu vreau, uncle Fester! Nu îi pot da atribuții vicelui Horia, nu pot, nu pot! urlă Pugsley. De ce să mă țin eu de cuvânt? Ce, Vlăduț se ține?
O mână retezată apăru de niciunde și îl ciupi de picior pe Pugsley. Unchiul o mângâie duios.

⁃ Te iei de Thing? Muncește de dimineața până seara pentru familia noastră, nu stă o clipă. Nu e frumos ce faci, câte dezastre a reușit el până acum? La asta nu te gândești? Tu ești începător cu lipsa apei calde și a căldurii, mai ai de învățat, tinere! Dar Vlăduț? Încă puțin și dă foc întregii țări! Dragul de el…
Cineva îl zguduia violent. Plicușor se trezi speriat, în sala de ședințe de la Guvern. Femeia de serviciu îl ruga să plece, nu mai era nimeni. Pe tableta căzută pe jos curgea monoton genericul de la Familia Addams.

“ Ce-i asta? N-am apucat să văd tot filmul! Mai sunt multe personaje! Tocmai când ne pregăteam să ajungem toată familia la bunica Addams, abia așteptam! Ce asemănare cu președintele, incredibil, bucățică ruptă, domne. Ne știa tot viitorul bunica!
Hai acasă, îl dau de la început! Derulez când apare Cloti, mă sperie groaznic femeia asta.”
Un pamflet, evident.

Sursă foto: OKMagazine

(Text și foto: Ligia Enache)