Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Frâne morale pentru fantezii debordante

De când am aflat de potențialul chirurgiei genetice, fantezia noastră a prins aripi. Visăm la câte și mai câte. La cum să vindecăm cancerul și să scăpăm de boli ereditare sau de plăgi moderne precum HIV/SIDA. La cum să ne manipulăm celulele imune, astfel încât să combată țintit și eficient orice rău se cuibărește în corpul nostru. Visăm, firește, și la cum să ne asigurăm hrana (care va deveni o raritate) manipulând genele plantelor și animalelor și făcându-le să producă înzecit și să reziste la orice boli și dăunători; la grefe care să nu mai poată fi respinse de sistemul imunitar, întrucât o să fie grefe speciale, plantate și crescute în corpurile altor viețuitoare, cum ar fi porcii. Visăm, desigur, și să copiem genele unor specii care par să dețină secretul unei vieți lungi și să ni le implantăm, ca să ne putem bucura de o tinerețe fără bătrânețe și de o viață, dacă nu fără de moarte, măcar de câteva… sute de ani. Visăm tot mai des și la designer baby, la implantarea genelor inteligenței și ale frumuseții (!) și respectiv înlăturarea oricăror defecte și însușiri indezirabile. Prin comparație cu ce (ni se pare că) am putea face noi din lume, grădina Edenului era o nimica toată.

Nu că n-am fi „știut” și dinainte de CRISPR cum să secționăm ADN-ul cu diverse enzime introduse în celule de vectori virali și să modificăm genele, numai că de această dată o putem face țintit, trimițând acele foarfeci exact la locul unde (credem noi că) trebuie operat. Dacă prin tehnologia anterioară exista riscul ca virusurile-vectori să implanteze noile gene undeva la întâmplare în genom și să perturbe eventual alte gene, trezind la viață chiar unele cancerigene, acum putem aplica incizia exact acolo unde se află gena defectă. Noua chirurgie genetică pe bază de CRISPR este una foarte precisă, se spune. Oare? Și dacă pe lungimea (prin comparație) imensă a ADN-ului instrumentele chirurgicale mai descoperă și alte bucățele identice sau foarte asemănătoare, pe care le măcelăresc? N-ar fi normal ca înainte de a trimite în celulă acel sistem să ne asigurăm că în ADN-ul nostru nu mai există și alte locuri similare pe care foarfeca le-ar putea tăia accidental?

Bineînțeles că și aici, ca la orice nouă jucărie, entuziasmul a fost debordant. În timp ce unele țări se mențin reticente și precaute și se limitează doar la cercetarea pe plante, altele s-au repezit de mult la experimente îndrăznețe. În 2018 Curtea Europeană de Justiție a decis că metoda CRISPR/Cas9 se încadrează la categoria inginerie genetică și, prin urmare, se supune legilor acesteia. În același an, în China se nășteau primii copii din embrioni modificați genetic (știre destul de controversată!). Cu sau fără interdicții, curiozitatea și implicit neliniștea se mențin! Una este să modificăm codul genetic al unor celule care mor odată cu posesorul, și cu totul alta să modificăm celule embrionare și să perpetuăm schimbările pe câteva generații! Suntem doar la începuturi și nu putem ști (e posibil să nici nu aflăm prea curând) ce modificări secundare nedorite pot apărea în timp și la distanță prin genom.

Există deja câteva încercări, deși rezultatele sunt deocamdată modeste. Una dintre ele se referă la tentativa de a combate HIV. După cum bine se știe, acel virus are capacitatea de a afecta tocmai celulele sistemului imunitar cu rol de apărare antivirală (limfocitele T). De ce? Fiindcă acele celule dispun de receptorul de care virusul are nevoie pentru a putea pătrunde în celulă. Astfel că cercetătorii s-au gândit să folosească bisturiele genetice și să decupleze gena care conținea codul de fabricare a acelui receptor (deși acei receptori au un rol anume, fiindcă nicio celulă nu-și fabrică ceva degeaba!). Ba au mers chiar mai departe și au fabricat foarfeci care să taie genomul viral în bucățele, odată pătruns în celulă. Rezultatele? După o scurtă perioadă de euforie, în care s-a constatat că virusul a fost împiedicat să intre în celule și respectiv încărcătura virală a scăzut, ei bine, HIV a dezvoltat la rândul său arme de atac împotriva unor astfel de mecanisme și și-a văzut mai departe de treabă. Nimic nou, dacă e să ne uităm puțin la ce se întâmplă în natură cu eternul război dintre bacterii și virusuri (fagi): Nu numai bacteriile au evoluat, învățând să se apere de fagi, ci și fagii, care la rândul lor, se apără de atacul bacteriilor prin anti-CRISPR-proteine. La urma urmei virusurile nu se află pe lume de ieri de alaltăieri, ci de la… începuturi.

Și dacă o să avem parte de un fel de „undei dai și unde crapă”? Dacă ADN-ul nostru, care se modifică permanent și diferă de la o celulă la alta, n-o să accepte fragmentele apărute prin cut and paste? Ce-i cu acele gene sprințare, care zburdă prin ADN și-și mută locul unde nu te-ai aștepta? Cum rămâne cu sistemul imunitar pus să înlăture celule străine/modificate? Pentru el, o astfel de celulă „proaspăt operată” poate fi considerată un intrus (imunotoxicitatea). Pot lua naștere astfel leziuni grave de organe și țesuturi. Cum rămâne cu vectorii puși să transporte materialul genetic codificator de instrumente chirurgicale? Și ei pot fi combătuți de sistemul imunitar vigilent, ceea ce provoacă reacții imune severe. Și dacă acele celule imune modificate să atace celule canceroase atacă și alte lucruri ori își pierd restul funcțiilor? Nu mai vorbim de faptul că foarfeca, oricât de ascuțită ar fi, dacă „mâna” tremură – și asta e valabil chiar și în chirurgia genetică –, poate tăia (rar, dar poate!) pe alături sau incomplet. Și atunci? În plus, acele instrumente tăioase pot rămâne în celulele pacienților decenii întregi și se pot (re)activa oricând.

Până acum s-au descoperit și se cunosc în organismul uman circa 100.000 de proteine, dintre care 50.000 sunt enzime. Numărul reacțiilor biochimice pe care acele enzime le catalizează este imens. Producătorii de suplimente alimentare ori industria farmaceutică pun pe piață diverse produse cu intenția de a corecta, suplini ori îmbunătăți activitatea unui sistem oarecare, care suferă de dereglări. Rareori acele suplimente „funcționează” (placebo sau nu). Cum ar putea, când fiecare reacție din corp depinde de stabilitatea altor zeci de reacții? În realitate, nimeni nu poate ști ce dereglări se pot produce pe alături, în păienjenișul acelei rețele de reacții biochimice, aflate în strânsă conexiune. Referitor la foarfecile genetice: N-ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva nu de foarfeci, ci de cunoașterea întregului avem nevoie mai întâi? Nu de acolo s-ar cuveni să plecăm la drum, în loc să ne apucăm de scos uluci din gard ori cărămizi din pereți (poate chiar din structurile de rezistență) și să riscăm să ne trezim cu ditamai edificiul prăbușindu-se? Sau să peticim într-un loc și să apară fisuri altundeva?

Sigur, curajoșii și optimiștii vin cu comparații și argumente „imbatabile”: Dacă cineva ne-ar fi spus prin anii ’80 că o să ajungem să neglijăm cablurile telefonice și fotografia clasică, să vorbim cu calculatorul și să ne conectăm cu restul planetei în orice secundă, cu siguranță că am fi reacționat la fel cum o fac acum scepticii biotehnologiei. Am fi considerat-o SF și nimic altceva. Dar oare acel SF devenit azi realitate ne-a adus numai foloase, sau tributul e unul pe măsură? Oare n-am fi făcut bine dacă am fi reflectat o perioadă și am fi întors oferta/șansa pe toate fețele înainte de a spune „Da”? Nu cumva ne-am aventurat pe un drum spre nicăieri și încă și fără posibilitate de întoarcere? Se poate să reușim să modificăm specii întregi de țânțari și căpușe și să le transformăm în viețuitoare inofensive (din punctul nostru de vedere), nemaiputând transmite boli precum malaria ori FSME, dar cine știe ce altceva ar putea transmite acele insecte cu genele modificate? Nu mai vorbim de posibilitatea ca unor eventuali teroriști să le vină ideea de a le „opera” genele și în cealaltă direcție, făcându-le să transmită agenți și mai periculoși. Unde e limita și cine o trasează? Cine stabilește regulile și cine le controlează respectarea? O plantă modificată genetic cu intenția de a rezista atacurilor unor dăunători, producând otrăvuri specifice, poate să ucidă cu acele otrăvuri și alte vietăți folositoare și să decimeze în cel mai scurt timp câteva zeci de specii de insecte utile. În primul rând albinele, unele dintre cele mai sensibile insecte, de a căror existență depinde practic existența speciei noastre.

Nu cumva greșeala noastră este că, în timp ce ne imaginăm că avem vederi largi, avem de fapt vederi tot mai înguste? Vedem totul din ce în ce mai punctual. (Poate din cauză că noi înșine ne-am izolat atât, când în natură nu există nimic izolat.) Mereu uităm de interacțiunea complexă nu doar a genelor, ci a tuturor celulelor și ființelor vii. În condițiile în care ADN-ul este o carte cu milioane de pagini, din care noi n-am citit mai nimic, în condițiile în care o singură celulă din cele 1013 care ne compun este un univers întreg și care funcționează după niște legi încă necunoscute pe deplin, cum să putem construi un perpetuum mobile care să nu interacționeze cu mediul său și să nu facă schimb de energie? Chiar dacă, să spunem că își va produce singur energia de care are nevoie, nu mai putem pretinde că acel obiect complet izolat de lume este ceva viu. Și-atunci, de unde nemurirea? E posibil ca, tot căutând să creăm nemurirea în laborator, să murim de-a binelea: mental, psihic, social și emoțional? Natura supraviețuiește prin diversitate și nu prin uniformizarea ADN-ului. De-abia atunci unei eventuale pandemii sau catastrofe îi va fi posibil să ne extermine până la unul. O clonă umană care se autodistruge prin perfecțiune!

Comanda de fabricație a diverselor tipuri de foarfece se execută în doar câteva luni! Să tot tocăm ADN-uri! Dar oare fabricarea lor nu presupune ca cineva să fi citit și mai ales să fi priceput textul acelor trei mii de cărți a câte o mie de pagini? Ca să poți să repari sau să renovezi ceva, trebuie ca mai întâi să știi cum se construiește. Cum să poți repara sau eventual schimba niște piese dintr-un construct a cărei complexitate te depășește?

Cât privește presupusele discuții printre oamenii de știință și decidenți cu privire la riscurile și problemele etice pe care le-ar putea implica astfel de cercetări, ele sunt neproductive și absolut inutile. Nu se pot înțelege de sute de ani cu privire la pace, dezarmare, protecția mediului, menajarea resurselor Terrei, combaterea inegalităților, drepturile omului etc. și o să se pună de acord tocmai acum? Au promis atâtea și n-au respectat nici cea mai măruntă dintre promisiuni. De ce-ar face-o tocmai aici, unde tentația e colosală? Aici nu-i vorba de intenția de a face lumea mai bună și viața pe planetă mai suportabilă, ci de a-i detașa pe unii – foarte puțini –, care-și vor permite și mai multe, de marea și spoliata masă a celor care nu-și vor mai permite mai nimic. Deocamdată se „promite” ceea ce s-a promis întotdeauna: că nimeni nu va avea voie să se joace cu focul fără aprobare și că totul o să fie sub control. Sub controlul cui? Să ne amintim doar de convenția internațională privind interzicerea experimentării cu arme biologice și de faptul că nimeni nu știe nici câte laboratoare „experimentează” de zor și nici unde se află ele pe harta lumii.

Brusc am uitat de dezideratul nostru dintotdeauna, acela de a ne da genele mai departe. Vrem să fim cu toții nu doar sănătoși, ci și frumoși, perfecți și inteligenți. Unii visează chiar la copiatul genelor lui Einstein. Chiar dacă s-ar descoperi genele inteligenței (!), chiar dacă i-am copia lui Einstein ADN-ul literă cu literă, tot ar fi nevoie și de ceva (de multă!) sârguință în plus față de gene! De mult ne-am pierdut răbdarea să studiem ceva în liniște și să-l analizăm îndeaproape și pe toate fețele. Murim de curiozitate să vedem ce pot noile jucării și mai-mai că ne-am apuca să construim de la zero genomul unui om „ideal”. O fantezie care le depășește nu doar pe cele ale filmelor SF, ci și pe acelea ale unora de groază. Din fericire, având în vedere cât de puțin cunoaștem din genomul uman aflat în plus și în perpetuă schimbare, șansele de reușită sunt minime. Să ne bazăm iarăși pe Natură și să sperăm c-o să ne înfrâneze entuziasmul lugubru, făcându-l să dispară precum valul care se scurge în nisipul plajei, spălându-l de coșmaruri.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

22 comentarii pentru articolul „Frâne morale pentru fantezii debordante”

  • deci daca infranarea se suprapune peste un soi de frana, atunci ea devine Actiune, deci o fi ea cu….’infranare’, insa tot Actiune remane,
    …asa-i ? 🙂

  • Pentru ca imi suna mai draguț, redefi esc titlul astfel:
    Frâie morale pentru fantezii debordante

    :))))

    • doamna doctor, va place titlul meu? :)))

      • Dacă reușesc să atingă obiectivul, desigur, de ce nu? 🙂

      • m am mai gandit :))
        domna doctor, …io am impresia ca frana e o Actiune,
        iar infranarea e cu fraie, nu cu frane, daia e o Nonactiune,
        deci daia-mi suna mai bine cu ‘fraie’ :))

        deci ori…infranari morale pentru fantezi debordante, ori fraie morale pentru fantezii debordante :)),
        insa mai e o varianta, e clara treaba, aia cu ciobitul coltului cubului, caz in care io n am nimic impotriva, pentru ca articolul e briliant… 🙂
        :))))

  • Tot ce a creat Dumnezeu pe Pământ a realizat în armonie cu Natura ,la rândul ei construită de El ! Dacă privim corola unei flori ,cochilia unui melc ,un stup de albine și nu numai ,vom vedea că există o armonie perfectă în toate aceste structuri vii ! Nimeni nu ne poate da dreptul de a strica armonia în care se află întreaga natură, inclusiv corpul uman cu structura lui fizică ,psihologică și fiziologică complexă ! Omul este creat după Chipul și Asemănarea Lui Dumnezeu și orice intervenție străină de integritatea lui și de Voia Lui Dumnezeu îl poate dăuna corpului și psihicului uman ! Felicitări, multe mulțumiri și aprecieri din partea mea și a prietenilor mei care vă citesc și vă urmăresc articolele, doamnă !

  • Buna ziua. As dori sa va intreb daca antiviralele de tip molnupiravir pun probleme asemanatoare sau credeti ca sunt mai sigure si mai testate. [Am pe cineva sub tratament, in prima zi, iar informatiile pe care le-am gasit pana acum ma cam sperie]. Va multumesc.

    • Molnupiravirul nu a fost testat suficient și încă nu fusese aprobat de EMA acum o lună.
      Din cele relatate până acum, se pare că ar avea destul de multe reacții adverse iar lista este deschisă și încă la început.
      Substanța activă are rolul de a modifica ARN-ul viral și de a produce mutații letale pentru virus… Armă cu două tăișuri, fiindcă e posibil ca astfel să ia naștere mutații care supraviețuiesc și se transmit. În plus, nu e sigur că medicamentul nu poate avea acțiune mutagenă și pe ADN-ul uman (s-a observat asta pe culturi de celule în laborator), putând crește riscul de cancer.

  • in sens accademic
    nu va ganditi la prostioare,
    infranati-va!

  • pa tema asta maxtor a facut o jidovcutza acum….21 de ani.
    (simpatica dar talamba)

  • Creatia este opera lui Dumnezeu. Cand oaia cu doua picioare intra in competitie cu Dumnezeu, inevitabilul se va produce. Se va alege fix praful de intreaga „civilizatie” umana. In conditiile date nici n-ar fi vreun mare pacat. Universul isi vede de mersul sau si cu noi si fara noi. Omul nu-si va putea niciodata depasi conditia de muritor indiferent cati bani vor baga miliardarii (care-si simt sfarsitul aproape si sunt disperati din acest motiv) in cercetari sterile asupra nemuririi. Toti „davosienii” vor ajunge tot la 2 m sub pamant si nu vor putea face nimic pentru a se opune. N-au inteles nimic din filozofia vietii. „Nea Gheorghe” din cel mai amarat catun e la ani lumina in fata lor din punct de vedere filozofic si intelectual. Sa te impaci cu destinul de muritor si locuitor vremelnic al pamantului e dovada suprema a intelepciunii. Parerea mea!

  • Să ne bazăm iarăși pe Natură și să sperăm c-o să ne înfrâneze entuziasmul lugubru, făcându-l să dispară precum valul care se scurge în nisipul plajei, spălându-l de coșmaruri.

    daca Natura ar infrana entuziasmul omului, fie el si lugubru, ea ar Actiona.
    Doamna doctor, Natura…Nonactioneaza, indiferent care e opinia Stiintelor despre Dinamica Naturii

    • optimismul si pesimismul oare nu sint fetele aceleiasi monede si se cade a fi tratate cu egala consideratie?!:)

  • cu toate ca se spune ca desteptaciunea iti largeste…cimpul vizual, uite ca io zic ca il de fapt il ingusteaza.

    Inteleptii erau…’doar inteligenti’, ei nu stiau nimic. Abia astfel…insasi Cunoasterea primind o in dar.

    pe vremea Ibteligentei Artificiale, adica pe vremea cind toti prostii pot deveni destepti sadea, …io zic asa: fiți Prosti!, adica Inteligenti 🙂
    :)))
    daca vreti, daca va doriti asta. daca nu, nu.

    • citeam,chiar si pe acest sait, o analiza care ajungea la concluzia ca..specia e pe calea imbecilizarii:))
      ce concluzie mai e si asta, daca in curind toti prostii vor…rîgîi…desteptaciune?!:)), iar inteligenta isi va vedea, in mod implacabil, de propria desavarsire, fiind in fapt celalalt taler al balantei?:)

  • un Univers sint posibile doua Perpetuum Mobile, nu doar unul, sau niciunul…cum spune Stiinta.

    unul e relativ, ălălalt e absolut.

    unul e Mintea, celalalt e Inima.

    pe cel absolut…omul l a vazut deja, ca s a intrupat. e insasi Viata.Veșnică.
    păstălalt, relativ, insa desavarsit si el, ticma ce urneaza sa l vada omul, deasemenea intrupat . Iar el e o Armonie a Mintii, evident,…a Mintii Universului.

  • Nemurirea e cea mai veche dorinta de pe planeta, ramasa neimplinita.

    Universul e o platforma pentru implinirea oricarei dorinte.

    Orice dorubta se implineste in mod avsolut, chiar daca ea a fost mabufestata in mod relativ.

    prin urmare…’nemurirea omului’ e o tinta care va fi atinsa in mod implacabil.

    Balantele Creatiei definesc, concomitent, si ‘vesnicia omului’ asa ca…toti oamenii vor fi fericiti, chiar daca unii dintre ei vor da la schimb chiar definitia omului pentru fericirea asta…plenara, ce i drept

    io zic asa, si fuubd pusa la indoiala in fel si chip zicerea asta nu va pica,
    Inteligenta Artificiala e ‘implinirea dorintei de Nemurire a omului’.
    omul si a dorit Nemurirea si a primit in dar Inteligenta Artificiala ( aia proprie Computerului Cuantic si numai lui, evident )

    cea care va rezolva problema Nemuririi, basca pe ălelalte, ale omului si ale lumii mari, e chirurgia cuantica, chiar daca procesul, la un miment dat, poate fi asimilat unei disectii…cuantice, a insasi Naturii.

    singurul chirurg capabil de chirurgie cuantica e Inteligenta Artificuala, aia de mai sus.
    prin urmare omul, cu chirurgia lui genetica cu tot…se joaca bambilici, …habar n are sa lucreze cu Intregul numit om. e incapabil sa l cuprinda, deci numa si numa boacăne va face, facand asta.

    Zeul Lumii e Inteligenta Artificiala, aia proprie Computerului Cuantic si numai lui, si va fi si zeul care ii va darui omului Nemurirea, daia si i se vor inchina, oameni, …cu talent.

    • Dumnezeu nu i cere omului sa ‘faca’ ceva, sa ‘actioneze’.
      Intotdeauna ii cere, atunci cind ii ‘cere’, o ‘nonactiune’.

      chiar si in cazul Nemuririi, pe care chirurgia cuantica o va disponibiliza,
      si care in sine e Punerea la Indoiala a omului,
      ceea ce i se cere omului e…sa ramana om.

      Nimic nu va fi mai greu pe lumea asta decit sa ramai om, atunci cind Nemurirea se va vinde pe tarabele lumii la schimb cu omul ce esti.

      omului daca ii adaugi un varf de ac in definitie… nu mai e om, iar daca ii scoti un varf de ac din definitie…iar nu mai e om.

      omul E! Desavarsit. orice om E! Desavarsit.
      daca un om nu E! Desavarsit, atunci el de fapt nu e om,
      chiar daca seamana leit, la limita.

      faza e ca va fi coada la cumparat Nemurire…pe 30 de arginti.

      In fata Cernerii omului ii e suficient sa ramana om.
      pare simpla faza, azi, …insa atunci cind ti se vinde insasi Nemurirea, …citi vor alege… mai bine sa moara, decit sa si schimbe ceva in Definitie?!

      • Goana dupa Desteptaciune duce la Nemurire.
        Mai repede va intra o camila prin urechile acului, decit un bogat( care a acumulat de ale Stiintei ) in Imparatia lui Dumnezeu.

        • ..spunea un batran, care statuse la capul multora care se aflau chiar in fata mortii, ca tot ce si doreau acestia era…sa mai traiasca olecuț.
          cu Moartea in față doar oamenii vor alege sa moara, nealegind Nemurirea.
          facand asta, adica nefacand nimic, …doar ramanand oameni, au ales Vesnicia, insa…citi vor mai vedea, atunci, diferenta dintre Nemurire si Vesnicie?!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *