La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Fiecare opțiune este pe masă! (scurt excurs în geopolitica zilei)

Războiul ambasadelor între Rusia și SUA

De la anexarea Crimeei în 2014 și la imixtiunea hackerilor ruși în alegerile americane din 2016 legăturile dintre Rusia și SUA s-au deteriorat continuu. Geneva a fost punctul unde cei doi lideri, Putin și Biden, s-au întâlnit în încercarea de a repara relațiile dintre cele două țări. Ei au lansat consultări pe diferite probleme printre care controlul armamentelor și securitatea cibernetică. Am vorbit în materialul Nuland 2.0 despre misiunea asistentului Secretarului de Stat al Statelor Unite la Moscova. Acum a venit rândul șefului CIA să poposească la Moscova pe care o cunoștea din perioada când era ambasador[1] acolo. William Burns s-a întâlnit cu un apropiat al lui Putin, unul dintre cei mai influenți oficiali ai Rusiei, vehiculat ca posibil înlocuitor, în viitor, al actualului președinte rus, Nikolai Patrushev. Biroul lui Patrushev nu a oferit detalii despre întâlnirea dintre secretarul Consiliului de Securitate al Kremlinului și directorul CIA, spunând doar că în cadrul ei s-a discutat stadiul relațiilor dintre SUA și Rusia. Un purtător de cuvânt al Ambasadei SUA a declarat că William Burns a condus o delegație de înalți oficiali americani la Moscova la cererea președintelui Joe Biden. Actuala întâlnire ne devoalează faptul că Victoria Nuland a eșuat în vizita sa la Kremlin sau în limbajul lui Putin relațiile dintre cele două state sunt ”destul de constructive”. De fapt Riabkov a spus că el și Nuland nu au făcut niciun progres în ceea ce privește normalizarea activității misiunilor lor diplomatice. Motivul? Normalizarea a fost împiedicată de mai multe runde de sancțiuni. Este clar că în condițiile actuale situația ar putea exacerba. Ministrul adjunct de externe rus Serghei Riabkov a deplâns decizia Ambasadei SUA de a înceta eliberarea de vize pentru non-imigranți ruși și a încurajat Washingtonul să trimită personal consular suplimentar pentru a relua operațiunile normale. Astăzi asistăm la urmările războiului ambasadelor unde au fost expulzați diplomați, și de o parte și de alta, și s-au luat măsuri care limitează activitățile misiunilor lor diplomatice. Toate acestea se întâmplă pe fondul tensiunilor tot mai mari din ultimii ani. Conform declarațiilor lui Riabkov relațiile dintre Washington și Moscova sunt la cote mai scăzute decât erau în timpul Războiului Rece. În războiul ambasadelor Rusia a interzis Ambasadei SUA să angajeze rezidenți locali ceea ce a implicat reducerea personalului consular cu 75%. Un înalt oficial american a declarat reporterilor că personalul ambasadei SUA la Moscova a scăzut de la aproximativ 1200 în 2017 la aproximativ 120. O reducere dramatică. Dar Rusia creează și alte probleme care afectează și Europa. O nouă construcție militară la granița cu Ucraina, construcție care ridică îngrijorări printre oficiali americani și cei europeni care urmăresc aceste mișcări iregulare de echipament și personal pe flancul vestic.

Van der Leyen în colțul roșu al ringului!

Inițial am vrut să încep articolul cu momentul european dar mi s-a părut interesant să scriu despre o întâlnire care se înscrie în Agenda Geneva și care, într-un fel sau altul, ne influențează și situația noastră, a europenilor. Începem să avem probleme din ce în ce mai mari în Uniune. Green Deal este marea găselniță a Comisiei Europene pentru soluționarea problemelor de climă. Definiția acceptată în mod curent este ca fiind ” foaia de parcurs a UE pentru a ajunge la o economie durabilă” (un set de inițiative și politici prin care Comisia Europeană și-a propus să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere al climei și poluării, până în 2050). Poate că ceea ce se întâmplă acum vine ca o materializare a Conferinței de la Rio de Janeiro din iunie 1992 care a statuat faptul că mediul și dezvoltarea economică sunt compatibile, având obiective complementare. Prin acordul internațional exprimat în Declarația de la Rio de Janeiro și adoptarea Agendei 21, dezvoltarea durabilă s-a construit în opțiune strategică globală pentru secolul următor, problema cheie a acestui concept constituind-o reconcilierea între două aspirații umane, susținând necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale dar și a conservării stării mediului, ca singura cale pentru creșterea calității vieți. De fapt acest set de politici ale Green Deal a închis termocentrale pe cărbune urmând și cele pe gaze și ne-a crescut instant costurile pe care le plătim pentru KWh de energie. În cadrul Pactului Ecologic European sunt prevăzute și alte acțiuni, la nivelul tuturor sectoarelor economice: investiții în tehnologii ecologice; introducerea unor forme de transport privat și public mai puțin poluante, mai ieftine și mai sănătoase; decarbonizarea sectorului energetic; îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor și multe altele care ne vor afecta traiul de astăzi. La conferința ONU privind schimbările climatice de la Glasgow/Scoția 100 de lideri au convenit să oprească tăierile ilegale de pădure până în 2030. Nu cumva este prea târziu? Încă un deceniu de tăieri poate pune pădurile virgine din România la pământ datorită corupției care pleacă conform proverbului ”peștele de la cap se împute dar de la coadă se curăță”. Mă rog dacă mai găsești pe cineva la… coadă! Proverbul prezent în folclorul multor state face referire la conducători dar și la obediența celor conduși. Traducerea lui pe înțelesul tuturor este: când un stat, o societate etc… eșuează, rădăcina cauzei trebuie căutată la lideri. Impunerea Green Deal-ului este o necesitate dar aplicarea lui în viteză este o nesăbuință! Diferențele de dezvoltare între statele europene occidentale și răsăritene sunt evaluat în timp undeva la 20-40 de ani și devin acum și mai greu de recuperat. Este un meci de box în care un partener luptă cu mâna fracturată. Haosul geopolitic se concretizează în transformarea UE într-un șvaițer deși unitatea este declamată la fiecare reuniune de la Bruxelles. Varșovia este cu sabia lui Damocles, mânuită de Von der Leyen, deasupra capului. Se așteaptă decizia Curții Europene de Justiție înainte de a se tăia fondurile din planul de redresare pentru încălcarea standardelor UE referitoare la statul de drept. Apelul liniei Berlin-Paris este unul de dialog, bine-înțeles dictat de cancelarul Angela Merkel, pe ultima sută de metri a mandatului. David Sassoli a instruit avocații Parlamentului să dea în judecată Comisia pentru inacțiune dacă aceasta nu reușește să declanșeze mecanismul până pe 2 noiembrie-afirmă Politico. Ce mă îngrijorează este războiul declanșat de Comisa condusă de Von der Leyen fără o bază juridică veridică. Nu țin partea Varșoviei dar primul ministru Morawiecki avertizează Comisia într-un interviu în Financial Time (dat în timpul unei nopți!) împotriva începerii unui „al Treilea Război Mondial”: „Ce se va întâmpla dacă Comisia Europeană va începe al treilea Război Mondial? Dacă vor începe al treilea Război Mondial, ne vom apăra drepturile cu orice arme pe care le avem la dispoziție”, a spus el. Și a adăugat, vorbind despre fondurile planului de recuperare: „Vom primi acești bani mai devreme sau mai târziu. Cu cât îi obținem mai târziu, cu atât mai puternică este dovada că există acest tratament de discriminare și o abordare de tip dictat din partea Comisiei Europene.” Avem oare așa cum pare la prima vedere o pedeapsă care se aplică polonezilor ? Și încă un eveniment delicat: dorința atât a Poloniei cât și a Lituaniei ca Bruxelles-ul să plătească pentru o barieră fizică (un gard de sârmă ghimpată) pe flancul estic al Europei, pe fondul unui val de migranți care intră în Uniune din Belarus. Urmează una două săptămâni să-i spunem incomode pentru Von der Leyen. Lituania a construit primi metri de ”gard ghimpat”.

Autonomia strategică în moarte cerebrală (!?)

Tot mai des se aude dinspre Paris cuvântul de autonomie strategică europeană. Annegret Kramp-Karrenbauer, Ministrul Apărării german, o voce puternică în grupul occidental al UE îi transmite lui Macron: ”uită-ți ideile despre apărarea Continentului de noi înșine” De fapt ea respinge brutal idea de autonomie strategică declanșată de președintele francez Emmanuel Macron. Retragerea SUA din Afganistan a creat o psihoză a securității europene pentru unii lideri care cer ca unitățile militare europene să opereze fără sprijinul americanilor în caz de conflict. În schimb Kramp-Karrenbauer susține că retragerea haotică a europenilor ne duce spre concluzia unei cooperări strict necesare cu americanii pentru a fi mai eficienți. Secretarul american al apărării, Lloyd Austin, răspunzând la o întrebare, la conferința recentă a miniștrilor apărării de la sediul NATO, a spus că depinde de europeni să descopere detaliile ambițiilor lor de apărare și planurile franceze de autonomie strategică. „Voi accepta ca UE să prescrie sau să schițeze capacitățile de care cred că au nevoie” a spus Austin. Ceea ce avem aici este o altă gaură în șvaițerul unității UE. Este important ca europeni să acționeze în cadrul NATO nu în afara Alianței. Folosind Acordul AUKUS care a lăsat industria franceză fără un contract de miliarde de euro președintele Macron își construiește o imagine de lider european promovând autonomia strategică. Va mai avea cinci ani la dispoziție să-și implementeze idea. Să fie clar, nu există cale de împăcare între francezi și americani, cel puțin deocamdată. AUKUS este o lovitura de grație cu implicații geopolitice pentru o fostă deținătoare de colonii în Asia. De fapt autonomia strategică a lui Macron este singura cale de a scoate America din Europa. Este în fapt îndeplinirea visului lui De Gaulle. Ceea ce Biden a făcut la Roma a fost o curtoazie pentru a atenua starea de conflict dintre Washington și Paris. Biden a folosit întâlnirea de la summitul G20 pentru a încerca să întoarcă pagina unei relații care a fost supusă tensiunii în ultimele luni. A reușit? Nu,  pentru că totul a fost curtoazie diplomatică. Parisul nu stă bine nici în relația cu Berlinul. Ceea ce se prefigurează este un conflict pe axa Paris-Berlin în zona coaliției militare aparținând NATO. Ministrul Apărării german, Kramp-Karrenbauer are o viziune diferită și spune că:  indiferent dacă se vorbește despre „autonomie” sau „suveranitate”, nu semantica conteazăDacă ideea din spatele frazei estene detașăm de America”, a adăugat ea, „atunci cred că aceasta este calea greșită”. Și iată cum pas cu pas se construiește modelul noului secretar general al NATO. Da, doamna Kramp-Karrenbauer, care a refuzat dorința lui Merkel de a prelua partidul, a devenit o posibilă candidată la această poziție, ceea ce ar uni motorul economic cu motorul militar al Europei.

Relația Vatican-Casa Albă o țintă a lui Biden rezolvată

La fel ca la întâlnire cu Macron s-au petrecut lucrurile și la Vatican, la întâlnirea Biden cu Papa Francisc. Biden are probleme cu episcopii catolici ai Americii, pentru că a susținut avortul iar aceștia nu mai vor să-i de Sfânta Împărtășanie. Episcopii spun că atât timp cât învățătura catolică numește sprijinul public pentru avort un păcat grav împărtășirea într-o stare de păcat este unul și mai grav. Înainte de această întâlnire a fost o navetă a clericilor catolici americani la Vatican pentru a lămuri situația. Între Papă și Biden, la recenta întâlnire, s-au discutat o serie de probleme de interes comun — pandemia, schimbările climatice, refugiații și migrații- avortul nu a fost cu siguranță pe agenda oficială și cred că înțelegeți de ce. Papa a enunțat sus și tare poziția sa referitoare la avort pe care-l aseamănă cu crima plătită sau cu eugenia nazistă. Cert este ca Papa îl consideră pe Biden un bun catolic care va continua să-și ia Sfânta Împărtășania în fiecare duminică. După mine această întâlnirea a refăcut o punte între Casa Albă și Vatican extrem de importantă, poate mai importantă decât legătura cu Macron având în vedere și faptul că actualul președinte este al doilea președinte catolic la Casa Albă în ultimi 50 de ani după JF Kennedy. Dar chiar dacă la un moment dat amintirile diferă între Francisc și președintele Biden, nu vom ști niciodată adevărul agendei discutate: papa – acest papă sau orice papă – nu vorbește despre conversații private, punct!

„La France n’a pas dit son dernier mot”

În Franța urmează alegeri în 2022 iar Macron are un candidat nu periculos, dar incomod care-i va face zile fripte: Eric Zemmour. Deși nu s-a declarat încă candidat la alegerile prezidențiale din Franța de anul viitor un recent sondaj Harris l-a pus cu 17%, înaintea tuturor celorlalți rivali ai președintelui Emmanuel Macron. Omul ține mitinguri în toată Franța la care fanii adoratori, în tricourile „Zemmour 2022”, scandează: „Zemmour Președinte!” Cartea lui La France n’a pas dit son dernier mot (Franța nu și-a spus ultimul cuvânt) a fost vândută în 150000 exemplare. Este suficient de popular ca să-l învingă pe Macron? Nu știm. El ”fură” din electoratul lui Le Pen iar mesajul său este unul tradițional al extremei drepte franceze. Ce trebuie să știm este că un peisaj politic fărâmițat pentru alegerile la președinție îl avantajează pe Macron. Zemmour este copia europeană a lui Trump și imaginea de clovn în oglindă a lui Boris Johnson. E Gaullist ca și Macron,  el fiind sigur că dacă Parisul nu va controla migrația, Franța va deveni un stat islamic. A fost una dintre temele preferate a lui Le Pen. Memorabil este ceea ce i-a spus de Gaulle lui Alain Peyrefitte[2]: „Musulmanii, te-ai dus să-i vezi, te-ai uitat la ei, cu turbanele și djellaba[3] lor? Dacă ar fi să-i integrăm, satul meu nu s-ar mai numi Colombey-les-Deux-Eglises, ci Colombey-les-Deux-Mosques” ” (”Era de Gaulle”, 1994). De Gaulle îi considera pe algerienii musulmani inasimilabili și nu a intenționat ca cetățenii din ”Algeria franceză” care emigrează în Franța să o transforme într-o zi într-o ”Franță algeriană” cu turbane, papuci și moschei. De Gaulle s-a opus din răsputeri migrației din Algeria și ideii de a da cetățenia franceză celor care au luptat alături de trupele franceze în războiul de independență și de eliberare al Algeria. Algeria a fost din 1830 până în 1962 colonie franceză.

No go zone!

În Franța actuală există peste 700 de ”no go zone”/zone inaccesibile datorită violenței la care sunt supuse autoritățile, zone în care poți intra numai cu armata/forțe speciale și cu mașini blindate. Molenbeek, cartier în Bruxelles, oraș unde este sediul Alianței NATO, este considerată o „zonă interzisă” (este ceea ce nord-americanii numesc ghetou). Zonele interzise din Franța și Belgia au un profil distinct. Sunt de obicei enclave etnice în orașe de altfel prospere. Sunt populate aproape exclusiv de musulmani. În Franța, aceștia sunt în mare parte musulmani din Africa de Nord și fosta Africa de Vest-franceză. Unii sunt cetățeni francezi, iar alții sunt rezidenți ilegali. Sunt zone fără lege sau poate zone cu un nou set de legi care le înlocuiește pe cele ale Franței seculare sau ale Belgiei! Conform unor surse din serviciile de informații franceze și belgiene sunt zone unde bandele domină și își câștigă existența vânzând droguri. Tinerii membri ai bandei caută sprijin la predicatorii islamici radicali care provin din țări precum Algeria și care sunt membri ai mișcărilor islamice radicale din țări precum Maroc și Iran. Imami prezenți acolo sunt finanțați de saudiți și iranieni. Locurile de rugăciune, conform serviciilor de informații franceze, sunt focare de activitate radicală și în același timp depozite de arme și explozibili folosite în atacuri teroriste.

Putin joacă la două capete în Orientul Mijlociu

Lipsa lui Putin de la ultimele două evenimente mondiale de la Roma și Glasgow nu a influențat cu nimic discuțiile dar a demonstrat faptul că nu sunt importante pentru Kremlin. A fost mai importantă discuția cu premierul israelian referitoare la Orientul Mijlociu. Putin i-a spus, într-o convorbire telefonică primului ministru Mario Draghi că pandemia s-a agravat în Rusia și că este mai potrivit ca el să rămână în țară, deoarece participarea la summit ar necesita ca un număr semnificativ de oficiali să călătorească cu el la Roma, potrivit unui oficial G-20 familiarizat cu apelul. La recenta întâlnirea a lui Putin cu Naftali Bennett, întâlnire care a durat 5 ore în loc de 2 ore planificate inițial, președintele Putin i-a recomandat acestuia să continue calea predecesorului său Netaniahu. De asemenea Putin l-a avertizat pe primul ministru israelian asupra campaniei de lovituri aeriene în Siria împotriva proxilor iranieni și a faptului că astea nu trebuie să afecteze infrastructura și administrația lui Assad în care rușii au investit. În ziua respectivă Putin a jucat la două capete. La unul erau israelienii, la celălalt erau iranienii. La Moscova doi lideri ruși importanți ministrul Apărării Serghei Șoigu și șeful de stat major, generalul Valeri Gerasimov, erau la taifas cu șeful forțelor armate iraniene, generalul Mohammad Hossein Bagheri. Se încheiau tranzacții cu echipamente militare de miliarde de dolari. În cadrul programului acestei vizite generalul Bagheri a poposit la cartierul general de comandă al Marinei Ruse la Sankt Petersburg și a fost escortat într-un tur al bazei baltice de la Kronshtadt, la 30 km vest de Sankt Petersburg, unde i s-a oferit șansa de a se îmbarca pe mai multe nave de război și submarine pentru o privire mai atentă și o înțelegere a tehnologiei utilizate. Ce au cumpărat iranienii? Au fost două pachete de echipamente militare: unul acoperea vânzarea către Iran a navelor de război rusești, inclusiv crucișătoare, distrugătoare de rachete dirijate și submarine; celălalt era format din avioane de luptă rusești avansate pentru forțele aeriene iraniene și o varietate mare de rachete. Iranul se pregătește de un viitor război și își modernizează marina pentru a face față concurentei țărilor din Golf în Marea Arabiei și în Marea Roșie dar și în Golful Oman. Prezența unei flote iraniene modernizate în Marea Roșie afectează direct securitatea Israelului dar și a rutelor maritime către  Orientul Îndepărtat.

Ținta finală Iranul!

Lumea analiștilor geopolitici așteaptă reluarea negocierilor între SUA și Iran. „Așa cum spunem întotdeauna, fiecare opțiune este pe masă”, a declarat secretarul de stat Blinken pentru emisiunea Face the Nation de la CBS, menționând că Iranul „înaintează agresiv” cu programul său nuclear producând din ce în ce mai mult material fisionabil suficient pentru o armă nucleară. Tot în acest interviu Blinken a adăugat că „Iranienii au spus că se întorc la discuții spre sfârșitul lunii noiembrie, vom vedea dacă chiar o fac. Asta va fi important”. Ceea ce se remarcă, spre deosebire de alte subiecte geopolitice, este faptul că există o „coordonare foarte strânsă” între președintele Biden, cancelarul german Merkel, premierul britanic Boris Johnson și președintele Franței Emmanuel Macron. „Toți lucrăm și cu Rusia și China”, a mai menționat secretarul de stat. Este o poziție pe care nu am mai întâlnit-o până acum. Soluționarea Acordului cu Iranul este opțiunea Casei Albe preluat din administrația Obama unde Biden a fost vicepreședinte. Avem o refacere a administrație Obama cărămidă cu cărămidă.

Revine diplomația în locul folosirii armelor. Pentru moment!

Biden declara: „Încă credem că diplomația este cea mai bună cale de a readuce programul nuclear în cutia în care a fost în temeiul acordului JCPOA. De asemenea, am analizat și alte opțiuni necesare dacă Iranul nu este pregătit să se angajeze rapid, cu bună-credință, să reluăm de unde am rămas în iunie, când aceste discuții au fost întrerupte de schimbarea guvernului din Iran și să vedem dacă putem reveni la un acord reciproc.” Ministrul iranian de externe a declarat că ”dacă Statele Unite vor să se alăture acordului nuclear de la Teheran din 2015 cu puterile mondiale, președintele Joe Biden ar putea emite doar un „ordin executiv”, a informat ziarul de stat iranian. Discuțiile dintre Iran și puterile mondiale, care vizează salvarea acordului, început în aprilie, sunt programate să se reia la sfârșitul lunii noiembrie, a declarat miercuri principalul negociator al Republicii Islamice. Fostul director al Mossad-ului Yossi Cohen, cu o voce calmă și liniștitoare a spus săptămâna trecută: „Cred că Iranul, până în prezent, nu este nici măcar aproape de achiziționarea unei arme nucleare. Acest lucru se datorează eforturilor de lungă durată ale unor forțe din lume”, a spus el, sugerând printre rânduri activitatea agenției de spionaj cărei i se datorează șirul de explozii și incendii care au lovit anul trecut site-urile nucleare ale Iranului și care ar fi fost concepute de Israel (și, prin urmare, de el însuși).

Post Scriptum: Imaginile din satelit ale companiei private americane Maxar Technologies au surprins în zonele Briansk și Kursk, de la granița cu Ucraina, o concentrare de forțe rusești puțin obișnuita în exercițiile militare ale Direcție strategice ruse de sud. Conform unor surse ale Politico este vorba de Divizia 4 Tancuri dotată cu modelul T-80U și cu artilerie autopropulsată, una dintre cele mai moderne unități militare ale Federație Ruse. Conform unei analize din revista Jane’s masarea unei unități militare de elită la granița cu Ucraina este ceva special, ieșit din calendarul exercițiilor militare rusești din zonă. În orașul Yelnia, mai la nord (aproape de granița cu Belarusul) potrivit Politico sunt masate trupe rusești a căror mobilizare a început în septembrie. Se pare că Putin vrea să tranșeze conflictul cu Ucraina după ce șeful Pentagonului Loyd Austin a vizita Georgia, Ucraina și România luna trecută. Tensiunile dintre Moscova și Occident s-au accentuat în ultimele luni. Marea Neagră, încet dar sigur, devine o zonă de conflict. Rusia este deja pregătită cu o zonă A2/AD în Crimeea care-i permite să controleze în proporție de 90% perimetru mării și de asemenea să interzică desfășurarea operațiunilor militare acolo. Răspunsul SUA a venit acum prin prezența în Marea Neagră a navei de război Mount Whitney, nava comandant a Flotei a 6-a SUA din Marea Mediterană, alături de distrugătorul USS Porter. Evenimentul a fost anunțat, aproape simultan, de Statele Unite și Rusia. Președintele Vladimir Putin a sărbătorit pe 4 noiembrie Ziua Unității Naționale a Rusiei[4] printr-o vizită în Crimeea anexată, atrăgând un protest dur din partea Ucrainei. La Kiev însă s-a auzit „Bine ați venit, #USSMountWhitney- Ucraina a cerut și sprijină cu fermitate o prezență sporită a partenerilor noștri din SUA și NATO în regiune”, a declarat ministrul de externe ucrainean Dmytro Kuleba pe Twitter. „În plus, 18400 de tone de diplomație sunt cu siguranță de ajutor în acest scop.” Vizita navei americane a coincis cu Ziua Unității Naționale. Alianța Nord – Atlantică a pregătit contramăsuri în cadrul unui plan denumit “Concept pentru descurajare şi apărare în zona euro-atlantică”. Regiunea Mării Negre este locul unde Rusia, Europa, Orientul Mijlociu, Balcanii și Caucazul se unesc – un loc unde democrațiile occidentale se întâlnesc cu agresiunea militară rusă la nord, influența economică chineză la est și instabilitatea din Orientul Mijlociu la sud. Marea Neagră și zona adiacentă Ucraina este unul din locurile preferate ale Kremlinului unde se testează credibilitatea Alianței NATO. Aici Kremlinul a tras noua Cortină de Fier a Europei. Vizita Secretarului Apărării al SUA o evaluez ca un semn al trecerii pe agenda Casei Albe și a Congresului SUA a unei strategii pentru Marea Neagră și zona adiacentă Ucraina/ Georgia. Angajamentul strategic al SUA sunt esențiale pentru a se asigura că Marea Neagră nu devine o ”gaură neagră” de securitate. Coagularea partenerilor din zonă este esențială pentru succesul unor operațiuni militare ulterioare. Vrem nu vrem suntem considerați lideri unei alianțe eterogene ad-hoc din care fac parte alături de România, Bulgaria și Turcia toate trei membre NATO, Georgia și Ucraina care își păstrează statutul de Enhanced Opportunity Partner/Partener de Oportunitate Îmbunătățită[5] (EOP) în cadrul Alianței, în timp ce Moldova este neutră din punct de vedere constituțional în ceea ce privește NATO. Complicată situație pentru România. Poate că și din acest motiv un guvern Ciucă ar fi de luat în considerare de americani(!?). Dar oare politicienii noștri înțeleg jocurile geopolitice de reîmpărțire a Europei din punct de vedere economic și militar stabilite de bilaterala Biden-Putin la Geneva?


[1] Burns este un diplomat veteran care a fost ambasadorul SUA în Rusia în 2005-2008 și a devenit director CIA în martie 2021.

[2] Alain Peyrefitte ( Najac , 26 august 1925 – Paris , 27 noiembrie 1999 ) a fost un politician , diplomat și scriitor francez .

[3] Djellaba sau jillaba, scrisă și gallabea, este o haină exterioară unisex, lungă, cu mâneci complete, care se poartă în regiunea Maghrebului din Africa de Nord.

[4] Ziua Unității Naționale este o sărbătoare publică creată de administrația lui Putin în 2004 pentru a înlocui Ziua Revoluției Comuniste din Octombrie, când tancuri, rachete și trupe defilau prin Piața Roșie din Moscova.

[5] Ucraina este acum unul dintre cei șase parteneri pentru EOP- oportunități îmbunătățite, alături de Australia, Finlanda, Georgia, Iordania și Suedia. În calitate de partener NATO, Ucraina a furnizat trupe pentru operațiunile aliate, inclusiv în Afganistan și Kosovo, precum și pentru Forța de răspuns a NATO și pentru exercițiile NATO. Aliații apreciază foarte mult aceste contribuții semnificative, care demonstrează angajamentul Ucrainei față de securitatea euro-atlantică. În calitate de partener pentru oportunități sporite, Ucraina va beneficia de oportunități personalizate pentru a contribui la susținerea unor astfel de contribuții. Aceasta include acces sporit la programe și exerciții de interoperabilitate și un schimb intensiv de informații, inclusiv lecțiile învățate din operațiunile militare ale NATO.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog