Serial. Am ajuns cu serialul qatarez Imam Ahmed Bin Hanbal pe la jumătatea sezonului 1, care e și jumătatea serialului. Dau aici peste multe momente despre Harun din serialul sirian Harun al Rached. Ca de exemplu, lovitura de stat pentru lichidarea Familiei Barmaki, relația cu Zubaida, interesul pentru cultură. Harun al Rached se încheie după Lovitura de stat. Serialul qatarez continuă și după moartea Califului cel Mare, dat fiind că viața și activitatea marelui Imam se întind pînă dincolo de califatul lui Al Mamun. Prin urmare, serialul se ocupă și de bătălia dintre cei doi fii pentru tron și de Inchiziția creată de Al Mamun pentru a înăbuși direcția tradițională a Islamului în favoarea variantei sale modernizate vecine cu laicitatea. Între cele două seriale se întinde prăpastia dintre o capodoperă și o producție religioasă, de dat de Ramadan. Confruntarea cu Barmaki din serialul Harun al Rached îmbrățișează aspecte dramatice. Califul Harun face față unei veritabile conspirații. Momentul e de ori-ori. În serialul Imam Ahmed Bin Hanbal motivația profundă lipește. Tăierea capului lui Jaffar și pustiirea Casei Barmaki par doar rodul unei intrigi din partea unuia dintre viziri. În absența conspirației din Harun al Rached lichidarea Casei Barmaki curge în defavoarea lui Harun. Multe dintre personaje apar și în Harun al Rached: Zubayda, Mansour. Ele sînt lipsite total de substanță, cum lipsit de substanță, ca un pachet de carton în care n-ai pus nimic, e și personajul central, faimosul Imam. Cu toate acestea merg mai departe cu vizionatul, deși o privire asupra serialului Osman mi-a semnalat că Osman are deja doi băieți mari, pentru că filmul are o valoare documentară deosebită. Din serial îmi fac o imagine asupra vieții religioase, avînd în centru faimoșii Șeici, viață dominată de imaginea studenților stînd jos în praf și ascultîndu-l pe Profesor, asupra vieții domestice, asupra vieții economice, chiar și asupra vieții morale. Abia acum realizez rolul crucial al bazarului în Califate. Ahmed Bin Hanbal a moștenit de la taică-său shop în bazar pe care-l închiriază pe bani buni. Bazarul e un spațiu și de mici întreprinderi, nu numai de prăvălii. Imamul e specialist în jurisprudența islamică. De multe ori îl abordează oameni simpli care-l întreabă ce soluție dă Coranul într-o anume chestiune de comerț sau de producție.
*
O vorbă a cuplului Ilf-Petrov valabilă și azi, dacă nu mai ales chiar azi:
„Fiecare idee bună își găsește negreșit prostul ei, care o duce cu perseverență pînă la absurd.”
*
Anti Război. Ziceam la un moment dat că nu merg mai departe cu Pe Donul liniștit, al lui Mihail Șolohov, deoarece proletcultismul paginilor despre activitatea de propagandă desfășurată printre cazaci de lăcătușul Stockman m-a pus pe fugă. Am trecut de aceste pagini și am ajuns la ceea ce s-ar chema oglindirea Primului Război Mondial. Paginile din Pe Donul liniștit despre Primul Război Mondial bat la scor pe cele ale lui Remarque din Pe Frontul de Vest nimic nou. Și asta pentru că paginile din Pe Donul liniștit sînt cele ale unui mare prozator rus. De la un capăt la altul în partea despre Primul Război romanul lui Șolohov e o meditație amară despre ieșirea lumii din țîțîni care e Războiul. Orice pacifist din lume găsește în acest roman argumente pentru a lupta împotriva Războiului. Șolohov surprinde în chip genial și harababura din Imperiul rus angajat în Război. Dacă luăm aminte la denunțarea sălbăticiei care e războiul și mai ales la denunțarea haosului din Armata Rusă mă întreb cum de n-a fost exploatat pînă acum Pe Donul liniștit de presa occidentală devenită trombon propagandistic împotriva lui Vladimir Putin. Și cum de nu i s-a semnalat lui Zelenski paginile din roman despre harababura din Armata rusă pentru a le folosi în serialul său propagandistic infinit.
Lasă un răspuns