Filmul atacului asupra Ambasadei României la Kabul, sau de ce încă sunt așteptate scuzele și demisiile de onoare ale președintelui Iohannis și ministrului de Externe, Mănescu

Află, dragă Carmen, fată, că sunt fruntaș pe armată

Ambasada României la Kabul se afla într-un campus de bucătari nepalezi, la mare distanță de centrul diplomatic fortificat al orașului. Klaus Iohannis și Ministerul Afacerilor Externe, marii coordonatori pe „politici externe”, sunt direct responsabili pentru că au menținut o reprezentanță diplomatică a țării într-o zonă neprotejată de zid („nemilitarizată”), expusă atacurilor. În 14 ianuarie 2019 (luni), un atac cu bombă dus la îndeplinire în zona dintre Ambasada română și zona fortificată pentru străini Green Village, a distrus parțial clădiri din proximitatea Ambasadei. Numai 8 luni mai târziu, în 2 septembrie 2019 (luni), talibanii au atacat, dintr-un punct aflat la cca 3- 400 metri distanță de locul primului atentat, campusul unde se afla Ambasada: în timpul atacului, un cetățean român a murit și un altul a fost grav rănit.

Nici președintele Iohannis, nici guvernul Vioricăi Dăncilă 

… și nici SRI – un serviciu extrem de bine finanțat cum este cel condus de Eduard Hellvig, nu au catadicsit să caute o soluție pentru mutarea Ambasadei într-o zonă fortificată, după atacul din ianuarie. Pe lângă condoleanțele pentru românul mort la Kabul, președintele Iohannis și ministrul de Externe Ramona Mănescu ar fi trebuit să prezinte scuze și demisiile de onoare: asta, pentru eventualitatea că în administrația de trândăvie bugetară a lui Klaus Iohannis mai există onoare. În iulie 2018, ca om ajuns întâmplător șef al Armatei, Klaus Iohannis lua parte la o excursie de succes în Bruxelles, la un Summit NATO care includea întâlniri pe formatul Resolue Support Mission în Afganistan: cu acest prilej, Iohannis reînnoia, într-un limbaj de lemn lustruit, angajamentele de sprijin ale României. Cât de valoroase mai rămân, însă, promisiunile unui stat care nu este capabil să asigure securitatea propriilor cetățeni, dar pretinde că poate asigura securitatea din alte țări?

În seara zilei de 2 septembrie 2019

… înainte de orele 21, un tractor a înaintat dinspre artera 1 Mai (autostrada Nangarhar) în direcția Strada Rusiei, a oprit în apropierea unui checkpoint care controla accesul spre Green Village (un perimetru apărat printr-un zid, unde locuiesc contractori străini) și Kabul Customs and Revenues (Fiscul local) și a fost aruncat în aer de șoferul taliban. Deflagrația a aprins o stație de combustibil situată în zona opusă, în Qabel Bai, la mică distanță de campusul „protejat” cu un gard unde se afla Ambasadei României, iar uriașa explozie care a urmat și care a fost auzită în întreaga capitală afgană, a distrus case din cele două cartiere, a avariat zidul Green Village și sediile unor afaceri străine, și a pulverizat campusul. Explozia s-a produs într-o zonă unde se intersectează cartierele Qabel Bai și Ali Mardan Qala și de unde pleacă Jalal Abad Rd, o arteră cu afaceri străine și locale, care face legătura cu autostrada spre orașul Jalalabad. Potrivit evidențelor locale, nu s-au folosit „mașini-capcană (…) cu tot tacâmul” și atacul nu a fost în noaptea de 2 spre 3 septembrie, cum declara ministrul Mănescu în fața jurnaliștilor care croșetau știri: talibanii au folosit un utilaj greu încărcat cu bombe căptușite cu șrapnele de metal, iar în 2 septembrie, înainte de ora 21 locală (!), un militar din forțele afgane își îngăduia o fotografie „selfie” lângă ambasadorul României, Gâmbuțan, care era deja condus spre evacuare.

La aproximativ 10 minute după deflagrația

… de lângă zidul Green Village, potrivit unor surse locale, un grup de cinci talibani înarmați cu grenade și arme ușoare, au înaintat spre campusul unde se aflau Ambasada, precum și sediile unor contractori sau bivuacuri de muncitori străini (în special, nepalezi). Nepalezii sunt bine reprezentați în trupele auxiliare, în campaniile conduse de SUA în Irak și Afganistan: marea majoritate sunt recrutați, pe salarii inferioare celor oferite angajaților români, ca bucătari, frizeri sau agenți de securitate pentru diverse obiective interne precum ambasadele, sălile de masă, accesul spre baze întărite sau chiar controlul unor rasteluri unde se verifică muniția armelor.

Surse oficiale afgane au insistat că

… niciunul dintre cei cinci talibani nu a reușit să pătrundă în incinta Campusului, ei fiind eliminați ulterior de o unitate a forțelor speciale afgane ale Armatei (ANA) și de militarii sosiți la fața locului. Cei cinci talibani au fost în permanent contact telefonic cu comandanții lor, iar ultima confirmare a faptului că erau în viață, înainte de stingerea focurilor de armă, a fost anunțată de talibani la două ore și jumătate de la declanșarea atacului. Potrivit unui bilanț oficial, în timpul atacului au murit 18 persoane (între care un român din personalul Ambasadei, doi britanici și cinci nepalezi) și 119 răniți, bilanț care includea un al doilea român: nu este clar dacă nepalezii decedați fuseseră angajați pentru paza ambasadei române sau locuiau în campusul atacat.

Potrivit unor site-uri „rezist” din România

… în 4 septembrie 2019, la două zile după eveniment, ministrul Mănescu vorbea despre „atacul terorist de la Kabul care a vizat Ambasada României”, despre un „asalt susținut timp de câteva ore (nota bene – asediu, n.n.)”, respectiv despre o clădire a Ambasadei care nu mai poate fi utilizată. Singura informație reală era cea referitoare la distrugerea (aproape integral) a sediului diplomatic. Impardonabil, perechea Iohannis-Mănescu asimilase practic imaginea unei țări care pierduse într-un atac un agent de securitate cu imaginea unei țări devenită deja un „vârf de lance” al luptei anti-teroriste din Afganistan: legitimându-se cu amploarea unui atac terorist presupus îndreptat împotriva României, Klaus Iohannis și guvernul-fantomă al Vioricăi Dăncilă se doreau percepuți ca fiind „activi” și scontau probabil pe puncte electorale scoase chiar și dintr-o tragedie: vremuri rușinoase, cu lideri politici produși de o democrație necoaptă.

Dacă ar fi avut informații verificate 

… la fața locului și un contact permanent cu autoritățile afgane, România ar fi descoperit că, în Afganistan, atacul era văzut diferit de modul cum îl prezentase Mănescu: nu a fost un „asediu de câteva ore” cum cred Mănescu și Iohannis, ci un atac izolat rapid, care s-a disipat și „spart” undeva lângă împrejmuirea exterioară a campusului. Probabil, dacă la Kabul ar fi intervenit polițiștii din Caracal, conduși de procurorul „rezist” Popescu, filmul intervenției ar fi fost ceva mai lung și ministrul Mănescu ar fi fost confirmat în informațiile sale eronate, care coincideau cu cele ale lui Iohannis. Ceea ce a solicitat cu adevărat un timp mai îndelungat a fost evacuarea a câteva sute de rezidenți (peste 400) din perimetrul Green Village afectat de explozie, respectiv din campusul atacat și zona adiacentă. Cel mai probabil, rezidenții au fost transferați în baza întărită Sullivan, aflat în apropiere, unde au fost cazați o perioadă și constructorii americani de infrastructură din Afganistan.

România secretizată de administrația Iohannis

… prin Serviciul Român de Informații (SRI) trăiește masiv din presupuneri, din zvonistică și din „expertiza” unor oameni care cunosc vag pentru ce sunt plătiți. Lista inutililor în cazul de la Caracal (oameni din Parchetul local, Poliție, STS, INML sau DIICOT), acolo unde este investigată dispariția a două tinere, poate fi completată cu lista inutililor din cazul românului decedat în atacul talibanilor din 2 septembrie 2019, din Kabul- Afganistan, listă care este deschisă de de președintele țării, Iohannis și de ministrul Afacerilor Externe, Ramona Mănescu. Pentru acel caz, fătucile din Divizia „Copy-Paste” a Diviziei Presă, „analiști militari” anteniști afiliați serviciilor dar și „experți strategici” la kilogram de la  SNSPA, au preluat fidel de la Ministerul de Externe informații care nu se regăseau „pe teren”, la Kabul. În pofida speculațiilor „analiștilor”, este cert că nicio altă țară nu mai avea reprezentanță diplomatică în acea zonă de risc, așa încât singura care a raportat pierderi „diplomatice” a fost „proasta cu bani a Europei”, România. Dealtfel, cristoiublog.ro a dezvăluit în 7 septembrie că România își înjghebase Ambasada la mare distanță de centrul diplomatic fortificat din Kabul, la aproximativ o oră de mers pe jos. Ambasada Bulgariei, de exemplu, se află la o oră de mers pe jos de cea a României, în aceeași zonă cu ambasadele Canadei sau Statelor Unite, în zona diplomatică întărită Wazir Akbar Khan, pe strada 15.

Serviciul Român de Informații Externe (SIE) 

… condus de Gabriel Vlase (PSD) și Serviciul Român de Informații (SRI) al lui Eduard Hellvig (PKI – Partidul Klaus Iohannis, n.n.), au eșuat în prevenirea evenimentului, cu toate că zona Qabel Bai a mai fost ținta atacurilor talibane. Finanțat generos de la buget de toate guvernele României, SRI (ca și SIE) se subordonează Consiliului Suprem de Apărarea Țării (CSAT), iar profesioniștii serviciilor, în fața cărora tronează Klaus Iohannis și prim-miniostrul Dăncilă, ar fi putut pune în discuție vulnerabilitatea Ambasadei de al Kabul. La câte cheltuieli inutile suportă bugetul public al unei țări netransparente, condusă cu un președinte-turist, efortul financiar pentru un nou sediu diplomatic ar fi fost cvasi-insignifiant. În cazul atacului Ambasadei din Qabel Bai, rezolvarea problemelor s-a rezumat, însă, la declarații de microfon, cu condoleanțe, decorații post-mortem și „sincere îngrijorări” ale lui Iohannis pentru starea românului rănit.

De lângă Iohannis, fosta absolventă a Academiei SRI

… Ramona Mănescu, nu a uitat să avertizeze fătucile, guguștiucii de presă și jurnaliștii că, dată fiind „natura sensibilă și complexă a situației”, MAE „recomandă ca informațiile pe această temă să fie tratate în spațiul public cu maximă responsabilitate şi prudenţă”. Așteptăm cu încântare ziua când Mănescu își va face ei însăși aceste recomandări, ba mai mult, le va și aplica: eventual, pe informații verificate.