Lucrurile se limpezesc.
E un meniu fix, oferit tuturor grupurilor de turişti, imposibil de modificat, nici măcar pînă la nivelul unei nuanţe, deoarece e trecut în programul excursiei.
Tot în program e înscris şi următorul punct, mult mai important decît prînzul:
Vizitarea mizeriei thailandeze.
Asta pentru că – am uitat s-o spun – restaurantul de trecere contra cronometru a stomacurilor noastre prin meniul fix aparţine unui celebru loc turistic:
Satul Koh Panyce.
Din spusele ghidei, deducem că e un sat de ţigani malayezieni. Că e aşezat pe un soi de podeţ din scînduri, ţinut deasupra mării ca să nu se ude, de nişte piloni de lemn; că numai cimitirul se află pe uscat; că e nu numai o aşezare tipică pentru ţiganii malayezieni, dar şi un strălucit exemplu de mizerie. Vom vizita, aşadar, mizeria exemplară contra sumei de 100 de dolari. După cîteva minute de hoinăreală, realizăm c-a meritat banii. E, într-adevăr, o mizerie de nedescris. Case din stuf, fără paturi, fără mese, avînd drept uşi o perdea de tifon. Pisici jigărite se ţin după noi într-o confruntare tăcută cu o ceată de prichidei doar în cămăşuţe, care se mulţumesc să ne arate o palmă întinsă şi o privire umedă de duioşie. Localnicii se împart în două. Unii care lenevesc în hamace şi se lasă fotografiaţi şi filmaţi cu nonşalanţa unor muşte. Alţii care se străduie să ne vîre pe gît tot felul de suveniruri. Uliţele gem de turişti – japonezi, americani – încîntaţi c-au avut posibilitatea de a cunoaşte farmecul nespus al mizeriei absolute. Totul contracost, desigur. Şi cînd te gîndeşti că noi avem locuri şi mai dihai în materie de murdărie, de puradei goi şi jegoşi, de gunoaie răscolite de cîini flenduroşi! Sate cu căsuţe prin ferestrele cărora privesc melancolice oi şi capre, ba chiar şi vaci nefericite familial. Ce bani am scoate, de exemplu, dintr-un circuit cu autocarul luxos prin mahalele Bucureştilor! Mai ales că, spre deosebire de thailandezi, noi am putea oferi turiştilor şi plăcerea, inegalabilă pentru occidentali, de a fi jefuiţi! Ce valută am scoate de la trupele de americani dacă ne-ar trece prin cap să le facem un traseu turistic, dînd drept punct obligatoriu masa la o speluncă din Ferentari, urmată de umblatul în grup pe străduţele desfundate!
Cu posibilitatea unor lupte de stradă transmise în direct la TV!
1 2
Lasă un răspuns