Fotbal cu frâna trasă

Am zile când duc câte o față tristă la plimbare, unele se asortează cu cizmele, care de la o vârstă încolo strâng. Madam Atena încălța numai sandale, foarte la îndemână când singurul urmaș al lui Ulise nu știa să citească nici măcar busola. Fața tristă suferă, deasemenea, de ceva complicații gravitaționale, căutând o scurtătură către coșul pieptului. Dumnezeu m-a văzut și mi-a zis:

-Bă, iar ai citit Cervantes!

-Vai mie, m-am uitat la un meci de fotbal.

Dumnezeu a scris și a semnat nota de plată, iar trebuie să am grijă la transferuri.

Ajunsă la serviciu, șeful a aruncat doar o privire și m-a anunțat că m-a înscris la un curs despre traume emoționale. Mi-am luat geamantanul și am plecat.

M-am așezat la una din mese, ne-am dat jos gecile: toți ceilalți erau îmbrăcați în echipament azuriu. Organizatorul cursului ne-a întrebat ce înțelegeam prin traumă emoțională: Liverpool a pierdut meciul de etapă cu Manchester City, cu trei la zero, iar eu stăteam la masă cu trei băieți și o fată îmbrăcați în treninguri Manchester City, originale. Lucrau pentru asociația de caritate a clubului. Dacă nici Dumnezeu nu știe cum stau lucrurile, atunci cine?

Sămbătă eram deja pe jumătate antrenată emoțional. Dintr-un acces de generozitate, pe care cu greu mi-l permit, de la înmulțirea taxelor, am încercat să-mi cumpăr acces la canalele TV românești. Trei furnizori de card mi-au refuzat plata. România o fi crezând că e în UE, dar la afaceri tot în Africa e. Doi dintre furnizori au ignorat complet tranzacția, angajatul uneia dintre bănci m-a sunat.

-Te-au întrebat care e parola?

-Nu.

-Le-ai dat bani?

-Nu.

-Știi despre ce vorbesc?

-Da.

Aici s-a prins că vorbeam cu accent.

-Da’ tu vrei să cumperi, nu-i așa?

-Vreau să văd un meci, care pe Sky m-ar costa mai mult.

-Treaba ta.

Am dat banii, dar chiar înainte de a da România gol, s-a oprit transmisia. Mi-au dat drumul la sfârșitul meciului. Am văzut frânturi de meci, defazate cu pi pe patru, din mila unor sateliți cărora le-am scurt-circuitat memoriile capitalist-feroce.

Când, după meciul cu Austria, nea Mircea a zis că băieții au jucat cu mintea, nu am crezut că de-acum punem mentalul la bătaie. Oricum a fost mult de gândit, de s-a dat gol abia în ultimul minut de prelungiri. Probabil că nea Mircea a vorbit cu mințile, la antrenament, dar a uitat să traducă. În algoritm, că acum algoritmii umblă ca și caii verzi pe pereți, nu știi dacă după avocado sau mătasea broaștei!

În prima repriză a părut că mințile se conectaseră la joc; am felicitat și vânturile și valurile, până s-a trezit Gică contra, un fel de taifun sau ceva. În a doua repriză, minților li s-a aplecat, cică ar fi mirosit a scandări la oftică pe stadion. Când bosniacii ne-au huiduit imnul național, a ce-o fi mirosit? Că și atunci minților li s-a aplecat, nu știm dacă și-au luat concediu de maternitate, dar cu siguranță nu au făcut pui, după cum arată acum grupa. O grupă la a cărei componență au participat, cu rugăminți, toate acatistele României.

E drept că s-a văzut un pic de Maglavit, când, la golul lui Ghiță cu Austria, un cetățean a început să cânte, în biroul gsp-ului parcă, că vrea o minune. Nea Mircea ar fi trebuit să ia toți holografii cu el, în Bosnia. Ne-a spus că nu se teme de meciul cu Bosnia, contând probabil pe faptul că mințile sunt serioase. Doar că în repriza a doua a început să urmărească meciul și scutul de la Deveselu … și a perturbat mentalul de învingători al echipei! Între timp, dronele ucrainene au aruncat cu castraveți murați și cârnați pe canalul Bâstroe, ca să nu moară de foame donațiile americane.

Io când v-am spus că l-au pus pe nea Mircea antrenor ca să-l facă de râs, nu m-ați crezut, mai bine consulta oracolul de la Bălcești! Poate nea Dragomir a simțit ceva … Mă, dar a mai mare realizare, scumpă ca mai toate realizările, a coruptului fotbal național și internațional, VAR-ul, vede tot, dar tot cum vor unii; s-a dat și el cu interesele financiare și politice! Ca să nu mai zic de blaturile cu casele de pariuri … și apoi iar vor fi plânsete și durere, când oamenii de răspundere din fotbalul mare vor merge încolonați la pușcărie. Păi, dacă minte aveți numai în exchange, iar picioarele nu se prea pricep, doar nu credeți că vă vor plăti cauțiunea sfinții?

Meciul României cu Bosnia a fost ca intrarea în UE: am sărbătorit golul de protocol, după care ne-au luat și punctele, și locul, și unora și mințile.

Pe deasupra, Nea Mircea mai are și un amic ucrainean, cu interese în metalurgie. Pentru intrarea în UE, britanicul Blair a cerut combinatul siderurgic Galați, pentru clienți și comision. Tot Blair l-a școlit și pe Ponta, despre cum se poate trăi din comisioane personale. Cireșica lui Blair era un avocat atât de căutat, de mă și mir că nu a fost listată la bursă! Toți acești filantropi cer bani ca să participe la strângeri de fonduri pentru săraci, laolaltă cu toți foștii președinți ai Americii și neamurile lor. Bosnia a ajutat la distrugerea Iugoslaviei. Vestul a preferat dintotdeauna băieții răi, care și-au făcut treaba pe bani puțini, după care și-au pierdut ușor urma, în complicații de situație.

În legătură cu chestiile astea mentale, credeți că au ajuns să folosească, și în fotbal, perturbatori de energie? Întreb pentru un prieten, că eu nu cred decât în conspirații dovedite de Loteria Română.

La hidrocentrale stăm bine; nu le mai vindem și atunci ne duce apa la Cupa Mondială de fotbal de anul viitor. Hai, Vidrarule, că se poate!