Henry Kissinger, la Davos: „Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni, înainte de a crea tulburări și tensiuni care nu vor fi ușor de depășit”

Filip Pruncu’

Se uită lumea la ce scriu și probabil își pune întrebarea, “bă da’ cine-i ăsta de își dă cu părerea atât?!”. Și pe bună dreptate, și eu îmi pun aceeași întrebare.
Mă uit la prezentările celorlalți invitați și văd oameni cu pregătire, cu studii, cu experiență, apoi mă uit la mine și zic… „ce dracu fac aici?!”
Dar răspunsul la această întrebare este de fapt simplu. Ce fac aici?
„Fac ce-am făcut și ieri
Și totdeauna ―
Mă bat cu vântul și mă cert cu luna…” – “Scrisoare” de Ion Minulescu

Îmi apăr interesul, dreptul. Cum spuneam într-un articol, scriu aici “pentru mine, pentru a-mi expune punctul de vedere. Dacă nu simțeam nevoia, nu aș fi scris și mi-aș fi văzut de ale mele, și credeți-mă că abia aștept să se termine nebunia asta și să revin la ele mele. Nu am vrut niciodată să încep să scriu despre politică sau să fiu pe platforme de jurnalism sau cum vreți să le spuneți, însă situația m-a împins aici, pentru că este vorba de ceva important pentru mine.”

Când am spus “important pentru mine” mă refeream la dreptate și la libertate, în special libertatea de exprimare, iar acesta “este un motiv foarte bun să mă ridic și să lupt pentru drepturile și libertățile mele (alea câteva pe care le avem, pentru că nu-i nevoie să intrăm acum în discuții cu substrat filosofic sau metafizic, să ne gândim ce-i aia libertate etc.).”
Bun. Dar cine sunt eu? Ca să-l citez din nou pe Ion Minulescu, “sunt o-mperechere de straniu și comun”, sau cum m-am descris pe blogul personal, “Crud şi blînd, mojic şi fin, murdar şi pur, intim şi străin, de-întelepciune şi prostie plin,, din toate-acestea sînt puţin, porc şi hulub, şarpe hain!”

Serios acum, nu aș putea să ofer o autodescriere foarte clară, fiind destul de schimbător. Sunt un paradox sau cum spun americanii, “a walking contradiction.”
Să rămân la descrierea simplă? Mă numesc Filip, am 30 de ani, sunt din București și din 2005 scriu sub diverse pseudonime, printre care și Pruncu. De ce scriu? Din nevoie. Am adoptat un stil liber și natural de exprimare, pe care-l folosesc în mare parte pe blogul personal (din 2011 până în prezent), dar îmi pot adapta stilul în funcție de subiectul pe care îl tratez și locul în care îl public.
În 2009 am scris o carte pe care am publicat-o independent, în format fizic, pe o platformă din America, însă am decis la scurt timp să o scot din publicare cu intenția de a o dezvolta. Cartea în sine nu s-a mai dezvoltat și republicat, în schimb m-am dezvoltat eu ca și persoană, ca și scriitor, ca și gânditor – autodidact. Am mai scris două cărți pe care nu le-am publicat încă, însă sper ca în viitorul apropiat să vadă tiparul.

Am contribuit cu articole în diverse publicații de pe internet, inclusiv într-o carte publicată la o editură din America.
Am mai avut multe alte implicări, însă momentan cred că este de ajuns. În plus, nu vreți să știți chiar totul, curioșilor! Unii ar face infarct, alții spume la gură, alții m-ar căuta cu torțele. Dar este ok!

Mai multe despre mine prefer să nu spun aici, dar ce este important de știut este că sunt o persoană care încearcă să își înțeleagă viața și să-i dea o formă mai bună folosind scrisul ca metodă (printre altele).

Pe lângă asta, sunt tot ceea ce poate a fi un om normal. Am abilitatea de a mă integra în orice grup de oameni, nu am nicio problemă cu nimeni, indiferent de rasa lui, religia lui, orientarea sexuală, vârsta, subcultura etc. Am și am avut prieteni de toate tipurile. Ce mă interesează la un om este ca acesta să fie bun. Ce nu suport însă, este răutatea, falsitatea și prostia. Acestea cred că ar fi trebuit să apară și în cele 7 Păcate Capitale. Dar cum s-au tot făcut modificări de-a lungul istoriei la aceste 7 Păcate Capitale, poate în curând vor fi și acestea incluse.


Articolele autorului:

Statisticile eronate ale cioclilor apocaliptici

Cioclul și superstarul pandemiei, medicul specialist psihiatru Gabriel Diaconu, ne prezenta, în data de 4 aprilie 2021, o statistică tulburătoare, care a fost preluată de către ziare.com[1]. Mai exact, ne ...
Citiți tot articolul →

Lumea academică în pandemie

Vorbeam în articolul anterior despre cei ce se perindă prin universitățile românești, deși n-am specificat că era vorba atât despre studenți, cât și despre profesori. Masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori, academicieni ...
Citiți tot articolul →

Vacciniști vs. Antivacciniști

Am mai scris aici despre felul în care pandemia ne-a divizat[1] [2], însă ultimele luni au devenit atât de intense încât nu se putea să nu postez un articol despre ...
Citiți tot articolul →

Despre originea virusului și pericolul din spatele cortinei

Chiar după ce am terminat de scris partea a doua din articolul „Explozia cazurilor, problemele spitalelor și proasta gestiune a pandemiei”[1], voiam să scriu un nou articol în care să ...
Citiți tot articolul →

Explozia cazurilor, problemele spitalelor și proasta gestiune a pandemiei – Partea a doua

Pentru a continua ceea ce vorbeam în articolul anterior, trebuie să revin puțin la Iohannis, guvernul lui, parlamentul lui. Dacă politicienii sau medicii de alte specialități vor continua să facă ...
Citiți tot articolul →

Explozia cazurilor, problemele spitalelor și proasta gestiune a pandemiei (Prima parte)

Pot auzi acum vocea interioara a Corei Muntean când deschide acest articol: “Iar a scris ăsta romane!” Și voi, dragi cititori... să mă iertați! Scriu mult, știu. Nu știu câți ...
Citiți tot articolul →

Despre inepții și posibile soluții

Astăzi citeam despre declarația doamnei Alina Mungiu-Pippidi[1], care îl propune pe Raed Arafat ca prim ministru și dorința dânsei de a instaura o adevărată dictatură medicală. Cu tot respectul pentru ...
Citiți tot articolul →

Pandemia a scăpat de sub control, la fel și autoritățile

Să mă iertați, dragi cititori, că iar vin cu un articol prea mare, însă de câteva zile dau în clocot, am încercat să mă țin departe de nebunia din ultimele ...
Citiți tot articolul →

Tragicomedia vaccinării

Ei bine, astăzi nu vin cu niciun articol spectaculos, „incredibil”, „senzațional” sau „breaking news”. Vin să fac puțin mișto de presă și de autorități. Îmi permiteți? Da? Vă mulțumesc frumos! ...
Citiți tot articolul →

Arată că îți pasă, salvează lumea! Oare?

În data de 28 decembrie 2020 scriam în articolul „Da’ tu te vaccinezi?”[1] despre situația nefirească în care eram, încât ne certam peste tot în legătură cu vaccinul, cine e ...
Citiți tot articolul →

Adevăratul dezastru va fi că ne îndreptăm către o lume în lanțuri

Deciziile politice pentru sănătatea publică în timpul pandemiei au fost contestate în toată lumea, mai mult sau mai puțin. Important, după părerea mea, este cât de mult au fost justificate, ...
Citiți tot articolul →

Experți în predicții apocaliptice

Mă tot uit la presa românească și la experții în epidemiologie care, de fapt, nu sunt epidemiologi… sau experți. Două exemple excelente ar fi Octavian Jurma și Gabriel Diaconu. Unul ...
Citiți tot articolul →

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog