Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Femeile din viața lui Napoléon

Laetizia Bonaparte, „Madame Mère”

Dacă e să vorbim despre femeile din viață lui Napoléon, probabil cea mai importantă este Laetizia Bonaparte, mama sa. Femeie cu un caracter puternic și inflexibil, care a traversat toate dificultățile care au tulburat Corsica și, ulterior, Franța republicană și cea imperială, Laetizia a fost numită „Madame Mère”, iar după ce fiul ei a devenit împărat, prin decretul din 23 martie 1805, „Altetea sa Imperială Doamna, mama Împăratului”, întotdeauna așezată în dreapta suveranului la ceremoniile oficiale.

Pentru a vă da un exemplu privind intransigența sa, Laetizia a refuzat să participe la ceremonia de încoronare a fiului ei. Mărul discordiei era o altă femeie importantă din viață lui Napoléon, Josephine de Beauharnais, femeie divorțată și cu un trecut sulfuros. Napoléon a decis să corijeze istoria și i-a cerut pictorului David ca în tabloul pe care l-a dedicat ceremoniei să o introducă și pe „Madame Mère”. Așadar, parte din tabloul pe care îl puteți vedea la Versailles este un fals…

Eugénie-Désirée Clary

Numele Eugénie-Désirée Clary nu vă spune, probabil, nimic. Și totuși, ar fi putut fi Împărăteasa francezilor, pentru că a fost prima mare iubire a lui Napoleon și, o vreme, logodnica sa. Născută într-o familie marsilieza de comercianți, Désirée va fi întâi promisă lui Joseph, fratele mai mare al lui Napoléon. La începutul carierei sale, în plină Revoluție, Napoléon se îndrăgostește nebunește de Désirée, cu care va avea o lungă aventură semănată de despărțiri și regăsiri pasionale. Distanța și timpul vor pune capăt ardorii viitorului împărat, mai ales că, între timp, în saloanele pariziene, intersectează calea unei oarecare Josephine…

Destinul abandonatei Desirée rămâne, însă, surprinzător. Se va căsători cu unul dintre generalii fostului ei amant, Bernadotte, care va deveni regele Suediei și îi va pune, în sfârșit, o coroana pe cap.

Joséphine de Beauharnais

Marea dragoste a lui Napoléon, pe care o va purta în inima până în ultima clipă a vieții sale, este însă Josephine de Beauharnais.
Josephine provine dintr-o bogată familie stabilită în colonii (Martinica) și se căsătorește foarte tânăra, la 16 ani, cu vicontele Alexandre de Beauharnais, cu care va avea doi copii. E important să precizez acest lucru, deoarece fiica sa, Hortense, este mama viitorului împărat Napoléon al III-lea.

Alexandre este ghilotinat în 1794, în plină Teroare, iar Josephine scapă de aceeași soarta în extremis prin căderea lui Robespierre. Va deveni una dintre femeile cele mai strălucitoare din epoca Directoratului, ocupând prim planul vieții mondene, ca metresă a lui Barras, el însuși unul dintre stăpânii zilei.

Napoléon o întâlnește în saloanele pariziene. Este, încă, logodit cu Désirée, însă cade sub farmecul „creolei”, femeie de spirit înainte de toate. Cei doi se vor căsători, fără prea multe formalități, la 9 martie 1796, cu câteva zile doar înainte că generalul Bonaparte să fie trimis în fruntea Armatei din Italia.

Fidelitatea nu este, pentru moment, una din calitățile Josephinei. Micile ei trădări ajung la urechile lui Napoléon, care suferă martiriul, și asta se vede în scrisorile pasionate pe care i le trimite. Presimțind însă valoarea și viitorul extraordinar al proaspătului ei soț, Josephine se va pune cu totul în serviciul carierei sale.

Triumful „frumoasei creole”, cum era numită, vine însă o dată cu încoronarea sa că împărăteasa, alături de Napoléon, la catedrala Notre Dame. Dacă veți privi cu atenție tabloul lui David, care imortalizează momentul, acesta reflectă încoronarea Joséphinei și nu a lui Napoléon, și aceasta a fost una din abilitățile Josephinei.

Napoléon dorea să fondeze o dinastie și avea, deci, nevoie de un fiu. Or, nici un copil nu s-a născut din uniunea lor. Napoléon a luat, cu mare dificultate, decizia divorțului și momentul a fost imortalizat într-unul din filmele în care a fost întruchipată de Isabella Rossellini. Personaj complex și misterios, Joséphine a fost jucată de nu mai puțin de 17 actrițe între care și Michelle Morgan sau Jaqueline Bisset.

Așadar, divorțul este pronunțat, din rațiuni de stat, în 16 decembrie 1806. Josephine va păstra toată viață titlul de Împărăteasa a francezilor și își va sfârși viața în castelul Malmaison, unde și-a început căsnicia cu tânărul general Bonaparte. Devenit muzeu, Malmaison păstrează încă urmele vieții petrecute aici de „frumoasă creolă”, care se stinge, la 29 mai 1814, la 51 de ani.

Marie-Louise d’Autriche

După un divorț din rațiuni de stat – o căsătorie din rațiuni de stat.

Marie Louise de Austria devine a doua Împărăteasa a francezilor, în 1810. Fiica cea mai mare a împăratului austriac Frédéric al II-lea și nepoată a Mariei-Antoinette, nefericita regina ghilotinată în timpul Revoluției franceze, Marie Louise nu este încântată de această uniune cu cel care a spulberat Sfântul Imperiu al strămoșilor săi, lăsând tatălui ei doar coroana Austriei. Totuși, odată ajunsă la Curtea de la Tuileries, noua împărăteasa începe să aprecieze poziția pe care o ocupă, deși francezii nu o iubesc deloc. Îi va da lui Napoléon fiul pe care și-l dorea cu prețul oricărui sacrificiu, un fiu a cărui tristă soarta o voi povesti în zilele următoare.

Marie-Louise decide să nu își urmeze soțul în exil după abdicarea acestuia. Dimpotrivă, va lua partea familiei sale austriece după înfrângerea de la Waterloo și se va refugia în Austria împreună cu micul Rege al Romei. Se va recăsători cu contele de Neipperg.

A iubit-o Napoléon pe Marie-Louise? Fără îndoială, îi admira noblețea și virtuțile domestice. Era devotată, afectuoasă și, mai ales, nu se amestecă în treburile politice, deși Metternich a încercat să o convingă să exercite o oarecare influență pe lângă Împărat. Poetul Lamartine vorbește despre ea ca despre o „statuie a melancoliei abandonată într-o tabăra franceză, în zgomotul armelor”. Și dacă i se poate reproșa ceva nu este, poate, faptul că și-a abandonat soțul în exil, ci că și-a abandonat fiul în mâinile celor care vor încerca să îl învețe să își urască tatăl.

Maria Walewska

Dintre toate femeile care s-au aflat în intimitatea Împăratului, cea mai discretă, cea mai tandră și cea mai atașantă este tânăra poloneză Maria Walewska, pe care constant o compară cu Louise de La Valliere.

Toată copilăria și adolescența ei se desfășoară într-un climat revoluționar. Polonezii urmăresc cu speranța ascensiunea lui Napoléon și războaiele sale cu imperiile europene dintre care două, cel rus și cel austriac, își împart Polonia. Căsătorită, la nici 18 ani, cu un conte de 70, Maria Walewska va intră în atenția lui Napoléon la trecerea lui prin Varșovia, în 1806, unde este întâmpinat ca un eliberator. Tânăra poloneză va rezistă asalturilor eroului zilei, însă va fi împinsă în brațele lui de propria familie și de propriul soț, din „interese patriotice”. Începută ca un accident, idila va deveni repede o mare dragoste și Maria îl va urma pe Napoleon peste tot. Fiul lor, Alexandre, se naște la Paris, în timp ce Împăratul este la Viena. Napoléon își va dota fiul cu o rentă și proprietăți importante.
Este singura care îl va urma pe insula Elba, în primul sau exil. Este, de asemenea, ultima dată când Maria îl va vedea.

Fiul lor, Alexandre, se va bate, în 1831, pentru independența Poloniei și va fi, ulterior, naturalizat francez. Va fi integrat ca ofițer al Armatei franceze și căpitan în Legiunea Străină. Louis Napoléon Bonaparte (viitorul Napoléon al III-lea) îl numește ambasador, apoi ministru al Afacerilor externe și ministru de Stat. Ca și mama sa, va avea un fiu natural care are descendenți și azi.

Marele cuceritor

Napoléon este considerat misogin, deși este cel care a acordat femeilor dreptul de divorț prin consimțământ mutual și drepturi egale la moștenirea familiei.
Este drept însă că atitudinea sa era destul de agresivă și uneori disprețuitoare, mai ales față de femeile care îi cedau prea repede. În afară de femeile care au însemnat ceva în viață lui și despre care v-am vorbit deja, Napoléon a fost un mare cuceritor; istoricul Frédéric Masson, care a publicat o carte dedicată relațiilor amoroase ale Împăratului, îi atribuie nu mai puțin de 58 de amante.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *