Germania a cîştigat al treilea război mondial?

Printre alte condiţii de Armistiţiu avansate de ruşi României prin oferta din 12 aprilie 1944 se numără şi întoarcerea pe şest a armelor împotriva trupelor germane.
Spre deosebire de alţi politicieni ai vremii (Iuliu Maniu, Carol al II-lea, Regele Mihai), gata să accepte aceste condiţii fără să clipească, doar de dragul ajungerii sau supravieţuirii la Putere, Mareşalul Ion Antonescu le-a respins, încercînd, chiar şi cînd Armata Roşie bătea la porţile Moldovei, să le negocieze punct cu punct, în interesul nostru naţional.

Despre condiţia pusă de ruşi – a lovirii pe la spate a Wehrmachtului – Mareşalul spunea într-o şedinţă de Consiliu de Miniştri din iulie 1944:
„Armata germană poate fi bătută, dar poporul german nu va putea fi distrus. Noi trebuie să menajăm poporul german, pentru că vom avea totdeauna legături cu el şi nevoie de el. Nici o ordine nu poate fi stabilită în Europa de mîine fără ca acest popor să nu joace rolul principal… Pentru că acesta nu este ultimul război… Primul război, cel din 1914-1918, a deschis criza orînduirii sociale, acest al doilea război o adînceşte. Va mai fi unul, care va permite societăţii moderne să se aşeze pe adevăratele ei baze. Atunci România va trebui să stea cu fruntea curată în faţa poporului german“.

Mareşalul a fost acuzat că a riscat soarta naţiunii române încăpăţîndu-se să meargă pînă la capăt alături de Hitler.
O acuzaţie pusă la loc de frunte în sentinţa de condamnare la moarte a Tribunalului aşa-zis al Poporului, din mai 1946.
O acuzaţie susţinută decenii întregi de propaganda comunistă, reluată, chiar dacă mai subtil, de propaganda neobolşevică de după decembrie 1989.

Declaraţia din iulie 1944 se adaugă datelor de istorie pentru a reliefa un adevăr:
Mareşalul Antonescu n-a ezitat o clipă în teribilul an 1944 să iasă din Alianţa cu Germania.
N-a vrut însă s-o facă aşa cum îi cereau ruşii, sprijiniţi orbeşte de englezi şi americani, printr-un gest de laşitate făţişă, nedemnă nu numai de un militar, dar şi de un român.

Nu de asta ne-am oprit asupra acestei declaraţii tulburătoare.
Am făcut-o pentru că evenimentele cruciale din ultimul timp confirmă profeţia Mareşalului Antonescu:
„Nici o ordine nu poate fi stabilită în Europa de mîine fără ca acest popor să nu joace rolul principal“.

Mareşalul Ion Antonescu a murit în Valea Piersicilor la 1 iunie 1946.
Pînă a muri a văzut cum Germania fusese pusă la pămînt.
Şi după moartea sa, distrugerea Germaniei de către marile Puteri a continuat.
Ţara a fost împărţită de cîştigători în ciozvîrte.
A stat divizată pînă în 1989.
În acel an, printr-un miracol al Istoriei, Germania, divizată pînă atunci, s-a unificat.

Şi azi Germania, pusă la pămînt de America, Anglia şi Rusia, e nu numai forţa economică numărul unu, dar şi puterea politică dominantă a Europei.
Mareşalul vorbea de un al treilea război.
După primul şi al doilea, Germania a fost distrusă, ca ţară învinsă.
Războiul profeţit de Mareşal a avut loc.
A fost un război economic.
Pe care Germania l-a cîştigat!