Fete făcînd practică

Fetele Liceului economic fac practică la braseria Nero. Străbat salonul braseriei în lung şi-n lat, tîrşindu-şi picioarele grăsuţe, scurte de la genunchi în jos, cu tălpile late, vîrîte în sandale cu beretă. De atîta purtat, uniforma de şcoală s-a tocit şi a prins pe la pulpe un luciu de oglindă prost ştearsă. Dar ele nu-şi dau seama. Umblă de la tejghea la mesele clienţilor şi de la mesele clienţilor la tejghea toropite, cu buzele strînse, cu privirile oarbe, gata în orice clipă să se împiedice de ceva şi să cadă în nas. Nici atunci, sunt sigur, nu s-ar trezi din toropeala asta, care le moaie cu totul.

– Ce aveţi de mîncare?
Mişcă buzele, ca iepurii: cutare şi cutare.
– De care?

Stau şi se uită lung la tine, de parcă tu ar trebui să le lămureşti dacă restaurantul are sau nu grătar de porc. Se mută de pe un picior pe altul. Sub uniforma ieftină se văd sînii mari, de mame îmbătrînite prematur. Nu ştiu ce să facă. Cu aceeaşi paşi dinainte, călcînd de parcă n-ar avea genunchi, traversează spaţiul imens care le desparte de tejgheaua unde le aşteaptă ospătăriţa, intrigată, punînd mîna pîlnie la ureche. Ospătăriţa răspunde scurt şi iute, după care, nervoasă în mişcări, se răsuceşte pe călcîie şi ţăcănind din tocurile înalte, merge în cealaltă parte a sălii, unde doi inşi virili, mîndri de pieptul lor bombat, bat cu pumnul în masă şi cer bere cu o voce sexuală.

Eleva se rupe, în sfîrşit, de tejghea. Hîş-hîş, vine ea de departe, ajungînd la masa ta.
Răspunde întrebării tale de mai înainte:
– Grătar de porc şi de vacă.
– De vacă, zici tu, repede, expeditiv. Dînd din cap, eleva se depărtează, străbătînd distanţa pînă la tejghea cu aceeaşi tristeţe lungă, de neînfrînt, că e nevoie, ca să ajungă la tejghea, să îndoaie genunchii.