Gheorghiu-Dej cerea Presei să verifice temeinic informațiile înainte de a le publica

Lucrul la „Istoria literaturii proletcultiste” m-a obligat să parcurg cu creionul în mână presa anilor 1948-1953. Printre altele, Partidul îi spunea acestei prese nu numai ce să scrie, dar și cum să scrie. În 3 iulie 1952 se dă publicității documentul intitulat „Sarcinile actuale ale presei de partid”, în realitate, concluziile consfătuirii avute de Gheorghiu-Dej cu presa centrală și locală. Gheorghiu-Dej cerea presei din 1952 să verifice temeinic informațiile înainte de a le publica:

„În tratarea diferitelor probleme, redacțiile trebuie să dea dovadă de mult simț de răspundere, de o temeinică pregătire și verificare a materialelor. Înainte de a trata o problemă oarecare, redactorii trebuie să o studieze în adâncime, să se documenteze temeinic, serios să verifice cu cea mai mare minuțiozitate toate faptele, cifrele, numele pentru a evita greșita informare a cititorilor și a nu compromite ziarul în fața maselor”.

Verificarea informațiilor ar avea, potrivit comentariului „Glorioasa aniversare a «Pravdei» leninist-staliniste”, apărut în „Scînteia” din 4 mai 1952 un model strălucit în ziarul „Pravda”:

„În fruntea presei sovietice «Pravda» dă u măreț exemplu al exigenței și spiritului de răspundere bolșevic în tratarea documentată și adîncită a problemelor. Fiecare redacție trebuie să se străduiască să urmeze acest exemplu; în ziarul de partid nu trebuie să intre nici o informație, nici o cifră, nici o denumire care să nu fi fost riguros verificate și constatate ca exacte”.

În același număr, sub titlul „Pentru victoria noului!”, Silviu Brucan vede astfel superioritatea presei făcută de „Pravda” asupra presei burgheze:

„În vreme ce presa burgheză venală să șablonizează, se uniformizează, devine tot mai ștearsă, mai monotonă și plicticoasă, presa sovietică în frunte cu «Pravda» e plină de noutate, de prospețime, de interes. Enumerarea sumară, făcută mai sus, a câtorva articole și informații din «Pravda» nu dă decît o palidă imagine a conținutului plin de prospețime și poezie, a înaltului nivel artistic și a bogăției de idei care caracterizează fiecare număr al gloriosului stegar al bolșevismului”.

Dezvăluindu-ne că avea acces la presa americană a anului 1952, Silviu Brucan întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa a două mari cotidiene din SUA:

„Ce se poate spune în schimb despre un ziar american ca «New York Times», care conține în medie, de-a lungul celor peste 20 de pagini, o proporție de 90% reclame comerciale! Concepția mercantilă care stă la baza ziarului burghez este cît se poate de bine ilustrată de faptul că în acest ziar, ca și în toate celelalte mari ziare americane, articolele și materialul informativ constituie o cantitate neglijabilă, un lucru cu totul secundar, care e plasat în locul lăsat liber de reclamele diferitelor case de mode sau produse cosmetice.

În ceea ce privește conținutul, să luăm, de pildă, ziarul «New York Herald Tribune» (ediția pariziană) din 23 Aprilie 1952. El conține două materiale în legătură cu explozia atomică din Nevada, menite să ațîțe isteria războinică. Noul în acest număr este reprezentat prin următoarea știre: «Wangher vinovat: condamnat la patru luni pentru împușcarea amantului soției sale». În știre, se relatează că producătorul de filme Walter Wangher, care are un venit de 700.000 de dolari pe an, l-a împușcat pe amantul soției sale Joan Benett, pentru că «îi strica casa». Judecătorii l-au condamnat la patru luni închisoare, din care va efectua doar 3 luni și 10 zile dacă se va purta bine. Executarea sentinței – precizează ziarul – va începe după ce Wangher își va lichida afacerile în curs.

O altă noutate e intitulată: «Petrolierele în scădere» (e vorba bineînțeles de acțiuni). Gangsterii, politicienii veroși, cocotele, ucigașii copiilor, femeilor și bătrînilor din Coreea – iată eroii presei burgheze. Știrile menite să alimenteze isteria războinică, loviturile de bursă, divorțurile din lumea mare, crimele executate meșteșugit – iată noutatea din presa burgheză”.

Poate de aceea, documentul „sarcinile actuale ale presei de partid” ține să precizeze:

„Redacțiile presei centrale și locale trebuie să lupte pentru lichidarea oricăror rămășițe ale apucăturilor presei burgheze, împotriva propagandei ieftine, a demagogiei, a senzaționalului, a frazelor fără conținut, a superficialității, care sunt cu totul străine presei de partid.
Presei de partid nu îi este permis să înlocuiască conținutul partinic, principal, al unor probleme, cu prezentare ieftină, lipsită de conținut, tipică presei burgheze”.