Însoțit de un comando de pădurari, asta păreau a fi după îmbrăcăminte, Klaus Iohannis a descins în pădurea din Bolintin-Vale, unde a pus cruce campaniei naționale de împădurire „O pădure cât o țară”.
Trupa și-a făcut intrarea în luminiș, că doar nu s-au dus în inima pădurii, precum haiducii, doar că nu aveau cămeșa ruptă-n coate și nici părul dat pe spate. Dar aveau mască.
Președintele a fost singurul care nu s-a încălțat cu cizme, ci cu bocanci. Aceștia l-au ajutat să bătucească bine pământul în jurul unui fir firav de puiet, pe care l-a plantat.
Și aici au avut planșe, dar nu a fost Ludovic Orban să explice ca la tablă, iar în locul pupitrului au pus un microfon.
Pe tot parcursul declarațiilor, Iohannis s-a jucat cu verigheta pe deget. Potrivit „Cărții gesturilor”, joaca cu verigheta înseamnă că, inconștient, cel care face asta se gândește la soție.
Pădurea ca pădurea, soția ca soția, dar gândurile președintelui sunt acaparate de virus. „Sper să reușim cu ajutorul vaccinului să scăpăm în câteva luni de zile de pandemie și la anul să avem acțiuni multe, multe acțiuni de plantare de pădure, unde să participe și mulți voluntari”, a spus Iohannis.
Nu are niciun fel de emoții cu suspendarea sa din funcție și consideră că este „o poveste cam „fumată”, dacă îmi permiteți să mă exprim așa, foarte informal”.
Președintele și-a botezat copacul plantat „România de mâine” și se va întoarce să vadă dacă a prins rădăcini sau s-a uscat.
Lasă un răspuns