Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Frustrarea de a nu da cu petarde de Revelion
Cine m-a urmărit de-a lungul anilor (pentru a mă citi şi nu pentru a mă înjura sau monitoriza) va fi băgat de seamă că în perioada 24 decembrie – 3 ianuarie plec peste hotare, într-o călătorie de cunoaştere.
De ce nu aleg toamna sau primăvara, anotimpuri mult mai nimerite decît iarna pentru o calabalîceală (cuvînt născocit de mine, desemnînd voiajul cu multe bagaje!) în străinătate?
Din mai multe motive:
1) De Sărbătorile de Iarnă, în România se închid bibliotecile. Ca să nu mai spun că se pustiesc toate cele legate de muncă. Ori eu, de cînd mă ştiu, habar n-am să fac altceva decît să muncesc.
2) De Sărbătorile de Iarnă, peste pereţii din chirpici ai ţării se dă cu o vopsea sclipitoare, menită a crea atmosfera unei lumi îmbuibate, fericite pînă la greaţă şi cu toate nevoile cotidiene îndeplinite. Nu suport în general Sărbătoarea obligatorie, cînd mi se vîră pe gît atmosfera de bucurie explozivă, chiar dacă ceasornicul meu sufletesc e la altă oră.
Cum s-o suport pe cea din România, ştiută din start ca de spoială?
În străinătate, traversez în chip obligatoriu două Sărbători:
Crăciunul şi Revelionul.
După atîtea Crăciunuri petrecute în străinătate ştiu pe de rost notele atmosferei din Vest:
De la Ieslea sfîntă întocmită în Centru pînă la prăvăliile amenajate sub formă de Tîrg de iarnă, pentru a ţine locul magazinelor închise.
Peste Crăciun sar din punct de vedere sufletesc.
Revelionul, da, Revelionul îl aştept cu sufletul la gură.
Pentru că în străinătate, Revelionul îl petrec în stradă, împreună cu mai noii mei concetăţeni.
Am fost în stradă, de Revelion, la Roma, la Napoli, la Palermo, la Paris, la Barcelona, la Nisa.
Revelionul rămîne, după mine, unul dintre momentele anului care pun la îndoială dictonul, zice-se că definitoriu pentru Om:
Cuget, deci exist.
Cei coborîţi în stradă de Revelion sînt oameni, deci există.
Am însă serioase îndoieli că şi cugetă.
Păi să stăm strîmb şi să judecăm drept.
Trecerea de la 31 decembrie la 1 ianuarie, de la ultima zi a anului răposat la prima zi a anului nou născut, e o simplă convenţie. Unii cetăţeni de pe glob – cei supuşi mai departe Calendarului Iulian – sînt înaintea Crăciunului, în timp ce majoritatea pămîntenilor sînt în plin Revelion.
În timp ce colegii de Planetă, benchetuiesc, ei postesc.
Cînd numărătoarea a ajuns la 0, după, 5, 4, 3, 2, 1, peste tot în lume izbucnesc artificii, se desfac sticle de şampanie, se dă cu petarde, se sare în sus, se aplaudă.
Peste tot se aud pupături şi se văd îmbrăţişări.
Parcă brusc, o întreagă Planetă a cîştigat la Loto potul cel mare, după un bilet cumpărat întîmplător.
Hăulitul ăsta la cerul nopţii îmi aminteşte de urletul Omului primitiv ieşit din peşteră ca să se urineze.
Singurătatea măreaţă a Universului îl îmboldeşte să ridice botul în sus şi să urle sfîşietor.
Se înţelege că pentru mine petrecerea Revelionului în stradă a fost şi este o aventură.
În orice clipă pot fi lovit zdravăn, dacă nu chiar mortal, de bucuria Poporului fericit c-a mai trecut un an.
Asta înseamnă strivit, pîrlit de artificii, făcut leoarcă de şampanie, strîns în braţe de necunoscuţi, rănit de petarde.
De cum ajung într-un nou popas în străinătate, întreb în dreapta şi-n stînga unde se face Revelionul în stradă.
Aşa am procedat şi în ultima călătorie, cea de la Reggio Calabria.
Românii întîlniţi aici au ridicat din umeri.
Ei nu petrec Revelionul în stradă.
Asta deoarece evită cu străşnicie adunările publice.
De ce?
Pentru că nu vor să fie împuşcaţi.
‘Ndrangheta, sîngeroasa Mafie calabreză, preferă să dea curs execuţiilor comandate cînd victima se află într-un loc cu multă lume.
Există riscul ca unul dintre cele 50 de gloanţe trase să străpungă ţeasta altuia decît cel vizat. Nici un asasinat din Calabria n-a folosit pentru un singur om un singur glonţ. Probabil că ‘Ndrangheta are gloanţe de prisos şi, cum nu mai ştie unde să le pună, le risipeşte cu prima ocazie.
Taximetristul pe care l-am angajat pentru călătoriile la San Luca (capitala ‘Ndrangheta) şi Siracuza, întrebat, mi-a zis să mă uit pe site-ul primăriei din Reggio Calabria, la capitolul Eventi.
I-am dat ascultare
Serbare oficială în Piaţă nu era prevăzută.
O Notiţă sub titlu Bagno di Capodanno a Reggio Calabria invita pe locuitori să vină la miezul zilei la Lido pentru a urmări, în cadrul „tradizionale tuffo a mare di Capodanno”, cum „un centinaio di reggini e non solo, si gettano ogni anno in acqua”.
Taximetristul m-a asigurat că e vorba de miezul nopţii. Convins de el, am citit în fugă Notiţa, rămînînd cu credinţa că anunţul, Baie în mare, se referă la Miezul Nopţii.
Pe la 11 şi un sfert, am plecat de la aparthotel în aventura numită Petrecerea Revelionului în stradă.
Soţia, mi-a zis, ca de obicei, că nu merge.
Din cînd în cînd, în jur suna explozia unei petarde.
Pe drept cuvînt, mi-a explicat că nu ţine să se întoarcă la Bucureşti cu jumătate de obraz pîrlit de o petardă.
Cele mai periculoase Revelioane le petrecusem în Italia, ţara petardelor cu orice preţ.
Cum Reggio Calabria e în Italia şi nu în altă parte, m-am pregătit de petrecerea Revelionului în stradă ca înainte de a merge în Afganistan.
Am luat cu mine doar camera, paşaportul, telefonul şi zece euro.
Restul – tableta, ceasul, portofelul – le-am lăsat acasă.
Chiar dacă Primăria nu organiza nimic oficial, eram convins că Promenada de pe Malul Mării şi Corso Garribaldi vor fi pline de reggini descinşi în stradă ca să petreacă Revelionul.
Aparthotelul meu se afla la vreo jumătate de kilometru de Centru.
Am coborît scările şi străduţele spre Corso Garribaldi.
Pe măsură ce mă apropiam de Centru mă întrebam (se făcuse deja 11.30!) unde sînt revelioniştii.
Corso Garribldi era pustie-pustie.
Doar undeva, departe, am zărit o familie care se plimba împingînd un cărucior.
S-au dus toţi pe Lungomare, splendida Promenadă a Reggio Calabria – mi-am zis.
Sau poate sînt toţi la Reggio Lido, ca să se uite la cei care se vor îmbăia în Marea Tireniană.
Reggio Lido e o plajă în vecinătatea staţiei de tren şi în capătul Promenadei.
Pustiu, ca de început, sau, mă rog, de sfîrşit de lume.
Promenada, pe toată întinderea de un kilometru, pustie şi ea.
Undeva, pe la mijloc, ştiam că-i un amfiteatru cu vedere la mare.
Voi găsi vreo cîţiva în amfiteatru, urmărind, mi-am zis, exploziile de artificii, de dincolo de Strîmtoare, în Sicilia.
Am luat-o într-acolo.
Din sens invers venea un tip.
Era atît de pustiu c-am scos cei zece euro, pregătit să-i dau tipului, dacă vrea cumva să mă buzunărească.
Nu voia asta.
Era un beţiv.
Pe plajă, am văzut doi tineri sărutîndu-se.
Dacă nu se tem că ea va fi violată, înseamnă că strada e sigură în Reggio Calabria – mi-am zis eu, niţel mai relaxat.
Şi am băgat banii înapoi, în buzunar.
De pe Promenadă am tăiat-o spre Corso Garribaldi.
Am nimerit pe la mijloc.
Dinspre Piazza Italia veneau cîţiva tineri. Depăşindu-mă, s-au întîlnit cu alţi cîţiva, care căutau un loc unde să desfacă sticlele de şampanie, pe care le duceau în mîini.
I-am văzut pe ultimii întorcîndu-se din drum după ce ceilalți le spuseseră că-n Centru nu-i nici dracu.
Pustietatea absolută din jur mi-a strecurat în suflet un sîmbure de spaimă.
Mă aflam la miezul nopții în mijlocul unui oraș străin!
Am luat-o la picior, ca să ajung la aparthotel cît mai repede.
A ajuns la 12 fără cinci.
Ieşit pe terasă la 12 noaptea fix, m-am trezit deodată în mijlocul unei atmosfere de Sarajevo din timpul Războiului sîrbo-bosniac.
De la toate balcoanele se aruncau în stradă cu petarde şi artificii.
Jerbe de artificii se ridicau deasupra oraşului.
A doua zi misterul mi s-a luminat.
Anul acesta, Primăria interzisese folosirea petardelor şi artificiilor în locuri publice.
Trebuia să-mi dau seama de asta după anunţurile de la televizor.
Cei din Reggio Calabria, ca toţi italienii, sînt morţi dacă nu dau cu petarde de Revelion.
În locuri publice, n-aveau voie.
Aveau voie să împuşte pe cineva în cap, dar să arunce cu petarde, nici vorbă.
Acasă nu le interzicea nimeni.
Sau, mă rog, era greu de crezut că vor veni carabinierii să-i amendeze contravenţional.
Mai ales că snopul de artificii cel mai mare din oraș – semn al organizării militare – se ridicase exact deasupra locului unde ştiam că-i cazarma Carabinierilor.
Carabinierii, și ei italieni!
Comentarii
Am apucat mai demult un Revelion în Napoli. Începând cu orele 17-18, proprietarii își închid prăvăliile, barurile, agențiile imobiliare și de asigurări, cabinetele medicale private, tutungeriile, magazinele de telefonie mobilă și băncile, muzee, ateliere de reparații și întreținere auto, etc. Nu numai că le-nchid cu serande, dar le baricadează și cu scânduri acolo unde nu există geamuri și panouri blindate.
Apoi, toți proprietarii care nu au garaje inchise, își duc mașinile în parcare la „Rondine” sau alte locuri similare – unde nu aruncă nimeni cu petarde și unde există paznici care iau 5-10 euro de mașină.
Și mai cred că cel mai frumos Revelion în stradă e la Londra, între London Eye și Big Ben, pe malul Tamisei.
Maestre, probabil urmăriți (general vorbind) Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Wiena, nu-i așa ?
Ei bine, anul acesta paradigma „political correctly” și-a băgat „coada” și aici!
Finalul Marșului Radetzky nu se va mai cânta ca-n anii trecuți, cu participarea publicului, respectiv cu aplauzele in ritmul tobei mobile, dirijat de conducătorul orchestrei!
De ce oare?
Păi fiindcă acel aranjament orchestral,
care a fost creat de celebrul Wenninger,
este de sorginte … nazistă, aranjorul fiind membru al PNSD, partidul lui Hitler!
Anul acesta finalul va fi altul, iar dirijorul, se pare, a aflat despre aceasta in ultimul moment! Deci … SURPRIZĂ!!! ?
La aceasta oră concertul este in plina desfășurare!!! Să vedem ce va fi!?!?
La Multi Ani oriunde v-ati afla!
Ca sa fiu in ton cu Dvs. nici la sfarsit de toamna cand in Romania erau deja dimineata max 5 grade, iar la Marea Ionica erau 36 grade in aer si 40 nisipul, seara pe celebrul bulevard din Reggio Calabria dupa 8 seara nu am vazut aglomeratie, erau chiar si locuri de parcare! Cea mai mare adunare de oameni era de formata din 7-8 persoane maxim, la un mic restaurant.
In Siracuza, zona incarcata de istorie si de o frumusete aparte, lumea era vesela, dar nu galagioasa, se plimba, terasele erau pline si ziua, dar si la apus soare si pana spre miezul noptii.
Vad ca sunteti putin speriat de Sicilia; mie chiar mi-a placut intreaga zona impresionant de frumoasa, linistita si plina de istorie. Transportul naval si terestru sunt exemplar organizate. Locuitorii sunt de o amabilitate cum rar intalnesti! Daca in Romania circul cu oarece teama dupa apus, in Sicilia am circulat in siguranta la orice ora!
Sanatate! La multi aaaani!
„Dacă ați știi măreția lui trei, șase și nouă, ați avea cheia universului” – Nikola Tesla
3 e prima Cifra, prima Culoare a Curcubeului
9 e ultima Cifra, ultima Culoare a Curcubeului.
prima…ultima, chestii relative.
6 e Duminica Curcubeului, Pacea Curcubeului, Verdele Curcubeului. Si al Naturii.
3 e o Sfera, aflata in Gestatie. Cifra 3 nu se naste in Univers.
9 e o Sfera, aflata in Gestatie. Cifra 9 nu se naste in Univers.
6 e Referinta Universului. Apartine Universului. Este in afara Universului. Cu un Picior in Univers, cu celalalt, dincolo de Granita, in Nemiscare ( din care Miscarea se naste, Nemiscarea fiind si ea o miscare, dar Vesnica )
6 este Pluralul. Adica Viata.
3, Sfera aflata in perpetua Gestatie,
9, Sfera aflata in perpetua Gestatie,
6, Pluralul, aflat si Aici si Acolo,
sint proprii Oului Absolut. Adica Sfintei Treimi.
3-6-9 sint Esentele Universului, ele nu apartin Universului. Spre ex Cifra 3, vorbind in mod absolut, nu e o exprimare proprie Universului, ea e o Gestatie perpetua.
3-6-9 sint inaccesibile cita vreme te afli IN Univers.
Daca ati stii maretia lui 3-6-9… . Daca ati stii, dar e imposibil de stiut, pentru ca maretia lui 3-6-9 poate fi privita exclusiv din afara Universului.
Dar daca ati stii maretia lui 4-6-8 ati putea cunoaste dinamica Universului.
Aceste Cifre nu sint Gestatii. Ele apartin Universului. Prin urmare cunoasterea despre acestea este posibila.
Cifra 4. Este un Proces. Acest Proces echilibreaza Balanta Cerului. Balanta Cerului echilibreaza pamantul Cerului cu cerul Cerului..
Cifra 8. Este un Proces. Acest Proces echilibreaza Balanta Pamantului. Balanta Pamantului echilibreaza pamantul Pamantului cu cerul Pamantului.
Cifra 6. Este Procesul Absolut. Acesta echilibreaza dinamicile Balantelor 4 si 8. Pastrind in echilibru cerurile. pastrind in echilibru pamanturile.
4-6-8 este cheia dinamicilor Universului.
pe cind 3-6-9 reprezinta Oul Absolut, cunoasterea despre Oul Absolut fiind inaccesibila din Univers,4-6-8 este o poveste a Pacii. A Facerii de Pace. Despre aceasta exista cunoastere. A existat de cind e lumea.
4-6 este o dinamica cuantica. este o dinamica proprie undei.
6-8 este o dinamica cuantica. este o dinamica proprie corpusculului.
dualismul unda-corpuscul nu exista. 4-6 e o dinamica a Cerului. 6-8 e o dinamica a Pamantului.
Cerul si Pamantul nu au Intersectie.
Dinamica cuantica se manifesta pe doua Niveluri. pe un Nivel se manifesta unda, pe celalalt corpusculul.
Pe un Nivel este definita Cauza Realitatii, pe celalalt se redefineste Realitatea, ca Efect.
Cea care a Miscat pentru prima data Cele Trei Balante a fost Dorinta.
Cele Trei Balante se vor echilibra odata cu manifestarea Desavarsirii.
Omului.
Deci si a Antiomului.
‘a fi SI a nu fi’
O scara pina la Cer presupune o legatura ombilicala intre Granita Universului, definita de cele doua Niveluri cuantice, si Realitate.
astfel, 4 devine 6. astfel 8 devine 6. asta spre fundamentala cunoastere.
dinamica cuantica a fost vazuta ca fiind un singur teren de joaca.
de fapt sint doua, care in mod fundamental nu au intersectie.
terenul de joaca a undelor nu are intersectie cu terenul de joaca al particulelor.
este imposibil ca o unda sa fie regasita pe terenul de joaca al particulelor, si invers.
diamica cuantica se ocupa cu studierea dinamicilor proprii granitei Universului.
granita Universului se manifesta la nivel cuantic.
exista o cale de la Realitate la Granita
si o alta cale, de la Granita la Realitate.
Realitatea este conectata ombilical cu Granita, dar dinamicile proprii ombilicului se manifesta in ambele sensuri. Realitatea modifica, mergind pe-o cale, datele nivelului cuantic, iar nivelul cuantic, folosind noile date redefineste realitatea, aceasta cale folosita fiind cealalta.
Cred ca vremea in care Unicul Foton va fi perceput ca atare, mai exact ca in Univers se manifesta un singur foton, e paici. O desavarsire creca vine la pachet cu Referinta Absoluta, prin urmare Unicul Foton-Referinta Absoluta, e…la usa. Pentru ca si o desavarsire e la usa, ea fiind Tot Timpul, adica Nemurirea.
Cele doua sensuri de mers ale ‘nivelul cuantic’ va face din Viitor un tarim cunoscut, pentru ca asa si e.
Cele care populeaza acest tarim sint dorintele oamenilor, ele genereaza miscare, pentru ca dorintele actioneaza Cele Trei Balante ale Universului. Spre acele dorinte se indreapta miscarile oamenilor. Dorintele atrag Realitatea, iar atunci cind acestea doua se ating, dorintele, nascindu-se, redefinesc starea Realitatii.
Piatra pe piatra nu va ramane in Vechile Temelii, alte Temelii vor fi ridicate. Unele capabile sa sustina Noul Nivel de dezvoltare al acestei civilizatii,…care e, de fapt, suma tuturor celorlalte civilizatii care s-au manifestat pe aceasta planeta, fiind, astfel si cea care va implini dorintele neimplite ale acestora. Intre care prima este Nemurirea.
Temeliile Stiintelor Naturii vor fi rescrise, vechile definitii au devenit incapabile.Nu e ceva deosebit, procesul e clasic. Ceea ce e deosebit insa este ‘consistenta saltului’ pe care aceasta civilizatie tocmai il face…
Timpul este celalalt Spatiu.
Spatiul este celalalt Timp.
cindva…, omul va ajunge la Esenta, aia, Unul.
Care este Unicul Foton.
La Constructia Universului s-a folosit..Pluralul.
Pluralul unei singure Caramizi: Unicul Foton.
Universul este…Viata Unicului Foton.
Universul este…Un Foton, Pluralul.
Aceasta fiind si singura Cale catre Vesnicie. Si e singura ca…de unde alta, daca Universul e Povestea Unicului Foton?!
Daca scoti Timpul si Spatiul din exprimarea Universului,…din Universul asta mare mai ramane…un singur foton. Pluralul. Adica Viata. Calea catre Oul Absolut.
Impulsul Initial care a Miscat Cele Trei Balante a fost Dorinta de a Musca din Frunctul Pomului Cunoasterii Binelui si Raului.
Cele Trei Balante se vor afla in echilibru atunci cind Dorinta se va implini. atunci si numai atunci.
pina atunci ele vor echilibra dnamici in Univers, corectind, dar nu ca actiuni, calea catre cunoasterea Binelui si Raului
calea cu-ntimplari in cale-i calea.
calatorului ii e ghid Intimplarea,
cind esti turist, iti alegi calea.
calea este despre a fi. SI despre a nu fi.
fix cind ai reusit sa a nu fi, se arata a fi.
Un An Nou fericit, Maestre!
Și să fii sănătos matale, că de petarde se ocupă, oricum, alții? ???