Fiecare ziarist încearcă să își promoveze necrologul în speranța că românii se vor speria mai tare

În lipsa unei plimbări la șosea ca pe vremea lui Nenea Iancu deschid televizorul, răsfoiesc online așa zisa presă dâmbovițeană și scriu acest pamflet despre vremurile pe care le trăim.
Editorialele încep în aceste vremuri pe un ton grav și fiecare ziarist încearcă să își promoveze necrologul în speranța că românii se vor speria mai tare. Este o goană după senzațional și nu după adevăr. Războiul biologic prin care trece omenirea s-a mutat în tranșee. Și se pare că armata în alb începe să aibă un aliat puternic și anume, vremea caldă, ca pe timpuri când sufereai de plămâni și erai sfătuit, asta numai dacă aveai un buget considerabil, să pleci în sudul Italiei. Cum această bătălie se dă astăzi la foc mai mocnit decât acum câteva săptămâni era imperios necesar să aflăm și noi știri despre alte domenii. Cum ar fi de pildă situația agriculturii pe fiecare cultură în parte. Nu de alta, dar ne paște un război economic și cum România, se spune în manualele de specialitate că poate să hrănească aproape triplu cât populația pe care o deține, trebuie să aflăm cum stăm la acest capitol vital.

O altă problemă este acest jaf fără precedent în istoria omenirii al pădurilor seculare. Acum că avem ordonanțe militare și restricții de circulație, zeci de camioane și garnituri de tren pleacă spre Înalta Poartă. Se tot vorbește de revenirea la o viață normală. Eu știu din istorie că în astfel de momente se fac niște comisii cu specialiști din fiecare ramură a economiei pentru a elabora un plan economic. Eu unul nu am auzit și nu am văzut nimic până acum. Ce sa mai vorbim de un sistem medical bine pus la punct cat de cat. La noi în spitale este o luptă de supraviețuire. La Cotroceni am senzația că îl revăd pe săracul Ludovic al XVI- lea care în pofida informațiilor trăia în altă dimensiune, care va să zică în globul său de cristal. Situația era foarte gravă, revoluționarii se pregăteau să îl ridice,  iar el era calm și de neclintit crezând că totul este o piesă de teatru. Din păcate revoluția l-a dus la ghilotină. Tot așa se prea poate ca să îl ducă la o ghilotină morală și politică și pe distinsul chiriaș de la Cotroceni. După ce ne sfătuia să schimbăm canalul și să stăm liniștiți că nu există nici un virus ucigaș și asta din ambiția de a avea toată puterea în mână, acum iese cu mănușile albe și ne ține discursuri care ar putea adormi și pe cel mai mare insomniac. Îmi și închipui momentul în care revoluționarii francezi veneau spre Versailles și bietul rege îi îndemna pe supușii palatului să schimbe canalul. Coronavirusul te-a luat stimate domn Președinte pe sus ca și pe regele Ludovic al XVI- lea! Am sperat cu toții că în 2014 o să reprezinți încarnarea lui Carol I și am avut de-a face cu reîncarnarea unui mic funcționăraș de primărie din timpul lui Caragiale, angajat la serviciul stării civile. Toți visați când ajungeți acolo să țineți totul sub control dar uitați să priviți la exemplele din istorie. Însă astăzi, când omenirea și țara noastră sunt într-un război orb am început să vedem puțin ațele care îți atârnă deasupra corpului. Ai fost de fapt ales administratorul unei colonii controlate de păpușarii tăi.

Când Columb a fost numit guvernator avându-l lângă el pe fratele său, toată lumea s-a bucurat. Așa s-a întâmplat și în noiembrie. Astăzi vedem ca și în cazul lui Columb, a fost cea mai nefericită alegere. Alături pe post de frate ca și Columb, îl ai pe un personaj hilar in persoana domnului Prim-Ministru. De mult mă întreb cu cine seamănă acest personaj și într-un final mi-am dat seama. Exact în anul în care urma să fie mistuit de flăcări centrul medieval al Londrei , 1866 , marele Moliere cu talentul său crea un personaj pe numele său Sganarelle. Acesta era un om simplu cu numeroase vicii care se trezește într-o bună zi datorită farsei făcute de soția sa că este luat drept doctor și odată pus în fața faptului împlinit este obligat să facă fața noii sale identități. Se pare că domnului prim-ministru al României i s-a jucat o farsă. Și nu este făcută de soție ca și în piesa „Doctor fără voie”, ci de soarta sau destinul care l-a pus în fața unei molime cumplite. Astfel primul ministru român a fost nevoit să fie doctorul unei națiuni aflate pe pragul disperării după 30 de ani de jaf ca la drumul mare.

Să ne aducem aminte! Era începutul anului și peneliștii erau pe cai mari. România scăpase de ciuma roșie și liberalii își frecau mâinile. Absolut nimic nu putea sta în calea cuceririi puterii absolute. Ce să vezi, așa cum amintea și Maestrul Cristoiu într-o tabletă video încărcată de optimism, a venit ploaia de la Waterloo, adică coronavirusul. În loc să tăiem răul de la rădăcină din primele zile ale lui februarie, de frica votului negativ dat de diaspora, Sganarelle, alias Prim-Ministrul României, a spus că coronavirusul este coronavirus și atât. Au murit oameni și vreau să știu cine răspunde pentru asta? Și dacă ai diabet sau cancer trebuie să mori pentru că cineva nu a avut curajul să fie om de stat și să ia masuri draconice? Asemeni lui Napoleon înfrânt mai ales de ploaie, Sganarelle de Dâmbovița înoată în propriile măsuri. Cel mai cumplit este atunci când liderul nu inspiră încredere ci senzația că bâjbâie, senzația că se chinuie să găsească soluții pentru această criză. A mai auzit cineva ce se întâmplă în cazul traficului cu femei și crimei Caracal , despre violența domestică care este în floare la noi ? Mai articulează cineva ceva? Despre măriri de pensie pentru oameni care au muncit și construit o țară în socialism, despre alocații si oamenii care înoată în noroaie pe străzi neasfaltate de 30 de ani ? Vorbește cineva de bătaia de joc la adresa altor bolnavi care trebuie să își procure medicamente și nu se găsesc? Euthyrox, vital pentru tiroidă, a fost livrat câte două cutii la fiecare farmacie. În schimb ne facem că ne transformăm actorii economici in creatori de măști și mănuși chirurgicale. Astăzi febra galbenă aflată la putere se întrece în incompetență. Puținii specialiști pe care îi avem în domeniul medical sunt contraziși de politruci de mâna a doua care ling la tv fundurile care i-a numit. Nu avem capacitatea să testăm în masă pentru că nu avem nimic. Totul s-a vândut sau s-a lăsat în paragină. Cine răspunde pentru acest genocid economic ? Dacă astăzi aveam de-a face cu un război clasic, România era cucerită în 24 de ore. Nu avem capacitate de a răspunde unei amarate de ploi de vară care inundă străzile orașelor, dar unei astfel de urgii biologice.

Singura speranța este la armata în alb și la vremea caldă . Apoi ne întoarcem la lupta pentru putere a unor oameni care nici ca vopsitori de vagoane nu sunt buni. Din păcate Romania a fost cu adevărat țară între 1859 și 1947, și chiar o perioadă în timpul socialismului când s-au construit atâtea lucruri . În rest , în toată istoria am fost conduși de oameni slabi, supuși marilor puteri. Vă aduceți aminte când eram sub dominația turcească ? Plecau carele cu flăcăi tineri pentru a face parte din onoranta armata a slujitului Padisah . În toamnă, Sparanghel Vodă a fost ales de românii care se află de 30 de ani în carantina neputinței. Astăzi Sparanghel Vodă dă voie carelor pline cu români să plece pentru a lucra pe plantațiile stăpânilor din vest. Ei scapă de coronavirus pentru populația lor care stă în case pe salarii, iar noi am scăpat de viitorii șomeri care pot să fie carne de tun. Totul făcut cu zâmbetul pe buze în numele schimbului economic corect și a unor contracte democratice făcute, vorba aia. Asta a fost cu adevărat cel mai dulce pupic de lingușire a autorităților române pe fundul moale și pufos al stăpânilor din occident. Cine critică plecarea lor poate să i se taie capul cu iataganul ca și în Evul Mediu când îndrăzneai să oprești trecerea copiilor la Dunăre în marea împărăție a Semilunei. Eu zic că există totuși o șansă să ne revenim economic dacă legalizăm prostituția și refacem Crucea de Piatră. Să rămânem optimiști în această luptă cu virusul și să avem o săptămână luminată pentru că vorba poetului Dinescu :

„Moartea s-a suit pe casa noastră
pune țigla și cîrpește fumul
zice aluatului trei vorbe și fudulul crede și se umflă
și vițelul abia fătat
îi linge
sare caldă din sudoarea palmei
și cimpoiul ce păstrează-n burtă răsuflarea
parcă se umple de-o mireasma necântata încă
moartea s-a suit pe casa noastră
moartea s-a suit pe casa noastră”.