Salutare oameni buni (și răi)! Ultima postare pe 2020, deci trebuie să fac cumva să-mi spăl păcatele.
Aș fi vrut să fac o postare mai lungă, retrospectivă, cu linkuri și analize la evenimentele cele mai importante din acest an nebun, dar vreau să fiu cât mai succint. Știm cu toții prin câte am trecut, ce s-a întâmplat și, până la urmă, cred că fiecare este capabil să tragă propriile concluzii. Nu vreau să vin acum să vă aduc aminte de cele rele, ci invers, să încerc să aduc în atenție cele bune, cum ar fi că… ei, uite ca n-am murit! Poate la anu’!
Am spus în mare parte ce am învățat din pandemie, dar în același timp pot spune că am învățat multe urmărindu-l pe domnul Ion Cristoiu, am învățat să-mi apăr interesul, am învățat să rămân rațional și am învățat că atunci când nu mai poți, este o echipă tare rău de tot în spatele tău care continuă să lupte împotriva nedreptății, demagogiei și dictaturii.
Mă bucur nespus să fac parte din această echipă, să știu că mai există oameni ca mine, care încă mai gândesc, care își pun întrebări, care intervin atunci când este cazul, care luptă pentru o cauză.
Cum am scris și într-un e-mail către redacție (pe care nu am apucat să-l trimit nici până în ziua de astăzi), „m-am bucurat enorm când am văzut că mai există oameni care luptă împotriva acestui regim, în timp ce mă simțeam singur scriind pe un blog amărât. Nu știu dacă sunt făcut pentru a scrie articole pentru o redacție serioasă. Mulți mi-au sugerat să devin jurnalist sau scriitor sau bibliotecar sau librar. Jurnalist nu mi-am dorit niciodată să devin, tocmai din cauza acelor imbecili din așa-zisa „presă” care împrăștie tot felul de informații false sau pur și simplu conținut prost (crime, violuri, can-can, cine s-a cuplat cu cine, ce descoperiri au mai făcut peste noapte niște cercetători care nici nu sunt prezentați în articole și nici sursele etc.). Am evitat și discuțiile politice, și religioase. Însă, de această dată, am considerat că este chiar nevoie să fac mai mult decât să scriu pe un blog personal, să ajung să îmi expun ideile undeva cu mai mult public și, mai ales, un public inteligent. Colaborarea este foarte frumoasă, mă simt onorat că pot face parte într-un fel din această echipă minunată, cu oameni frumoși și inteligenți, și mă simt onorat că am fost acceptat de domnul Ion Cristoiu, de la care am atât de multe de învățat.”
Când am decis să trimit articole către redacție, respectiv domnul Ion Cristoiu, am făcut-o pentru că am considerat că este cu adevărat foarte grav ce se întâmplă. Chiar am fost surprins când am fost acceptat, n-aș fi crezut că voi fi acceptat, dar m-am bucurat foarte mult. Însă, au fost și zile grele, când mi-am dat seama cât de mult te pot seca de puteri toate aceste investigații și analize a unor imbecilități din mass media și mai ales a declarațiilor și a măsurilor acestor semidocți, care, aparent, ne reprezintă. Uneori, simțeam că orice ai încerca să spui, să explici, să discuți, să prezinți prin argumente și dovezi, este în zadar, când în fruntea poporului se află astfel de personaje, iar poporul, în mare parte, este atât de docil. Sunt unii cărora nu poți să le explici lucruri simple, logice. Nu vor înțelege. Iar alții, nu vor dori să înțeleagă. Uneori, simțeam că mă lupt cu morile de vânt și îmi pierdeam încrederea și speranța.
Dar, repet, faptul că există această echipă minunată care știi că, dacă nu poți scrie o perioadă, ei vor continua să poarte această luptă, este un gând liniștitor. Și știind că exista cititori inteligenți, echilibrați, care nu își pierd viețile în fața televizorului pe canale de proastă calitate, este de asemenea un gând liniștitor. Eu abia am început. „Sunt tânăr doamnă…” și am multe de învățat, dar și multe de spus.
Lăsând la o parte aceste mesaje lacrimogene, vreau să mulțumesc tuturor care ne-au urmărit, care ne susțin, tuturor care gândesc și luptă pentru libertățile lor, într-o țară amețită medical și politic. Țineți-vă bine, vine 2021 și o luăm de la capăt! Dar până atunci, rămâneți tari, fericiți și bucurați-vă de libertate!
Toate cele bune! Un an nou mai fericit alături de cei dragi, în brațe și fără mască!
Bună ziua !…atâta timp cât încă mai există un astfel de blog, oamenii destupati la minte si deschiși la suflet sunt salvați!. Toti ce care vedem altfel lucrurile, avem nevoie de o astfel de oaza din care mai luam o gură de apă vie și mai străbatem o bucată de drum greu…
Va multumesc ca resistati !. Ma rog pt voi toti. „Cuvânt cu.putere multă ” sa va dea Dumnezeu in noul an, aveti de încălzit atâtea suflete….!.
Mi-a plăcut mult urarea d-voastra de final, „…in brate, si fara mască ” !. Asa sa dea Dumnezeu !.
Buna ziua!
Asa este, si vom lupta (prin cuvinte si scris) cat vom putea. Este nevoie de presa libera, este nevoie de exprimare libera, de cugetare libera. Sigur sunt multi oameni care inca fac asta si in afara acestui blog si este inca un mare plus.
Si eu va multumesc ca ne ajutati sa rezistam. Sa ne recitim cu drag in acest nou an.
La multi ani!
Filip Pruncu
Dragă Filip,
sper că pot să-ți spun așa…Mă bucur mult că pe acest blog se află și reprezentanți ai generației tinere. Și mai mult mă bucur pentru gândurile pe care ți le faci și le împărtășești, pentru întrebările pe care le ai și le pui.
Este o provocare interesantă pentru noi ceilalți și sunt convinsă că schimbul de idei și de experiență va fi unul profitabil pentru ambele părți.
La mulți ani și să ne re-citim sănătoși în anul care vine.
Steliana H
Sarut mainile, doamna Steliana! Va multumesc frumos pentru aceste cuvinte. Asa este, schimbul de idei si experienta va fi profitabil, pentru mine cel putin sunt sigur ca va fi. Am multe de invatat de la toata echipa.
La multi ani si dumneavoastra!
Cu stima,
Filip Pruncu