România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Fuga de cărți…

„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de exemplu. Sau Biblia! Restul sunt cărți care fug”[1], ni se confesează un tip nesuferit de pragmatic, inginer electronist la bază și finanțator al unei echipe de fotbal din ogărâta noastră Superligă. „Cărți care fug”?! Haida-de, aiasta chiar n-am mai auzit, poznașule! Există însă oameni care fug de cărți, aici și pretutindeni, acum și-ntotdeauna, statistica risipește iluziile deșarte. Motivele principale ale acestei fugi sunt cam două. Primul – lipsa timpului, într-o vreme în care burta e primordială, nicidecum creierul. Al doilea- confuzia îngroșată cu fiecare carte dezvirginată. Fiindcă, nu-i așa?, „cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări”… Or, insul recent vrea certitudini, vrea rețete infailibile pentru o îmbogățire rapidă, nicidecum îndoieli. Și, ce s-o mai bălmăjim a proasta, reflecția înseamnă ore irosite, oportunități ratate în drumul spre facil și futil. Unde va duce fuga de cărți? Uitați-vă în jur, nu-i nevoie de analize savante. Privirile sălbăticite și goale, dezumanizate gregar, ale semenilor noștri spun totul. Într- adevăr, nimic nu-i mai oribil ca o lume fugind de cărți!

*

Într-un astfel de context, nu mai miră pe nimeni amestecarea artelor marțiale într-atât încât borhotul rezultat să ne fie servit drept competiție sportivă. „Concursul de dat palme” se numește o altă mizerie născocită de mintea stricată ireversibil a contemporaneității. După wresling și fel de fel de porcării livrate turmei bipede, asta ne mai lipsea. „Păi, dacă asemenea produse se cer pe piață?” mă pune la punct o voce dinlăuntru-mi. De-aș fi în stare s-o contrazic, măcar atât și mi-aș mai domoli arțagul. Numai că nu sunt și mă zgâiesc cuprins de scârbă la chipul tumefiat al campionului aureolat cu glorie tâmpă. Român, desigur, căci nimeni nu ne întrece la luat palme! Chiar, dacă s-ar organiza un campionat european între țări, România ar triumfa en fanfare. Ehe, sărmana, la palmele și pumnii încasați de-a lungul istoriei n-ar avea rivală !… Culmea, a rămas în picioare, desfigurată și batjocorită, grijulie să-și tamponeze cu pudră de talc rănile și să facă haz de necaz.

*

În fuga lor de cărți, indivizii recenți se năpustesc în cluburi și discoteci, unde îi așteaptă orgiile. Acolo, drogul, alcoolul și sexul îi vor purta într-o dimensiune halucinantă și ce-i mai plăcut decât evadarea din realitate? Inclusiv printr-un viol, Dani Alves fiind ultimul caz celebru. Scena povestită de victima sa devine un fapt banal în spațiul acela promiscuu, sodomic de-a dreptul: „S-a așezat pe toaletă, obligându-mă să stau deasupra lui. Apoi, m-a pălmuit, m-a forțat să-i fac felație și m-a violat.”[2] Violatorul e încă nedumerit, i se pare că s-a scurs o veșnicie de când fanii de pe Camp Nou îl aplaudau ca pe un idol. Fostul său coechipier, Xavi, simte nevoia să intervină, prudent și diplomat: „Nu-mi explic cum s-a ajuns aici. Cer scuze victimei și mi-ar părea foarte rău dacă Dani ar fi vinovat. Mă surprinde și susțin total victima. Sunt șocat, orice violență trebuie condamnată. Sper că justiția va face dreptate.”[3] Cu jumătate de gură mi se pare c-o declară faimosul antrenor al Barcelonei… Cum s-a ajuns aici? Iarăși răspunsul e simplu, ne învață relația dintre cauză și efect. Adică proliferarea cuiburilor de dezmăț colectiv și aruncarea controlată pe piață a unor cantități înspăimântătoare de droguri, cu SUA ca principal actor. În definitiv, banii negri necesari finanțării loviturilor de stat de oriunde li se năzare yankeilor ori a susținerii diferitelor guverne partizane miros a stupefiante, însă scopul scuză mijloacele, nu? De aceea, astfel de acte sexuale vor intra în continuare în meniul destrăbălat al cluburilor de noapte de aiurea. Din când în când, celebritatea agresorului sexual – Robinho, Cristiano Ronaldo, Mendy sau Dani Alves – le împinge pe inocentele gheișe ale frivolității s-o apuce pe calea tribunalului, conștiente că la capătul procesului își vor burduși obscen conturile bancare. Ca în filmele de la Hollywood, la sfârșit toți vor fi mulțumiți, patronii locantelor își vor continua afacerea prosperă, furnizorii statali de droguri aidoma, iar prostimea își va sărbători în aceeași beție iluzia libertății.

*

Talibanii noii corectitudini politice au sărit ca mușcați de șarpe văzându-l pe tatăl lui Nole Djoković scandând lozinci pro-ruse pe arena de tenis din Melbourne. „Să nu confundăm sportul cu politica!” au răcnit ei, amnezici la sloganul „Slava Ucraina!” scandat în draci în Occident. Un Apus pe care sârbii n-au cum să nu-l urască din rărunchi, după ce le-a bombardat vatra iugoslavă. În totala nepăsare a ipochimenilor care astăzi s-au trezit brusc să militeze împotriva războiului. Războiul muscalilor, bineînțeles! Că ăla al americanilor e-ntotdeauna just și binevenit… Vedeți, dară, unde duce fuga de cărți și de ce păpușarii planetari o încurajează cu dibăcie? Și n-au dreptate? Bineînțeles că au, deoarece „literatura e foc”[4] și cum să n-o iei la goană fără să te uiți îndărăt, speriat de moarte de ditamai vâlvătaia, cum?!


[1] Valeriu Iftime, în interviul acordat lui Eduard Apostol (Gazeta Sporturilor)

[2] Gazeta Sporturilor

[3] Gazeta Sporturilor

[4] Mario Vargas Llosa, în discursul rostit la Caracas în 1967, cu ocazia decernării primului premiu pentru romanul Casa verde


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Fuga de cărți…”

  • Buna ziua,
    Felicitari pentru acest articol, reflecta la rece asa zisa evolutzie din ultimii nostri ani pe zona de asezare a valorilor morale si comportamentale induse in mod reusit de propaganda formidabila de sabotare calificata conceptului de familie, valori nationale, pervertirea atenta a personalitatilor istorice ce au contribuit activ la formarea statelor nationale, inlocuirea acestora cu pseudo-valorile agreate de actualii nostri cenzori deghizati abil de noua stapanire de peste Oceanul Atlantic.
    Cum sa indraznesti sa gandesti ca un academican roman de talia lui Paulescu a descoperit insulina si concurenta din Occident si a asumat primatul brevetului recompensat cu premiul Nobel pentru Medicina, cand astazi avem pe profesorul universitare Alexandru Muraru – ce dispune satanizarea imaginii unui sef de partid precum AUR cu alegatzii de dumnealui stiute sau comandate sau de ce nu poate ca inventate pentru a justifica sinecurile primite din partea colegilor sai de partid.
    Dar daca acelasi Alexandur Muraru dispune agresarea si mazilirea unor monumente istorice ale marilor nostri poeti pentru ca nu-i asa au fost antisemiti, anti bulgari, anti maghiari, anti-germani, anti-orice doriti dumneavoastra, ma intreb daca acest personaj politic si decind in statul roman a citit cate ceva din articolelel poetului national Mihai Eminescu, nici nu ma gandesc de ce este in stare sa dispuna, probabil ca va demola inclusiv Parcul Copou. Ditamia cenzorul acorda in schimb interviuri bine alese despre politica internationala si fuge de orice raspundere legate de interesele minimale ale oamenilor care traiesc in judetul Iasi, incat te intrebi de ce in judetul Iasi sunt promovate aceste personaje pe scara sociala care se pricep la orice, numai la problemele reale pe care le au cetatenii nu pare a intelege ca chiar Moldova are nevoie de Autostrazi.
    Dar am speranta lui useful idiots crescut cu acei 7 ani de educatie de bunici, cu un pic de ciufuleala din partea mamei pentru ca mai fugeam de la scoala pentru o partida de fotbal un curtea din spatele scolii, pentru ca o luam serios pe spinare daca nu salutam respectuos vecinii, pe cei mai in varsta, adica un fundamentalist din perioada comunista, in care nucleul educational se baza espectarea valorilor, familiei, cultivarea relatiilor inter-umane pe baza de respect reciproc.
    Speranta si poate ceva normalitate am vazut in Germania sau mai recent in Cehia si poate ca reprezenta un exemplu de bune practici intr-sedinta din Academia Romana, asta daca si acolo nu este infestata cu microbul cetateanului universal, liber sa faca orice si mai ales sa distruga cand vrea in numele libertatii de exprimare atat de mult promovatre.
    Astfel pe posturile nationale de televiziune sunt prezentate spoturi de publicitate in care consumatorilor de audio-vizual li se explica ca viitorul lor este consolidat, format sau certificat daca doriti de conditia de a citi, repet citi 100 de carti scrise de autori germani sau cehi pentru cei din urma.
    Si daca avetzi putina rabdare, o sa observati ca oamenii isi petrec timpul liber citind o carte, cum am vazut in concediu intr-o locatie destinata exclusiv turistilor de limba germana de pe coasta Marii Mediterane, unde existau la liber corturi cu carti pentru citit – imprumutat si culmea chiar erau si folosite de urmasii lui Goethe, iar daca am amintit Cehia, va sugerez sa vizitati Gradina Botanica din Praga unde esti socat de faptul ca spatiul verde este invadat de liniste si de numarul mare de oameni – familii de la mic la mare cu cate o carte in mana. Cu stima !!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *