Ghinionul meu: o carte de spionaj anticomunist

Ajuns cu maşina în Complexul de la Focşani, intru, ca de obicei, la Librăria Alexandria, din Lanţul cu acelaşi nume.
Cînd mă opresc la Complex, pentru a lua d-ale gurii, fac o paranteză şi pe la Librărie. De fiecare dată, cumpăr ceva. Dacă nu Papetărie, atunci, cărţi. Sînt atît de obişnuit al acestei Librării, încît la un moment dat cele două librărese – amîndouă de orientare politico-ideologică anti-PSD, m-au rugat să stau ca la fotograf lîngă un raft cu cărţi (l-am ales pe cel de Istorie) în vederea unei fotografii a subsemnatului cerută de patroana lanţului, de baştină din Suceava.

După ce trec prin piuiturile isterice ale aparatului de deconspirare a furturilor (cred că responsabile sînt pipele electronice din buzunare), semnalînd librăreselor că mi-am făcut apariţia în spaţiul lor aerian, iau la rînd departamentele în căutarea unei cărţi care să îmbine plăcutul cu utilul.

Plăcutul, adică lectura atractivă; utilul, adică să scot din ea un eseu sau măcar o notiţă.
Sfîrşesc prin a mă opri la Departamentul Istorie.
Pe o latură, mai multe volume din Regii blestemaţi, scriere recent retipărită cu cireaşa de pe tortul publicitar:
A inspirat Urzeala tronurilor.

Sun acasă la Bucureşti, încredinţat că e o nouă ediţie, completă, a celor două volume pe care le am deja.
Mi se spune că volumele (două) deja tipărite sînt suficient de babane pentru a cuprinde materia celor şapte volume scoase recent.

La Departamentul Istorie dau cu privirea de un titlul irezistibil:
O lume secretă: Mari spioane din secolul al XX-lea.
Autorul cărţii: Un anume Vladimir Federovksi, publicitat drept „cel mai editat scriitor de origine rusă din Franţa”.

Familiar cu literatura despre Intelligence, n-am nici o îndoială asupra acestei cărţi înainte chiar de a o deschide.
E una dintre acele numeroase tentative de popularizare a unui domeniu prin luarea unei materii deja existente, pe post de ouă sparte în tigaie şi, asemenea ouălor bătute cu telul, organizarea acestei materii într-un alt fel.
Prin nimic deosebit de ceea ce fac managerii Carrefour. La o săptămînă după ce-ai fost ultima oară la cumpărături, mai să nu mai recunoşti hala. Aşa de schimbată e. Pentru a-ţi da seama după primele minute de cutreierare că în fapt nu s-a schimbat nimic faţă de acum o săptămînă.
Aceeaşi marfă a fost rearanjată astfel încît să juri c-au adus marfă absolut nouă.

Titlul îmi spune că autorul n-a făcut altceva decît să reorganizeze o materie deja existentă.
Deşi coperta interioară mă avertizeză că titlul original suna în franceză Le roman des espionnes, cumpăr cartea, încredinţat că-mi va reaminti unele date deja ştiute despre marile spioane ale secolului al XX-lea.

Pe măsură ce înaintez în lectură, stupefacţia mea creşte proporţional cu enervarea.
Ceva asemănător enervării de la un restaurant:
Ai comandat somon şi ţi s-au adus scrumbii sărate, pe deasupra tăvălite în ulei.

Deşi coperta o ilustrează pe Mata Hari, cartea nu e despre Mari spioane din secolul al XX-lea, ci despre spioane sovietice, nici acestea mari.
Spioanele sovietice nu sînt nici ele descrise ca spioane, ci ca inse care au făcut concesii dictaturii comuniste.

Cine cumpără astfel de carte – ca mine – îşi sacrifică nişte bani socotind că va citi ceva senzaţional despre spionaj, fie acesta al KGB.
Vladimir Fedorovski ia spioanele drept pretext pentru o scriere anticomunistă.
O scriere anticomunistă a unui Vladimir Tismăneanu mediocru!
Cea mai bună dovadă:
Autorul pune angajarea unor rusoaice în activităţi de spionaj pe seama fricii de Stalin!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Ghinionul meu: o carte de spionaj anticomunist”