Actualul guvern vrea să schimbe actele de indentitate ale câtorva milioane de români, si asta prin finanțare europeana (PNRR, sau cum s-o chema).
Problemele apar la implementare, asta pe lângă faptul că aștepți după acte de nu-ți mai vine să le faci. Prima țintă care trebuie îndeplinită se referă la trimestrul IV din anul 2024, când România ar trebui să aibă 4,5 milioane de cărți de identitate electronice.
Până atunci, ce și-au zis cei din Guvern: ia hai să facem cumva să reinventăm pârâciosul cartierului. Cum? Simplu: le anulăm actele de identitate celor care zic că au domiciliul la o adresă și ei locuiesc la alta. Bun, ideea de a locui la adresa pe care o declari este, în principiu, corectă, dar ce te faci dacă tu stai undeva într-un sat unde nu ai nici școală și îți dorești totuși o educație pentru copiii tăi? Sau, cazul câtorva milioane de români pierduți prin lume, care, pentru că Statul ține morțis ca ei să aibă trecută adresa în actul de identitate (a se nota că se numește Carte de identitate, deci nu Carte de adresă) – bine, nici asta nu ar fi o problemă atât de gravă dacă instituțiile statului ar accepta să treacă în acel document adresa din străinătate.
Bun, acum cu noile acte de identitate există posibilitatea de a „scrie“ adresa în partea electronică a documentului, astfel încât cei care, într-adevăr, ar avea nevoie să știe adresa, ar putea citi acel document și afla sau, în cazul meu și al multor altora, acolo ar putea scrie „Cetățean Român cu domiciliul în străinătate“. Acum, veți spune că există deja această soluție, pașaportul care se dă exact în astfel de cazuri, iar eu voi spune că aveți perfectă dreptate, el există, însă problema lui este dimensiunea foarte mare care nu permite purtarea lui permanentă.
Acum, unii vor spune că motivul pentru care se cere adresa pe actul de identitate este pentru a evita fraudarea alegerilor sau orice alt fel de frauda. Alții chiar vor putea spune „la ce vă trebuie vouă Buletin de România, că oricum nu stați în România?“ și, la prima vedere, au dreptate. Acel document este, în primul rând, așa cum îî spune și numele, un document de identitate și abia în plan secund un document care să arate adresa de domiciliu.
De altfel, în această vreme digitală, nici măcar birourile firmelor nu mai sunt birouri, toți lucrăm de acasă, din garaj, din mașină. Un document care să arate lumii că tu ești tu este de fapt o necesitate reală în lumea reală, în lumea digitală problema a fost rezolvată de mult, prin prezența certificatelor digitale – și acestea nu sunt legate de o adresă fizică.
Statul ne cere fidelitate, respect si atenție, el însă ce ne oferă? (Florin Pîcă, Germania)
Buna întrebare: „Statul ne cere fidelitate, respect si atenție, el însă ce ne oferă?” şi asta este valabil şi pentru Germania care de exemplu îngreunează şi chiar zădărniceşte obținerea unui drept ca de exemplu: şomajul european, prin ignorarea voită a formularelor de prelungire pentru încă 3 luni a acestui drept sau îngreunează obținerea alocației europene, unde le cere angajaților de aici ca cererea să fie depusă de persoana cu care domiciliază copiii în țară fără să aibă dreptul la ajutor pentru completare şi depunere actelor decât de către un contabil sau avocat care binențeles că trebuie în primul rând contactat de persoana din țară şi renumerat. Toate acestea fiind ascunse sub lozinca „Finanțe/impozit”, cu toate că acest lucru si anume cine beneficiază în fapt de alocație este stipulat clar în broşura în acest sens: la alegerea parintilor printr-un acord scris…….. deci statul cere, dar…..mai greu cu oferă!
Alexandra-G.