Frici molipsitoare

Știrile despre epidemii, endemii, pandemii, molime etc. stârnesc instinctiv panică. Deși termenii se pot aplica și unor boli netransmisibile – maladii cardio-vasculare, diabet, cancer, obezitate etc. -, ei s-au încetățenit pentru bolile molipsitoare. Nu numai cetățenii obișnuiți, ci și experții sunt neliniștiți, cel puțin până se lămuresc cu ce/cine au de-a face și ce trebuie întreprins pentru atenuarea primejdiei. Asta nu înseamnă că până atunci trebuie să murim cu toții de frică ori să devenim experți în boli infecțioase ca să putem proceda corect. E suficient să căutăm răspunsuri la câteva întrebări-cheie, fiindcă ele ne pot pune în mână instrumente prin care să întrerupem lanțul infecțios, să-i slăbim forțele și să evităm efectele nefaste cel puțin în ce ne privește. Patogenii sunt mulți, însă căile de transmitere și porțile de intrare în organism se pot număra pe degete. Puține și strict interdependente sunt și componentele lanțului infecțios, ceea ce face ca funcționalitatea acestuia să poată fi perturbată prin inactivarea unei singure verigi.

E de preferat să nu ne limităm la varianta simplistă și stilizată a lanțului epidemiologic, cea căreia i se descriu doar trei verigi: patogenul, maladia provocată de acesta și calea de transmitere. Nu putem începe mare lucru cu mențiuni despre o epidemie de, să spunem, meningite/septicemii cauzate de bacteria pe nume Listeria monocitogenes, care se transmite pe cale digestivă, ori despre un focar de pneumonii severe provocate de Legionella pneumophila, bacterie care se transmite prin picături minuscule de apă. Nu putem renunța brusc la hrană și nu putem evita cu toții apa cu speranța că vom fi feriți de contagiune. Sigur, am putea să tratăm termic alimentele și să filtrăm apa, să dezinfectăm și să sterilizăm totul în jur, să ne administrăm „preventiv” antibiotice ori să facem cure de dezintoxicare. Fantezia individuală și colectivă ar adăuga zilnic câte ceva și, mai devreme sau mai târziu, am ceda nervos. Să ne amintim de șuvoiul de „informații” despre SARS-CoV-2, vedeta pandemiei de C19, și de „recomandările” care au paralizat mersul societății la nivel planetar, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi concentrat cu toții, de la experți la simpli cetățeni, pe informațiile cu adevărat relevante din categoria celor expuse mai jos.

• Aflarea cauzei (agentul etiologic) cu nume și prenume este, desigur, dezideratul prim. Dar nu suficient, așa cum nici simpla prezentare a unei persoane „X” – celebritate sau ilustru necunoscut – nu ne spune automat la ce să ne așteptăm. Odată numele divulgat putem face mici investigații și putem afla câteva detalii utile despre „inculpați”. Le putem găsi „profilul” chiar pe internet (pe site-urile institutelor de sănătate publică și nu pe rețelele sociale, se înțelege!), fiindcă, de regulă, agenții patogeni reprezintă noutăți absolute doar pentru public, nu și pentru experți. Ne limităm la relatări despre doza infectantă (câte bacterii/virusuri sunt necesare ca să producă infectarea) și despre virulență (cât de agresivi pot fi și cu ce consecințe). Putem afla și care sunt semnele de boală și dacă există medicamente sau vaccinuri. Restul e treaba specialiștilor, fiindcă rareori astfel de specificații sunt în măsură să calmeze spiritele – mai ales dacă în mass-media și în spațiul public circulă vești tot mai alarmiste despre „noi și severe îmbolnăviri, spitalizări, complicații, decese” etc.
• Ca să știm de ce anume și cum să ne ferim, e bine să cunoaștem și rezervorul de germeni, acel loc care oferă indezirabililor hrană și adăpost și le facilitează înmulțirea, astfel încât să poată deveni suficient de puternici și numeroși pentru a putea ataca posibilele victime. Practic ei se simt bine acolo unde au suficientă apă, hrană și un mediu prielnic metabolismului – temperaturi apropiate de cele ale viețuitoarelor pe care urmează să le infecteze și o compoziție a aerului care să întrunească condițiile solicitate de specia respectivă (unii preferă oxigenul, alții, lipsa lui). Uneori rezervorul se află în regnul animal, alteori în alimentele și apa păstrate și tratate necorespunzător, iar alteori germenii se mulțumesc și cu găzduirea unei simple amibe pe care o parazitează și o exploatează în scopuri proprii. De multe ori oamenii înșiși se transformă în incubatoare de germeni, așa cum este cazul maladiilor cu transmitere de la om la om. Unii sunt doar purtători, alții se îmbolnăvesc mai mult sau mai puțin grav, iar alții pot fi deja convalescenți. Identificarea și scoaterea din circuit a rezervorului de germeni poate secționa neîndoios lanțul infecțios și poate pune capăt focarului, dar acest lucru e simplu doar în teorie.
• Ca misiunea să le fie încununată de succes (adică să-și continue ciclul evolutiv și să asigure supraviețuirea multor generații) și să nu fie prinși pe picior greșit de acei soldați conștiincioși înrolați în slujba sistemului de apărare cunoscut și ca sistem imunitar, oportuniștii au nevoie de calea de transmitere și de vehiculul Ghinionul lor este că nu pot zburda și nu pot ajunge pe cont propriu de la A (rezervor) la B (gazdă/victimă) fără ajutor extern, ajutor pe care noi îl putem bloca/refuza. Unii iau calea aerului și folosesc drept vehicule aerosolii sau minusculele picături de secreții, alții speră să fie ingerați și să ajungă în tubul digestiv, iar alții mizează pe contactul (ne)mijlocit al destinatarului cu rezervorul de germeni ori pe ajutorul vectorilor care să-i introducă sub bariera cutanată, greu de trecut prin forțe proprii. Uneori drumul le este netezit de prezența rănilor și a altor leziuni ale pielii.
• Oriîncotro și de oricine/orice ar fi purtați, important este ca germenii să ajungă la poarta de intrare specifică fiecăruia. Niciunul nu poate intra decât pe poarta a cărei cheie o deține. O infecție gripală nu are șanse de izbândă dacă virusurile ajung în contact cu, să spunem, mucoasa urinară sau genitală, în locul celei respiratorii. O bacterie acvatică specializată în afectarea plămânului (legionella) nu provoacă îmbolnăviri dacă apa e ingerată și nu inhalată, așa cum nici vibrionii holerei nu pot îmbolnăvi dacă ratează calea digestivă.
• Esențială este, firește, și gazda, mai bine zis receptivitatea Dacă intrusul are noroc, poate da peste una imunocompromisă, dar dacă, dimpotrivă, are ghinion și potențiala victimă se dovedește a fi imunocompetentă (are un sistem imunitar robust, ori a făcut deja cunoștință cu atacatorul și dispune de memorie imunitară), călătoria i se poate termina chiar la poarta de intrare. În principiu nu există patogen care să vizeze în egală măsură întreaga populație, nici în privința infectării, și nici a gravității bolii ori a mortalității, motiv pentru care e bine să încercăm să aflăm care sunt grupele vulnerabile și cum arată cifrele care descriu rata infectărilor, a îmbolnăvirilor și a letalității. Uneori sunt vizați copiii, alteori gravidele, alteori persoanele în vârstă, supraponderalii, alcoolicii, fumătorii, bolnavii cronic etc.
• Ultima verigă, dar nu și cea din urmă este modul de eliminare/evacuare a germenilor din organismul infectat. Având în vedere că o persoană infectată și respectiv bolnavă (infectat nu înseamnă automat bolnav!) devine rezervor de germeni, e cazul să aflăm și pe unde părăsesc aceștia organismul în căutarea de noi victime, ca să știm cum să ne ferim de contaminare. Știm deja că virusurile gripale sunt incluse în picăturile emise prin tuse, strănut, vorbit, cântat etc. Pare logic ca aparatul digestiv să se debaraseze de germeni prin vărsături sau diaree, aparatul genital s-o facă prin secreții locale ș.a.m.d. Există însă și excepții de la logica simplă, motiv pentru care e bine să căutăm răspunsul corect.

Nu toate verigile sunt egale în intensitate și însemnătate la toți patogenii. Informațiile despre ele sunt decisive și extrem de utile în lupta împotriva intrușilor microscopici. E suficient să scoatem din circuit o singură verigă pentru ca lanțului să-i slăbească enorm puterile, iar noi să fim la adăpost și să ieșim de sub dominația fricii. În plus, dacă știm de la bun început că nu facem parte din grupa/grupele de risc, nu numai că ne putem relaxa, dar ne putem transforma în salvatori și putem sprijini punerea la adăpost și protejarea celor vulnerabili. Pentru o mai bună înțelegere o să venim cu exemple practice în pastile viitoare.