Preşedintele Klaus Iohannis şi-a anunţat demisia din funcţie. George Simion: Următorul pas pe linie parlamentară va fi depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu, guvern numit de acest preşedinte ilegitim>

Fidel Castro vorbește cu liderii sovietici în engleză

Confesiune. Fidel Castro stă de vorbă cu studenții care au participat la Conferința studențească de la Havana, 23 noiembrie 1987. Vorbind despre nevoia de a traduce în engleză o carte a lui Che Guevara, El Comandante dezvăluie brusc:

„Vorbesc engleza foarte prost – cu dificultate. Am studiat-o în școala secundară și puțin la universitate. Cu toate acestea, în Piața Roșie, la aniversarea a 70 de ani de la Revoluția bolșevică, mi-am dat seama că îmi permite să comunic perfect cu Kosygin; nu cu un englez, pentru că un englez ar vorbi rapid și într-un chip complicat. Cu toate acestea, este diferit atunci cînd conversația implică un vorbitor de non-engleză care împărtășește problemele tale atunci când vorbești în limba engleză și vorbește încet. [mulțimea rîde și aplaudă] Vorbeam engleza încet cu Gromyko. Am spus Kosygin? M-am referit la Gromyko, a fost Gromyko. Am vorbit cu el. Eu însumi m-am mirat de subiectele interesante pe care le-am discutat.”

Am ținut să notez mărturisirea asta publică, pentru că ea dezvăluie mecanismele oratorului Castro, printre care se numără familiaritatea de om simplu. Castro își amintește cu voce tare o chestiune personală, ca și cum studenții străini din fața sa ar fi fost niște neamuri venite în vizită. Mult mai important, am ținut să notez asta și pentru că referirea la Gromyko e o indiscutabilă înțepătura la adresa sovieticilor.

*

Dificultăți. Ilya Ehrenburg a terminat partea a doua a romanului Căderea Parisului. Sîntem în Aprilie 1941. Prin Pactul Ribbentrop – Molotov, Uniunea Sovietică e aliată cu Germania. Romanul lui Ehrenburg vorbește despre fasciștii împotriva cărora se organizau la Paris demonstrații. Redactorul revistei Znamia, unde urma să se publice romanul, era Vsevolod Vișnevski. Scrie Ilya Ehrenburg în Oameni, ani, viață:

„Vișnevski a luat manuscrisul primei părți din «Căderea Parisului», făgăduind că va încerca «să-i facă loc»
Două luni mai tîrziu, exact in ziua în care împlinisem cincizeci de ani, el veni cu o veste bună: prima parte a fost aprobată, dar va trebui să fac tăieturi. Deşi era vorba despre Parisul anilor 1935–1937, și nemţii nu apăreau încă, trebuia să scot cuvîntul «fascism». Romanul descria o manifestație la Paris, cenzorul voia ca în locul exclamaţiilor: «Jos fasciștii!» să pun: «Jos reacționarii!». Eu nu eram de acord, am început să ne tocmim.

Duceam lipsă de bani și m-am apucat să fac lecturi din roman pe la diferite seri literare. Auditoriul mă asculta cu atenție, dar si pe această linie am avut de întîmpinat dificultăți. Într-o zi citeam nişte capitole din roman la Casa cinematografiei. În pauză mi se spuse că a venit un consilier al ambasadei germane şi doreşte să mă asculte. Am protestat: «Nu citesc în fața lui…». Toți au căutat să mă convingă să renunț la această idee. O fată, funcționară la VOKS, s-a mirat: «Cum se poate așa? L-a interesat desigur tema… E un om foarte cult, îi place literatura… Şi apoi ce vor spune acolo… sus?» și fata arătă cu mîna spre tavan. I-am răspuns că este vorba de o seară literară într-un cerc închis și, dacă fascistul va intra în sală, voi pleca eu. Diplomatului german i s-a spus că programul s-a terminat și în felul acesta mi-am putut sfîrşi lectura.

În jurul acestor lecturi se iscară tot felul de comentarii. Seara închinată activităţii mele literare a fost suspendată. Zadarnic am încercat să obţin o audienţă la A.A. Fadeev, secretarul Uniunii scriitorilor. Ca să pot cîştiga ceva bani, m-am apucat să scriu articole pentru reviste și ziare ca «30 dnei», «Vokrugsveta», «,Globus», «Leningradskaia pravda», «Moskovski komsomo- let», dar aproape toate articolele mele erau respinse, redactorii vedeau în fiecare rînd aluzii la fascişti, pe care unii îi porecliseră cu ironie «prieteni de moarte».”

Ilya Ehreburg descrie aici o realitate a stalinismului mai puțin cunoscută de publicul larg, deloc surprinsă în posteritate, în legătură cu problemele la care era supus un scriitor. Interzicerea unui text la publicare sau discuțiile cu cenzura nu era cea mai mare problemă cu care se confrunta un scriitor după ce făcuse prostia să scrie ce-i trece prin cap. Automat respectivul devenea un paria. Nu mai era publicat, colegii de breaslă îl ocoleau, ciomăgarii de serviciu săreau să-i administreze bastoane de cauciuc pe șira spinării:

„La 14 Aprilie l-am întîlnit pe Vsevolod Vişnevski. El mi-a spus posomorît: «,Despre romanul dumitale există păreri contradictorii. Dar noi nu ne dăm bătuţi… În ce privește însă partea a doua, nu pot să-ți făgăduiesc nimic…» Partea a doua se referea la evenimentele din perioada 1937-1938; nemţii nu apăreau încă în roman. «Cine mă critică? Pentru ce?» Dar Vsevolod Vitalievici nu-mi răspunse nimic. În ziua de 20 Aprilie am aflat că partea 2 doua a romanului «Căderea Parisului» nu a primit viza de publicare. Vestea m-a indispus, totuși am hotărît să nu mă opresc din lucru mai departe.”

Situații precum cea încercată de Ilya Ehrenburg sînt cunoscute și de alți scriitori. Mihail Bulgakov, de exemplu, devine și el un ostracizat din cauza blocării unui text de către cenzură. Ca și în cazul lui Mihail Bulgakov, în cel al lui Ilya Ehrenburg intervine Stalin, Dumnezeul rușilor de la vremea respectivă:

„În ziua de 24 Aprilie şedeam și scriam capitolul 14 din partea a treia, cînd mi se telefonă de la secretariatul lui Stalin și mi se spuse să formez un număr: «Cu dumneavoastră va vorbi tovarăşul Stalin». Irina își scoase repede din odaie pudelii, care se apucaseră de hîrjoneală și de lătrat într-un moment nepotrivit. Stalin mi-a spus că a citit începutul romanului meu și l-a găsit interesant. Ar vrea să-mi trimeată în manuscris traducerea cărţii lui André Simon, ar putea să-mi fie de folos. I-am mulțumit şi i-am răspuns că am citit cartea lui Simon în original. (Mai tîrziu această carte a apărut în traducere rusă sub titlul: «Ei au trădat Franţa». În ce priveşte pe autor, Simon Katz, a fost executat la Praga cu puțin timp înainte de moartea lui Stalin.) Stalin m-a întrebat dacă am intenţia să înfăţişez pe fasciştii germani. I-am răspuns că în partea a treia a romanului la care lucrez acum descriu războiul, invazia hitleristă în Franța, primele săptămîni ale ocupației. Am adăugat: mă tem că partea a treia nu va merge, deoarece mi se interzice să folosesc cuvîntul «fascist», chiar cu referire la francezi, chiar în dialog. Stalin glumi: «Dumneata scrie. Și cu forţe unite, dumneata și cu mine vom căuta să facem să meargă şi partea a treia…». Liuba, Irina aşteptau cu nerăbdare: «Ce a spus?» Aveam o figură sumbră: «Curînd va izbucni războiul…» Bineînţeles am adăugat că în ce priveşte romanul totul este în ordine. Mi-am dat seama de îndată că nu literatura era problema principală. Stalin ştia că toţi vor discuta despre acest telefon. Era un fel de prevenire.”

Despre astfel de telefoane date scriitorilor cu probleme create chiar de regimul stalinist de șeful regimului, Stalin, s-a mai scris. Noutatea din acest caz e dată de faptul că la sfîrșitul lui Aprilie 1941, după cum scrie chiar Ehrenburg, „Stalin era alarmat”. De ce n-a luat măsuri de contracarare a invaziei? Voia să cîștige timp.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Fidel Castro vorbește cu liderii sovietici în engleză”

  • Fidel a fost un titan al politicii secolului XX. A fost omul care i-a tinut pe americani cu dintii la gard peste patruzeci de ani. Un erou al antiimperialismului. Punct.

  • Extraordinar serial, „Jukov”! Iar Stalin…este cea mai bună interpretare, de departe!!! M-am oprit la jumătatea episodului al XX-lea, doar ca să nu se termine și să mai am ce savura!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *