File din istoria unui defunct institut de… istorie  

Sunt foarte curios cum va fi marcată în spațiul autohton împlinirea, la 8 mai 2026, a 105 ani de la înființarea Partidului Comunist din România (PCdR). Până atunci, supun atenției cititorilor câteva documente antedecembriste, care se referă la istoria unui răposat institut de… istorie, de la a cărui fondare se vor împlini, în curând, 75 de ani. Acest institut – care a funcționat într-o clădire improprie de pe aleea Alexandru nr. 23 (în anii 1954-1956 am studiat aici multe documente de arhivă, în vederea elaborării unor lucrări destinate unor studii universitare), a fost depozitarul unui număr imens de documente din care, cea mai mare parte, se află, în prezent (2026), în Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC). Le-am cercetat în perioada postdecembristă; am făcut copii după unele care m-au interesat în demersurile mele publicistice dedicate „descoperirii adevărului istoric”.

Unul dintre meritele incontestabile ale respectivului institut a constat în declanșarea mai multor operațiuni de publicare (e drept, selectivă, în funcție de „comandamentele” diferitelor perioade ale existenței PCdR și, apoi, PCR) a numeroase culegeri de documente. Am constatat, la ANIC, după cercetarea a sute și sute de texte, că respectivele culegeri au redat fidel documentele originale; în unele cazuri, s-au operat amputări, omisiuni.

Activitatea Institutului a făcut, deseori, obiectul unor scandaluri. În cele ce urmează, mă voi rezuma la gâlceava iscată în ziua de 4 decembrie 1961 (iată, se împlinesc, de atunci, 65 de ani!) în timpul Plenarei lărgite a CC al PMR, la care s-a dezbătut Raportul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful delegației române, care a participat la Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, reuniune desfășurată la Moscova, în octombrie 1961. Acel Congres a fost considerat (iluzoriu) încununarea procesului de destalinizare în URSS.

La Plenara lărgită s-a pus capăt Directoratului lui Constantin Pârvulescu (membru fondator al PCdR) la Institutul de Istorie a Partidului. Stenograma lucrărilor Plenarei explică, în bună măsură, de ce C. Pârvulescu a fost îndepărtat de la izvoarele „Istoriei PCR” și numirea în această funcție până la declanșarea Revoluției române din Decembrie 1989 a lui Ion Popescu-Puțuri, ilegalist, devenit, între timp extrem de flexibil, de obedient.

„Tov. C. Pârvulescu: Tovarăși, eu am avut greșeala în legătură și cu un instructor la Comisia Controlului de Partid – Muflic. Muflic lucrase într-o comisie de verificare la Constanța și, ulterior, la Tulcea și a fost adus de mine la Comisia Controlului de Partid (…) El a lucrat bine, avea un defect acest Muflic, era încăpățânat.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: În ce fel lucra bine el? Ce-a făcut el acolo, a făcut vreo răscoală în Dobrogea (se referea la perioada ilegalității – n.n.)?

Tov. C. Pârvulescu: Nu, tovarășe Gheorghiu. Eu vorbesc de munca lui, așa cum l-am cunoscut eu. A fost un membru de partid și a fost membru al comitetului județean.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Mulți erau membri de partid.

Tov. C. Pârvulescu: A fost membru în comitetul județean după ce, în 1939, mi se pare…

Tov. D. Coliu: Nu asta este important. Important este cum a lucrat și cum l-ați controlat la Comisia Controlului de Partid.

Tov. C. Pârvulescu: El a avut discuții cu colectivul și am fost sesizat că el face unele greutăți. Și greșeala mea constă că eu n-am controlat atunci și n-am luat măsuri de înlăturare a lui, ci, din contră, l-am promovat în muncă. Aceasta este o serioasă și gravă greșeală a mea.

Tov. D. Coliu: Dar ce poziție ai avut când a venit el cu memoriul lui Ghenadi (imediat se va vedea despre cine și despre ce era vorba – n.n.)?

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ce făcea el, într-adevăr, dacă a avut opoziție? În ce consta aceea?

Tov. C. Pârvulescu: Poziția lui, tovarășe, s-a concretizat că, într-o bună zi, a cerut să vină la mine. L-am primit și a venit cu următoarea: că uite, va să zică, îi sunt tovarăș de la Arhivă, Ghenadi, care cere să fie primit de tovarășul Gheorghiu. Am spus în legătură cu ce? Are o propunere, spune că trebuie să se convoace activiștii din ilegalitate care să ridice o serie întreagă de probleme față de conducerea partidului.

Tov. L. Răutu: Fără cei cu munci de răspundere.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Numai activiști din ilegalitate care nu aveau munci de răspundere în partid sau pe linie de stat (după 23 august 1944 – n.n.).

Tov. C. Pârvulescu: Fără îndoială că eu am rămas atunci surprins…

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Că la această adunare a «ilegaliștilor» să fie invitat Dej, numai lui i se făcea cinstea să ia parte la această adunare. Și în ce calitate ar fi trebuit să apară acolo Dej, tovarășe Pârvulescu? Dumneata doar ai avut memoriul lor.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Fără îndoială, probabil că veneau să aducă o serie întreagă de critici, acești așa-ziși «ilegaliști», voiau să-i impună părerea lor (…)

Tov. N. Ceaușescu: Dar ce-ai făcut cu memoriul acesta, tovarășe Pârvulescu? Îmi spui că l-ai combătut, l-ai lămurit, dar ce-ai făcut cu memoriul?

Tov. C. Pârvulescu: Memoriul, tovarăși, nu era un memoriu, erau vreo câteva puncte.

Tov. N. Ceaușescu: Cu alea câteva puncte?

Tov. C. Pârvulescu: Tovarășe, eu am avut intenția să-l predau, că era adresat tovarășului Gheorghiu, dar eu nu l-am înaintat tovarășului Gheorghiu.

Tov. N. Ceaușescu: Și ce-ai făcut cu el?

Tov. C. Pârvulescu: A rămas la Comisia Controlului de Partid.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Eu am fost obiectul criticii pentru adunarea de partid. Am fost obiect de critică la o adunare de partid, mi se aducea învinuirea că activiștii de partid au cerut audiență la Dej că au trimis un memoriu și nici până astăzi Dej nu a răspuns la acest memoriu. Eu declar Plenarei că nu am primit acest memoriu, am aflat abia din acea adunare de partid că mi s-a trimis un astfel de memoriu. Nici nu cunoșteam conținutul. Ulterior, după ce s-a clarificat despre ce este vorba, am luat cunoștință despre acest memoriu. Nu erau acolo câteva puncte, avea un anumit caracter politic acel memoriu.

Tov. Coliu Dumitru: Voiau să discute linia politică a partidului”.

În discuție se afla o adunare a ilegaliștilor, convocată în siajul deciziilor adoptate la Congresul al XX-lea al PCUS. Participanții urmăreau punerea în discuție a consecințelor cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la adresa acestuia formulându-se critici severe a căror concluzie consta în înlăturarea lui din funcțiile supreme de partid și de stat.

Mai notez că, potrivit HC nr. 136/12 februarie 1990, a fost desființat Institutul de Istorie a Partidului, ca efect al cunoscutelor manifestații anticomuniste de la începutul perioadei postdecembriste.