Filmuleţul lui Patriciu în varianta arabă

Cu ani în urmă, pe parcursul unei călătorii de documentare în Israel am avut posibilitatea de a călători în teritoriile ocupate de pe Înălţimile Golan.
Am putut sesiza astfel stare de spirit din Israel faţă de înălţimile Golan. Însoţitorul meu a insistat pe forţa Armatei israeliene, care a dat posibilitatea cuceririi Înălţimilor Golan în timpul războiului din 1967.

Imaginea de forţă în raport cu lumea arabă, considerată slabă în plan militar, se regăseşte şi în intervenţia împotriva flotilei.
Gazdele siriene mi-au oferit ocazia unui călătorii la Înălţimile Golan în timpul vizitei dintre 28 mai – 4 iunie 2010.
Ajuns, împreună cu confraţii din delegaţie la Quneitra, oraşul distrus de israelieni în timpul retragerii din 1973, şi mai ales la fîşia care desparte Siria din teritoriile ocupate, vegheată de ONU, am avut posibilitatea de a vedea Înălţimile Golan dinspre Siria.

Păstrarea orăşelului distrus în 1973 aşa cum a fost lăsat de Armata Israeliană, explicaţiile date de însoţitorii de pe plan local lasă să se întrevadă imaginea folosită de Siria şi de ţările arabe în general în confruntarea cu Israelul.

În timp ce Israelul joacă din plin cartea forţei, ţările arabe joacă din plin cartea victimei.
O realitate desprinsă cu putere în cazul evenimentelor din 31 mai 2010.

Asaltul asupra flotilei n-a fost o acţiune scăpată de sub control.
A fost o acţiune subscrisă imaginii de Forţă.
Ţările arabe au exploatat de îndată imaginea – de altfel reală – de victimă.

În lumea de azi însă bătălia mediatică a devenit mai importantă decît o bătălie militară pe teren.
Administraţia Obama a sesizat prima că în contextul bătăliei mediatice planetare, imaginea Americii de Jupîn al Planetei riscă să fie catastrofală.
Să nu-şi dea seama politicienii din Israel că imaginea de forţă sfidătoare riscă să fie catastrofală chiar pentru securitatea Israelului?!

Pagini: 1 2 3